Ana Maria SANDU

Pagina 2
„În stare de bine”, donații pentru laboratoare și spitale, școli de vară pentru elevi jpeg
„Cărțile nu pot fi înlocuite ca un banal televizor” - interviu cu Amilin-Teodora MITU
Cărțile nu sînt doar niște obiecte din hîrtie, și ele trăiesc și respiră prin personaje.
„Luați l acasă” jpeg
Legile nescrise ale comunicării
Cînd celălalt preferă să tacă, din diverse motive, nu înseamnă curaj, ci impolitețe.
„Luați l acasă” jpeg
Anul casei
Cîte frigidere din lumea asta au parte de o viață aventuroasă?
„Luați l acasă” jpeg
Fantomele din computer
Am început să deschid mesajele vechi și să le citesc. Ca și cînd le-ar fi scris altcineva.
„Luați l acasă” jpeg
Așternuturi curate
Senzațiile au un alt circuit în natură, la fel ca apropierea de cineva.
„Luați l acasă” jpeg
Căldură înnebunitoare
S-ar putea să nu cunoști cu adevărat un oraș pînă nu-i simți căldura înnebunitoare. Pînă nu îți topește creierul și sufletul și îți dizolvă picioarele. Sînt grade diferite de intimitate pe care le stabilim cu oamenii și cu locurile. Cînd aerul se rarefiază și picăturile de sudoare se amestecă cu asfaltul topit, cînd toți oamenii de pe stradă încep să semene și știi că și-ar dori să fie în cu totul altă parte decît aici, vara a pus stăpînire pe oraș.
„Luați l acasă” jpeg
Poezia coincidențelor
Mi s-a întîmplat uneori să visez oameni, pe care nu-i mai văzusesem de multă vreme, și, exact a doua zi, să mă întîlnesc cu ei pe stradă.
„Luați l acasă” jpeg
Intimitate
Uneori, nu-ți lipsește doar prezența celuilalt, ci exact acea rutină pe care ați inventat-o și ați împărțit-o.
„Am primit mult mai puține reclamații decît mă așteptam”    interviu cu Adrian BOTEZ jpeg
„Am primit mult mai puține reclamații decît mă așteptam” - interviu cu Adrian BOTEZ
Ne-am propus să aducem marile personalități române din diverse zone culturale în fața publicului larg, într-o formă inedită, ca personaje de romane scrise de cei mai talentați tineri prozatori români contemporani.
„Luați l acasă” jpeg
Călătorie în vremea pandemiei
Nu știu cum arată mai departe drumurile noastre, dar important e să avem ranițele pregătite.
Un dulap alb jpeg
Un dulap alb
Amintirile sînt, poate, umbrele întîmplărilor din viețile noastre. Un „anxiolitic” natural, care face ca timpul să devină mai suportabil.
transmiterea de la mine la mine jpeg
„Ubliologia sau știința uitării”   interviu cu Adriana BABEȚI jpeg
„Ubliologia sau știința uitării” - interviu cu Adriana BABEȚI
Memoria e ca o membrană care mă apără şi mă ajută să trăiesc senin.
„Mi au lipsit îmbrățișările” – anchetă – jpeg
„Mi-au lipsit îmbrățișările” – anchetă –
13 artiști și o întrebare: „Ce v-a lipsit în izolare?”. Răspunsurile lor: un puzzle de emoții și de amintiri.
Frica noastră cea de toate zilele jpeg
Frica noastră cea de toate zilele
Unii au suferit, au falimentat, alții au prosperat și s-au bucurat.
„Luați l acasă” jpeg
Am fost mac
Spectacolul a fost o reușită în general, dar pentru mine un dezastru. Am încurcat mișcările.
„Luați l acasă” jpeg
Viața în zoom
Ne-am adaptat de atîtea ori pînă am ajuns la ecranul „oglindă” care ne aduce acum față în față.
„Lumea are mare nevoie de literatură” – interviu cu scriitorul Mihail VAKULOVSKI jpeg
„Lumea are mare nevoie de literatură” – interviu cu scriitorul Mihail VAKULOVSKI
E o carte despre copilărie și o lume în care tatăl e o figură importantă. Un fel de Iura Gagarin terestru.
„Luați l acasă” jpeg
Eternitatea unei zile
Nostalgia m-a făcut să deschid toate jurnalele pe care le-am găsit în bibliotecă.
„Luați l acasă” jpeg
Uneori, dimineața
Ne vom „reconecta” la o realitate fără de care am descoperit că puteam trăi.
O eternitate de interior jpeg
O eternitate de interior
Nemișcarea face ca așteptarea să crească precum cozonacul.
„Privirile tuturor se îndreaptă acum spre cercetătorii care ne pot salva” – interviu cu cercetătoarea Oana Paula POPA jpeg
„Privirile tuturor se îndreaptă acum spre cercetătorii care ne pot salva” – interviu cu cercetătoarea Oana Paula POPA
Această pandemie a venit să demonstreze încă o dată cît de fragili sîntem, cum distrugînd natura nu facem decît să ne amenințăm grav chiar propria existență.
„Luați l acasă” jpeg
„Bonjur, poporrr!”
După mai bine de o lună de stat în casă, mi-am dat seama că am nevoie de foarte puține lucruri ca să  mă simt bine.
„Un copil și a făcut autoportretul cu mască” – anchetă jpeg
„Un copil și-a făcut autoportretul cu mască” – anchetă
Am strîns zece mărturii din diverse colțuri ale lumii, despre cum trăiesc oamenii această poveste, numită izolare. Distanțele s-au mărit, dar istoriile noastre sînt asemănătoare. Ca și cînd lumea exterioară s-ar fi topit și tot ce contează acum sînt interioarele. În spatele acestei anchete e multă emoție, pe care am simțit-o în fiecare dintre schimburile noastre de mesaje.
„Luați l acasă” jpeg
Un Oblomov și niște distanțe
În cîteva săptămîni, aproape și departe nu mai au aceleași reprezentări.
„Luați l acasă” jpeg
Vin și nisip
Timpul e un nisip din ce în ce mai fin. O mare ne va crește la ferestre.
„Timpul s a făcut foarte dens“ – anchetă jpeg
„Timpul s-a făcut foarte dens“ – anchetă
Am întrebat șaisprezece scriitori români ce ar citi/reciti în vremurile astea. Nu sînt doar recomandări de lectură, ci mici capsule de viață, în care speranța, neliniștea, incertitudinea și literatura fac casă bună împreună.
„Luați l acasă” jpeg
Globul de cristal
În primele zile, pentru că neliniștea e o muscă grasă, din aia care te poate scoate din minți, oricît de mult ai încerca să rămîi zen, am citit greu și cu program mai degrabă decît de plăcere.
„Luați l acasă” jpeg
Unele lucruri nu se termină
De pe acoperișul clădirii în care locuiesc, orașul pare mai frumos ca niciodată.
„Copilăria nu este o temă minoră în literatura noastră“ – interviu cu scriitoarea Ștefania MIHALACHE jpeg
„Copilăria nu este o temă minoră în literatura noastră“ – interviu cu scriitoarea Ștefania MIHALACHE
Reflectat prin lentilele trecutului personal, al vieții domestice, al ritualurilor comunitare, comunismul a fost „îmblînzit“, reașezîndu-se bazele pentru o reflectare mai puțin încrîncenată a sa.
„Luați l acasă” jpeg
Lalele albe și spaimă
În fiecare dimineață mă trezesc și trag un pic de timp înainte de a deschide telefonul și computerul. Ca și cînd, în lumina care pătrunde prin jaluzele, s-ar putea dizolva această spaimă surdă.
„Luați l acasă” jpeg
Călătorie în jurul camerei mele
Sigur că, într-o lume în care hobby-ul universal, oriunde te-ai uita pe profilurile oamenilor de pe platformele de socializare, e descris așa – călătoriile – să îi privezi exact de această mobilitate poate părea cel mai mare chin.
De la hipsteriță la prea puțin feministă jpeg
De la hipsteriță la prea puțin feministă
Cînd am debutat nu mi-am pus prea multe probleme legate de faptul că sînt o femeie care scrie. Și nici nu mi-am propus să vorbesc în numele altor oameni.
„Sînt singurii oameni care pot supraviețui și pe o insulă pustie“ – interviu cu Radu CIORNICIUC jpeg
„Sînt singurii oameni care pot supraviețui și pe o insulă pustie“ – interviu cu Radu CIORNICIUC
Uman, filmul vorbește despre căutarea, pe care o avem cu toții, a unui loc – în noi și în jurul nostru – pe care să-l putem numi al nostru, acasă.
Viața e un serial jpeg
Viața e un serial
Lumea s-a schimbat între timp și Șeherezada se află la un click distanță pe orice platformă de streaming.
„Un răspuns la întrebarea «Și ce ați mai făcut voi?»“  interviu cu Mimi BRĂNESCU jpeg
„Un răspuns la întrebarea «Și ce-ați mai făcut voi?»“ -interviu cu Mimi BRĂNESCU
Sezon de sezon îți testezi limitele. Toată paleta, de la impresia că ești foarte important pînă la atacuri de panică.
„La început au fost doi, Iancu și Creangă“ – interviu cu Ana Maria ZAHARIADE și Ștefan GHENCIULESCU jpeg
„La început au fost doi, Iancu și Creangă“ – interviu cu Ana Maria ZAHARIADE și Ștefan GHENCIULESCU
Valoarea acestei arhitecturi e aproape imposibil de recunoscut sub întreținerea neadecvată din perioada comunistă, sub neglijența crasă și incultura actualilor edili și sub nepăsarea sau intervențiile sălbatice ale proprietarilor actuali.
„Să vezi și prin ochii unui scriitor locurile prin care treci zilnic“ – interviu cu Corina CIOCÂRLIE și Andreea RĂSUCEANU jpeg
„Să vezi și prin ochii unui scriitor locurile prin care treci zilnic“ – interviu cu Corina CIOCÂRLIE și Andreea RĂSUCEANU
Două autoare și un „Dicționar de locuri literare bucureștene”, apărut de curînd la Editura Humanitas. Un oraș ficțional și real deopotrivă, pe care Corina Ciocârlie și Andreea Răsuceanu l‑au cartografiat în acest volum. Am vorbit cu ele despre această călătorie fascinantă, care ar putea să împrietenească pe oricine cu Bucureștiul de ieri și de azi.
„Luați l acasă” jpeg
Singurătăți...
Citisem de curînd ce spunea despre călătorii Olga Tokarczuk: „rătăcitorii” sînt cei care pot merge oriunde singuri. Cei care au nevoie de cineva să se însoțească la drum, ca să împărtășească ce văd, ce simt, pot fi cel mult niște călători/turiști.
Filmele lui 2019 jpeg
Filmele lui 2019
Ce filme păstrați din 2019? Aceasta e întrebarea la care au răspuns invitații mei. A fost un an cu multe titluri, așa că e important să ne amintim ce-am văzut, ce ne-a plăcut și ce am putea  recupera din ce am pierdut în materie de cinema.
„Luați l acasă” jpeg
Început de an
Zilele astea din an parcă nici nu există. Intră unele în altele, într-o moleșeală demnă, mai degrabă, de o pisică. Mai ales pentru cei care au stat acasă și s-au sustras de la marea petrecere de revelion. Filozofia mea e simplă: dacă am rămas în București, mai bine să mi se facă somn la mine acasă, decît să caut o mașină disponibilă, ore în șir, cum am pățit în urmă doi ani.
„Luați l acasă” jpeg
„Luați-l acasă”
Nu vom ști niciodată despre noi că putem să fim și așa pînă nu vom deschide ușa aceea a vulnerabilității maxime în care sufletul ne tremură ca o piftie. Pînă nu vom număra zilele și victoriile fiecăreia dintre ele.
Lucruri cu lipici jpeg
Ce nu se schimbă
Cît stau cu ei nu am nici o grijă. Nu mă lasă să spăl nici măcar un pahar. Aproape că nu mă mai gîndesc la nimic. Mai păstrez legătura cu viața mea doar prin conversații cu niște oameni apropiați.
Nu avea vîrstă jpeg
Nu avea vîrstă
Dosarul de acum de la această idee a plecat: cum ni-l amintim și ce am păstrat din toți acei Leo pe care i-am cunoscut. Sînt doar cîteva mărturii ale acestei călătorii pe care a făcut-o alături de cîțiva oameni care l-au cunoscut și l-au citit de-a lungul timpului.
„A scos un chibrit și a dat foc paginilor“ (anchetă) jpeg
Lucruri cu lipici jpeg
„Obositor”
Le-am propus liceenilor cu care m-am întîlnit să aleagă un singur cuvînt care să descrie locul în care trăiesc. Cei mai mulți dintre ei au spus „obositor”. Au mai fost și altele: „cenușiu”, „istorie”, „crem”, „melancolie”. Dar acel „obositor”, scris de ei pe cîte o foaie de hîrtie, mă urmărește încă.
Blocul nu e chiar așa cum l am pus în carte jpeg
Blocul nu e chiar așa cum l-am pus în carte
Locuiesc și scriu în acest cartier al Bucureștiului. Ficțiunea se contaminează de realitatea lucrurilor pe care le văd și le trăiesc zi de zi. Clădirile pe lîngă care trec au intrat în poveștile mele. S-au transformat și au căpătat fețe și vieți noi. Din păcate, unele nu mai există decît în memoria mea afectivă.
Poezia obiectelor jpeg
Poezia obiectelor
Această pendulare între utilitatea lucrurilor și frumusețea lor mă urmărește încă. Poate este unul dintre motivele pentru care mă hotărăsc greu să achiziționez lucruri. Nu am reușit să devin niciodată o cumpărătoare impulsivă. Am preferat, de multe ori, să las un obiect acolo, pe un raft, să mă aștepte pînă a doua zi, ca să mă conving că e pentru mine și că nu pot să mi-l scot din cap.
Cititul nu e o floare la butonieră jpeg
Cititul nu e o floare la butonieră
Nu știu cum ar fi arătat viața mea fără cărți. Cum nu mai reușesc nici să-mi imaginez ce altă meserie aș fi putut să am dacă n-aș fi fost o cititoare care, la un moment dat, a început să scrie. Am cărat lăzi întregi, pline cu volume, la etajul șapte al unui
„Am crezut multă vreme că nu se poate să scrii fără să citești“ – interviu cu scriitorul T O  BOBE jpeg
„Am crezut multă vreme că nu se poate să scrii fără să citești“ – interviu cu scriitorul T.O. BOBE
Probabil doar ni se pare că sînt mai mulți oameni care vor să scrie decît pe vremea cînd eram noi tineri, fiindcă sînt mai vizibili pe rețelele sociale. Și mă îndoiesc că la cursurile de creative writing de acum sînt, ca să iau doar numărul esti