„Arta contemporană este o transmisie în flux direct” – interviu cu artista Aurora KIRÁLY

Publicat în Dilema Veche nr. 904 din 5 – 11 august 2021
„Arta contemporană este o transmisie în flux direct” – interviu cu artista Aurora KIRÁLY jpeg

Recent, Aurora Király a avut o expoziție la Galeria Anca Poterașu, „de altundeva, altceva decît mine însămi”. Colaje textile cusute, lucrări textile cu intervenții în structura țesăturii, fotografii, o poveste despre intimitate, timp și fragilitate. Cariera didactică a Aurorei este și ea o parte importantă, așa că am vorbit cu ea deopotrivă despre studenți, Universitatea de Arte București și autenticitate în discursul artistic.

Ce mai înseamnă învățămîntul vocațional, cel de la Universitatea de Arte București?

Înseamnă că o nouă generație de absolvenți își caută drumul și locul pe scena artistică, o generație mai încercată datorită pandemiei și saltului forțat la învățămîntul online. Anumite cursuri s-au ținut în ateliere, însă cele teoretice au fost online. Studenții s-au adaptat bine la situație și expozițiile de licență au ieșit foarte bine, însă comunicarea online este puțin potrivită învățămîntului artistic. Cred că atunci cînd ai posibilitatea să fii în același spațiu fizic cu studenții, cînd aceștia pot lucra în grupuri, calitatea comunicării și interacțiunea sînt superioare.

Ce s-a schimbat și ce a rămas la fel de cînd ați început să predați aici?

În primul rînd, diferența este imprimată de schimbările aduse de ritmul amețitor al dezvoltărilor tehnologice, de apariția platformelor de socializare, de posibilitatea de a căuta informație în oceanul Internetului. Dar pentru a deosebi o sursă valoroasă de una pentru amatori este nevoie să îți însușești cunoștințele de bază, să ai referințe culturale, ca să poți să discerni ce și unde cauți.

În altă ordine de idei, cred că scena a devenit mult mai dinamică, cu mult mai multe posibilități de a continua activitatea artistică după terminarea facultății. Acum zece-cincisprezece ani, mulți absolvenți se angajau în domenii fără legătură cu studiile făcute și rămîneau cu un sentiment de nostalgie și neîmplinire. În ultimii ani, însă, au apărut atîtea platforme de comunicare și promovare prin intermediul cărora studenții și absolvenții pot să-și îndeplinească ideile creative. Mulți dintre ei găsesc formate noi, adaptate vremurilor: conturi de Instagram pe care curatoriază anumite proiecte, festivaluri ce reunesc artiști din aceeași generație, spații expoziționale în locuri alternative, iar unii încep să colaboreze chiar cu galerii și instituții recunoscute, încă din vremea studenției. Totul se mișcă mult mai repede decît în trecut.

Foarte mulți părinți își doresc pentru copiii lor cariere artistice. E un fel de miraj al talentului, printre multe altele, desigur. Cît de clișeizată este imaginea artistului în cazul aspiranților care vin la facultatea voastră?

Cred că mulți părinți își doresc ca propriii copii să ia contact cu arta și să învețe limbajul plastic (în acest scop îi îndrumă spre ateliere de specialitate, licee și universități de artă), dar adesea sînt îngrijorați atunci cînd aceștia își exprimă intenția de a urma cariere în domenii artistice. Cred că așa este dintotdeauna. Cu toate acestea, datorită dezvoltărilor tehnologice și mediilor de informare și comunicare actuale, există mult mai multe posibilități și mai variate de a fi activ după ce termini o universitate de artă, nu doar ca artist vizual, ci și în mass-media, în industriile creative, în zona editorială sau ca artist independent în diverse proiecte ș.a. Sînt bucuroasă să văd absolvenți care își găsesc drumul în zone mai nișate, mulți își fac propriile lor organizații și firme prin intermediul cărora pot să își promoveze și comercializeze proiectele (pictură, fotografie, design, ilustrație, fashion etc).

Ați urmărit de-a lungul timpului traseul a mai multe generații de studenți, ce se întîmplă cu ei mai departe, cîți dintre ei își găsesc un loc, o voce, în peisajul artistic românesc?

Cred că în peisajul românesc există încă o mare posibilitate de afirmare pe scena artistică. Pe lîngă atelierele școlii și UNAgaleria, studenții își prezintă proiectele de licență sau cele de încheiere a studiilor masterale sub forma unor expoziții și în spațiile din oraș: Atelierele Malmaison, Galeria Anca Poterașu, Galeria Posibilă, A5 Studio, Rezidența Scena9, iar uneori în proiecte punctuale chiar la Muzeul Național de Artă Contemporană și la Muzeul Național de Artă al României. Lucrările lor pot fi astfel văzute de profesori, colegi, familie, prieteni și invitați din lumea artistică. E un prim mod de a lua contact cu scena artistică și de a deveni vizibili. Complementar sînt proiecte deja cu tradiție, de exemplu Festivalul Diploma, organizat de The Institute, care invită profesioniști din lumea artei să selecteze absolvenți din toate universitățile de artă din țară pentru prezentarea în cadrul festivalului, o platformă care îi expune publicului și specialiștilor ce îi pot invita apoi în alte proiecte. Pentru studenți este o ocazie de a-și vedea lucrările într-un context mai larg. Își dau seama mai bine de nivelul general, de aspecte pe care le pot îmbunătăți și la care trebuie să acorde o atenție mai mare. Universitatea este tot mai preocupată de traseul tinerilor artiști și după ce au absolvit studiile de licență, master sau doctorat. În sensul acesta, există o platformă în creștere care înregistrează/diseminează activitățile lor, astfel încît să se cristalizeze o conștiință a apartenenței la comunitatea celor ce au studiat la UNArte. La rîndul lor, departamentele își promovează activitățile și realizările studenților pe paginile de Instagram și Facebook pe care le coordonează.

Deși unii studenți încheie doar ciclul de licență, am observat că pentru mulți este un răstimp prea scurt și că cei care continuă și studiile masterale si doctorale au posibilitatea să aprofundeze mai mult atît partea teoretică, cît și dezvoltarea propriilor proiecte sub ghidarea unor profesori cu experiență. Poți observa un salt în evoluția lor după studiile de master și doctorat, cred că au și mai multe oportunități (burse și programe de cercetare) ca să aprofundeze ce au studiat și să creeze relații de colaborare cu colegii de generație, dar și să își facă mai multe legături în zona profesională atît pe plan național, cît și internațional.

Cum se împacă, în cazul dvs., cariera didactică cu căutările de artistă?

Cred că atît activitatea mea artistică, cît și experiența de curatoriat și management pe care am cîștigat-o pe durata proiectului Galeria Nouă au un impact asupra a ceea ce lucrez cu studenții. Unul dintre cursurile pe care le susțin este orientat spre arta contemporană românească (cu accent pe fotografie și imagine dinamică) raportată la contextul internațional, iar altul este mult mai practic, prin oferirea unui cadru în care îi sprijin pe studenți în pregătirea unor materiale de care au nevoie pentru a se descurca mai ușor după ce termină facultatea, atît în eventualitatea pregătirii unui dosar pentru o slujbă, cît și a celor pentru burse și rezidențe, discutăm despre cum să se prezinte, să își structureze proiectele pe un website etc. Mă bucur de cîte ori studenții lucrează cu seriozitate la aceste teme și alocă un timp de reflecție asupra activității lor, pentru a se putea prezenta cît mai bine. În exemplele pe care le pun în discuție pornesc de la experiența personală pe care am acumulat-o pe scena artistică, dar invit și colegi sau foști studenți să vorbească despre traseul lor, despre realizări sau proiecte pe care le au în lucru. Cred că este un mod accesibil de transfer de cunoștințe și experiență între generații diferite.

În ceea ce privește timpul pentru creația proprie, lucrez în mai multe etape. Am dezvoltat abilitatea de a folosi chiar și timpul în care merg cu metroul și tramvaiul pentru a-mi nota idei și liste, iar cînd am de lucrat efectiv sau de terminat o nouă serie, negociez mai strict timpul meu. De multe ori, noaptea este mai liniște și pot lucra pînă tîrziu, îmi place atmosfera de acasă cînd toată lumea doarme.

Ce a însemnat momentul pandemiei/izolării? Cum ar arăta o fotografie „povestită” a acestei perioade?

Pe lîngă sentimentul de panică inițial, amplificat constant de mass-media, am avut șansa de a „exploata” acest timp prin dezvoltarea unor serii de lucrări asupra cărora m-am concentrat. Tehnicile alese, meticulozitatea procesului de coasere a desenelor-colaje reprezintă modul prin care am încercat să nu mă las copleșită de realitate. Perioada pandemiei mi-a dat și o senzație de secătuire și lipsă de energie, din cauza deconectării de la natură și lipsei plimbărilor obișnuite.

În contrast cu aceste lipsuri, m-am simțit binecuvîntată să am alături familia, pe Anton și pe Iosif, și posibilitatea de a împărtăși cu ei ce simt, și bine, și rău.

O fotografie „povestită” a acestei perioade? De multe ori mă fascinează sunetul casei, activitățile noastre paralele. Cînd am un moment de liniște îmi place să observ ce se întîmplă. Îmi dă un sentiment de liniște cînd ascult sunetele activității fiecăruia dintre noi. În acest caz aș aminti orele de Zoom și Webex pe care le aveam – fiecare în camera lui, dar și după-amiezele în care Anton compunea beat-uri de rap în camera lui, mama mea ce îi povestea ceva din copilăria ei, Iosif care tăia la traforaj un placaj pentru un suport de laptop de care avea nevoie la orele online, în timp ce eu făceam o cafea la espressor. Sintetizînd, ar fi mai degrabă o sonografie, un meta-limbaj, care mă conecta la prezent, îmi confirma: totul e bine, viața merge înainte, sîntem în siguranță.

Mixați multe tehnici, multe elemente și texturi, pe care le folosiți în lucrările dvs. Mai poate fi artistul un alchimist în post-postmodernism?

Cînd vine vorba de fotografie, mai ales cînd lucrezi în laborator, rolul de alchimist mi se pare potrivit și actual. Lucrînd cu mediile digitale, aproape uiți cît de fascinant este procesul fotografic analog. Pentru ultima expoziție am realizat o serie de fotograme (fotografii făcute în laboratorul foto, pe hîrtie fotosensibilă, dar fără aparat de fotografiat), un proces care implică o doză de neprevăzut, uimire uneori, dezamăgire alteori, dar întotdeauna un sentiment că vrei să experimentezi în continuare, că ți se deschid noi posibilități. Materialitatea hîrtiei fotografice, mată sau lucioasă, îți oferă rezultate diferite, pe care le poți valorifica.

Uneori sînt uimită și provocată de alăturările pe care le poți găsi în expozițiile unor artiști. Cred că arta contemporană îți oferă o lejeritate extraordinară de îmbinare a unor limbaje neașteptate.

În literatură, sînt uimită în special de temele care pot deveni subiectul unei cărți. Fie că e ceva banal dezvoltat într-un mod uimitor, fie că e o idee extravagantă povestită ca ceva firesc, mi se pare magic procesul prin care aceste povestiri găsesc rezonanță în oameni diferiți. Alchimie.

Trăim într-o lume pentru care imaginea are și putere, și impact. Cît de important e să te antrenezi pentru a putea să discerni/înțelegi/faci diferența dintre ce are valoroare și ce nu?

Da, recunosc că este greu. Arta contemporană este o transmisie în flux direct. Uneori lucrurile care se realizează astăzi se vor cerne în cinci, zece ani și doar o parte dintre acestea vor trece proba timpului. Trierea aceasta este cumva intermediată de instituțiile specializate, de curatori, de critici de artă. Unii dintre aceștia pot fi vizionari, alții doar urmează niște tendințe, fără să-și asume puncte de vedere personale. Cred că acest antrenament se poate face prin educație și informare continuă, prin vizionarea/discutarea cît mai multor expoziții sau lucrări.

Care e ultimul lucru văzut/citit care v-a emoționat și v-a făcut să vă gîndiți mai mult timp la el?

În cadrul festivalului de la Arles, expoziția Desideration (Anamanda Sîn). From Disaster to Desire: Towards Another Space Mythology a artistului SMITH, în colaborare cu o echipă transdisciplinară. O expoziție rară, puternică, imersivă, despre stări nedefinite, imposibile, despre comunicare, percepție, cosmos și despre noi configurări ale imaginației.

a consemnat Ana Maria SANDU

Foto: autoportret A. Király

TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).
947 16 sus BAS jpeg
Maimuțe, muzică și baseball
Cea de-a 22-a carte a scriitorului japonez este o culegere de povestiri scrise la persoana întîi, cu un narator de vîrsta a treia, ce gravitează în jurul unor teme precum nostalgia tinereții, muzica, erotismul, totul învăluit într-o folie de „unheimlich” care a devenit marca autorului nipon.
947 16 jos coperta jpg
Secretul corespondenței
O cu totul altă carte față de aceea, știută tuturor, din 1978, este actuala ediție, definitivă, a „Romanului epistolar” dintre I. Negoițescu și Radu Stanca.
p 17 2 jpg
Nu te supăra, frate
„Frère et sœur” rămîne ilustrativ pentru un cinema anchilozat, cu trăiri rezonabile – însăși lipsa de măsură a pasiunilor sfîrșește prin a fi „rezonabilă”, necesară – și morală burgheză.
947 17 ABiro cover2 jpg
Eroi
Grimus ies din pandemie cu un album în limba maternă ce le oferă mai mult spațiu de manevră pentru poezie.

Adevarul.ro

image
Motivul stupid pentru care o grădiniţă din Hunedoara a fost mâzgălită cu mesaje de ură şi ameninţare VIDEO
O grădiniţă din Hunedoara a fost vandalizată. Autorii distrugerilor au lăsat mesaje de ameninţare şi de ură pe faţada clădirii.
image
Un general rus obez şi retras din activitate, trimis să lupte în războiul din Ucraina: „Nimeni nu-i poate refuza supunerea”
Un general rus pensionat şi obez, a fost trimis de Vladimir Putin să lupte în prima linie în războiul din Ucraina care se desfăşoară mai ales în partea de est a ţării. Decizia vine în contextul în care armata rusă pierde tot mai mulţi militari de rang înalt pe câmpul de luptă.
image
„Q”, internautul de la care a pornit mişcarea QAnon, a revenit pe forumurile web după 2 ani de pauză: „Să jucăm încă o dată?”
Utilizatorul anonim cunoscut sub numele de „Q” al forumurilor 4chan şi 8kun, personaj ale cărui anunţuri criptice au dat naştere teoriei conspiraţiei fasciste pro-Trump cunoscută drept QAnon, şi-a reluat postările după o pauză de aproape doi ani.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.