Experiența Hortensia

Publicat în Dilema Veche nr. 899 din 1 – 7 iulie 2021
Viețile netrăite jpeg

Biografia romanțată nu seamănă cu nici o altă carte pe care am scris-o pînă acum. Și asta, în primul rînd, pentru că în spatele ei stă o documentare serioasă, fără de care e imposibil să-ți imaginezi că ai putea să reconstitui momentele-cheie din existența unui personaj care a trăit, i s-au întîmplat lucruri, a scris, a iubit, a suferit. Nu există obiectivitate în felul în care pui cap la cap faptele, ci un filtru personal care te ajută să găsești un fir roșu într-un desen complicat pe care ți-ai propus să-l privești de aproape. M-a fascinat dintotdeauna scrisul Hortensiei, sonoritatea numelui ei și faptul că era prima dată cînd conștientizam că în literatura română există și scriitoare, nu doar scriitori. Asta, desigur, pentru că o studiasem la școală și apoi îi citisem cărțile. Pentru o adolescentă pasionată de literatură, întîlnirea cu Concert din muzică de Bach sau cu Drumul ascuns n-avea cum să nu fie memorabilă. Romanele ei nu semănau cu nimic din ce mai citisem pînă atunci. Cu toate astea, n-am ținut minte prea multe lucruri despre viața ei, din liceu sau din facultate. Mi-am dat seama în momentul în care am început să caut informații. O vreme mi s-a părut extrem de nedrept că jurnalul autoarei n-a fost publicat. Aveam senzația că paginile lui m-ar fi ajutat enorm să înțeleg ce gen de personaj era Hortensia Papadat-Bengescu. Apoi mi-am spus că poate e mai bine așa și că am o libertate mai mare în a-mi imagina „romanul vieții” ei.

Corespondența lui Eugen Lovinescu către ea, care acoperă o perioadă de mai bine de douăzeci de ani, m-a emoționat și m-a ajutat enorm. A îmblînzit ambele personaje și a funcționat ca un declanșator  pentru povestea de dragoste și admirație care i-a legat pe cei doi și pe care m-a interesat s-o spun în cartea mea.

Dincolo, însă, de partea umană, povestea Hortensiei e una despre scris și literatură. Despre determinarea ei de a nu-și abandona această vocație, în ciuda tuturor piedicilor: o familie numeroasă, cu cinci copii, un soț care n-a susținut-o niciodată în acest demers „literar”. Discreție și forță sînt cele două cuvinte-cheie care o reprezintă cel mai bine pe scriitoare. Felul în care a fost „canonizată” Hortensia Papadat-Bengescu rămîne și el unul atipic. Textele ei au intrat și au ieșit din manuale, gloria i-a fost sub vremi, și spun asta cu gîndul la ultima ei perioadă din viață, care a coincis cu venirea comunismului. Parcă mereu a trebuit să demonstreze că ceea ce scrie e suficient de important și de relevant pentru literatura română.

Cea mai cunoscută scriitoare din literatura noastră modernă e, de fapt, foarte puțin citită. Și, din moment ce nu mai e studiată la școală, șansele de a mai fi descoperită scad considerabil. Dacă aceast roman despre povestea ei de viață îi va face pe unii cititori s-o citească sau s-o recitească, înseamnă că el și eu ne-am atins scopul. Ne apropiem mai degrabă de oameni decît de statui.

Dacă îi întrebi pe copiii de astăzi cum arată un scriitor, îți vor spune că are pălărie, mustață răsucită, baston. Adică îți vor descrie imaginea clișeizată din fotografiile din manuale sau de pe holurile școlilor. Să citești o biografie romanțată despre un scriitor sau un artist, în general, care nu mai este, înseamnă să-l repui în discuție cu sensibilitatea cuiva care trăiește azi.

Poate de asta, unul dintre mesajele care m-au bucurat cel mai mult după apariția cărții l-am primit  de la o fată de 16 ani. Maria a văzut cartea în librărie, pe raftul de sus, a luat-o și a citit-o. A doua zi mi-a scris: „Am trăit viața Hortensiei, lucru pe care l-am conștienzat doar cînd am terminat-o și am ridicat ochii și mi-am dat seama că realitatea are alte culori decît cum le percepeam în timpul cititului. De abia aștept să-i fac pe Barbu și pe Topîrceanu pentru Bac și să-mi aduc aminte constant de Hortensia. Și, mai ales, s-o citesc”.

În fond, acest demers de a scrie despre o autoare pe care o admir nu înseamnă altceva decît o punere în practică a ideii că literatura e un organism viu.

Ana Maria Sandu este autoarea biografiei Hortensia Papadat-Bengescu. Străina, Editura Polirom 2021.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Paradisul care atrage turiști români cu prețuri neschimbate de 10 ani. „Numai la noi se practică japca”
Românii aleg demulte ori să-și petreacă vacanțele în străinătate, în special vara, spre disperarea hotelierilor care se plâng de lipsa clienților. Însă, în foarte multe cazuri, turistul român face această alegere pentru că, nu e un secret, un sejur în străinătate e mai ieftin decât în propria țară
image
Radonul, ucigașul invizibil din Ardeal. Medic: „Se atașează de aerosol și rămâne la nivelul de 1-1,5 m înălțime, exact unde respiră copiii”
A crescut numărul cazurilor de cancer pulmonar la nefumători, iar un motiv este iradierea cu radon, un gaz radioactiv incolor și inodor foarte periculos pentru sănătate dacă se acumulează în clădiri.
image
Căutătorii de artefacte milenare. Fabuloasele noi descoperiri ale detectoriştilor, arheologii amatori plini de surprize
Înarmaţi cu detectoare de metal, colindând locuri numai de ei ştiute din ţinutul Neamţului, arheologii amatori au reuşit, graţie hazardului şi perseverenţei, să aducă la lumină vestigii din vremuri trecute

HIstoria.ro

image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.
image
Un proces pe care CIA l-a pierdut
În toamna lui 1961, CIA se mută din Washington în noul şi splendidul sediu de la Langley, Virginia.
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.