Dragostea din tei

Publicat în Dilema Veche nr. 633 din 7-13 aprilie 2016
Dragostea din tei jpeg

Municipalitatea seuleză organizează în fiecare an un festival care se cheamă Hi! Seoul Festival, pentru a sărbători istoria capitalei în orașul de pe fluviul Han, dar și pentru a marca deschiderea, spiritul comunitar și de dialog în acest oraș foarte cosmopolit din Asia de Est, din ce în ce mai tolerant cu diversitățile sale noi. Festivalul durează cîteva luni, sînt organizate foarte multe spectacole în aer liber, fie în piațeta verde din fața Primăriei, fie de-a lungul pîrîului Cheonggye (Cheonggyechong), scos la suprafață destul de recent, în timpul administrației primarului Lee Myung-bak, și amenjat pentru promenade – nu găsesc alte cuvinte decît liniștite, dar spectaculare.

La un astfel de festival eram acum cîțiva ani buni, împreună cu un mic grup de colegi și cîțiva amici. Se sărbătorea, în cadrul festivalului, ziua ambasadelor. Fiecare ambasadă își prezenta – de-a lungul unei străduțe care dădea perpendicular în bulevardul cu pîrîul și paralel cu acesta – cîte ceva din etern, egal răspînditele riți-pițuri, vorba unei profesoare de-ale mele, ale „brand-ului de țară“. Zi însorită, așadar, la o masă lungă, în fața cortului Argentinei, cu un pahar de plastic cinstit cu vin. Fiecare cu bisericuța lui lejeră, ca de week-end. Numai eu eram prins în discuții grele cu un amic american, soțul unei colege din Slovacia.

Era în anul 2008, tot primăvara, iar amicul acesta, un tînăr cu vederi liberale, după cum spunea, era foarte pasionat de campania electorală americană, atunci, ca și acum, în plină desfășurare. Erau alegerile „primare“, cele în care cele două mari partide americane, Democrat și Republican, își aleg nominalizații la candidatura pentru președinția Americii. Se dădea atunci, vă aduceți aminte, o luptă destul de tensionată între cei doi candidați progresiști, Barack Obama și Hillary Clinton. Pe scurt, el ținea cu Obama, eu cu Hillary, și de cîte ori ne vedeam, rar cum era, încerca să mă convingă, amical, să-mi schimb opinia. Că am ajuns să-l admir foarte mult pe acest elegant om care e acum președintele SUA – în egală măsură cu minunata Michelle Obama – și să cred că îi vom regreta administrația calmă în această lumea atît de scoasă din țîțîni, e altceva. Atunci, ca și acum, țineam cu Hillary Clinton. Candidata, senatoare atunci a statului cu majoritate liberală New York, tocmai făcuse o declarație foarte deplasată. În contextul disputei nucleare Israel-Iran (condus atunci de radicalul Ahmadinejad), la o întrebare dintr-un interviu, parcă, Hillary a declarat că, dacă ar fi președintă și Iranul ar dezvolta arma nucleară și ar folo­si-o într-un atac contra Israelului, ar „rade“ (I ­would obliterate) Iranul. O declarație, firește, șocantă. El tot încerca să-mi arate cît de rău fac să susțin o astfel de persoană, eu recunoșteam că a greșit, dar încercam să-i găsesc circumstanțe atenuante și să păstrez discuția pe tonul de week-end însorit în care începuse: că o fi fost obosită, că știi cum e cu misoginismul, că o candidată trebuie să fie de cîteva ori mai fermă decît un bărbat ca s-arate că e pregătită etc. El, nu și nu, toleranță zero. L-am întrebat dacă Iranul ar avea dreptul să arunce cu bomba și să ucidă nu numai soldați, căci în urma unei atari monstruozități ar muri și copii, femei, bătrîni. Mi-a răspuns că da, Iranul ar avea dreptul, că are o cultură mare. I-am zis și eu că firește că are, că și Israelul are și că toate statele din zonă împărtășesc valori care ar trebui să alimenteze pacea. Nu mă auzea, nu și nu, doar cîștigarea argumentului conta, Hillary era un monstru și trebuia să piardă. Ei și atunci, văzînd că nu-i chip să ieșim din încrîncenare, mi-a venit, nici azi nu știu exact de ce, să-i zic, cu o față calmă și serioasă: „You know something, I am Jewish“. N-am văzut în viața mea o schimbare de fizionomie mai radicală. Din încrîncenarea înroșită, a devenit literalmente palid, mîna a început să-i tremure, a început să-și ceară scuze cu debit de neoprit. Că n-a știut. Că dacă ar fi știut n-ar mai fi zis asta.

Țin minte cristal reacția prietenilor de la masă. S-a lăsat o tăcere lungă. Kari și-a întors chipul ei mereu surîzător într-o încremenire surprinsă, Florian cel funky nu-nțelegea ce se petrece. Îi zice Kari ce se-ntîmplase, prinsese finalul. „And we discover now that Bogdan is Jewish…“ Gata, masa murise, ne-am ridicat, trebuia să mergem să mîncăm undeva, a fost o chestie de un glacial titanic. Dar eu m-am simțit îngrozitor de rău. Îngrozitor că nu am zis imediat, nici măcar după ce vîlvătaia discuției s-a potolit, nici măcar cînd am fost bombardat de simpatica lui soție, în noaptea următoare, cu sms-uri că dacă nu știu să discut, mai bine să tac, că așa crede el, că prietenii lui știu etc. Că nu i-am zis că am mințit, că nu sînt evreu, că am zis-o doar de dragul argumentului. N-am zis-o. Pe moment eram atît de revoltat de calmul „liberal“ cu care își declama inepțiile periculoase, că nici nu mi-a trecut prin minte. Dar sentimentul de vină a rămas. Mult timp după aceea, cînd ne zăream prin campus sau prin vreun autobuz și cînd mă evita de-a dreptul speriat, am vrut să mă duc la el și să-mi cer iertare, că poate am greșit amîndoi, să-i zic că politica asta poate nu-i de noi, că o discuție ca aceasta trebuie avută cu alte argumente, nu cu nervi și cu superficialități care pot deveni nocive. I-aș fi zis să revenim la momentele în care ne-am cunoscut, cînd a venit la mine, jovial și bonom, rotofeiuț așa cum era, să-mi spună că și-a cunoscut soția într-o frumoasă vară, la o Școală de vară în Bratislava și că a îndrăznit, el, scundul și rotofeiul, să o invite pe impetuoasa blondă (man, oh, man, chiar era!), și cu cap mai înaltă, la dans pentru că a văzut că le place amîndurora „Dragostea din tei“ de O-Zone, în mare vogă în vara aia. Cînd a venit la mine să mă-ntrebe ce înseamnă versurile, că el știe ca tot mexicanul vesel și bun numa-numa și basta. If only I could turn back time…

If only I could turn back time… Îmi pare rău. Îmi pare rău de excepționalismul în care m-am strecurat, de scurta aroganță, de secunda de furt de identitate, chiar și pentru un argument just. Cînd am plecat în Coreea, deprimat, o prietenă din liceu care lucrase și ea în străinătate mi-a zis: „Lasă, o să fie bine, poți să te reinventezi acolo“. Doamnelor și domnilor, aceasta nu este o formă de reinventare. Nu cred că e deloc kosher.

TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).
947 16 sus BAS jpeg
Maimuțe, muzică și baseball
Cea de-a 22-a carte a scriitorului japonez este o culegere de povestiri scrise la persoana întîi, cu un narator de vîrsta a treia, ce gravitează în jurul unor teme precum nostalgia tinereții, muzica, erotismul, totul învăluit într-o folie de „unheimlich” care a devenit marca autorului nipon.
947 16 jos coperta jpg
Secretul corespondenței
O cu totul altă carte față de aceea, știută tuturor, din 1978, este actuala ediție, definitivă, a „Romanului epistolar” dintre I. Negoițescu și Radu Stanca.
p 17 2 jpg
Nu te supăra, frate
„Frère et sœur” rămîne ilustrativ pentru un cinema anchilozat, cu trăiri rezonabile – însăși lipsa de măsură a pasiunilor sfîrșește prin a fi „rezonabilă”, necesară – și morală burgheză.
947 17 ABiro cover2 jpg
Eroi
Grimus ies din pandemie cu un album în limba maternă ce le oferă mai mult spațiu de manevră pentru poezie.

Adevarul.ro

image
Reacţii după şedinţa foto a lui Brad Pitt pentru GQ Magazine: „Arată ca un cadavru”
Desemnat în anii '90 cel mai sexy bărbat în viaţă de revista People, actorul Brad Pitt şi-a şocat fanii cu cea mai recentă şedinţă foto realizată pentru revista GQ, mai mulţi internauţi comentând că arată ca un cadavru.
image
Lacul căutat de zeci de mii de turişti pentru tratamente s-a colorat în roz. Explicaţiile cercetătorilor VIDEO
Pe lângă culoare, lacul emană şi un miros neplăcut. În fiecare an, aici vin zeci de mii de turişti la tratament. Specialiştii vin cu explicaţii.
image
CTP ne trezeşte la realitate: „Popovici? Dar de ce să mă simt mândru?“
Cristian Tudor Popescu a comentat, în stilul său caracteristic, performanţa lui David Popovici la Mondialele de nataţie, unde sportivul de 17 ani a cucerit două medalii de aur.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.