„Era nevoie de o astfel de hartă a orașelor literare” – interviu cu scriitoarea Andreea RĂSUCEANU

Publicat în Dilema Veche nr. 924 din 23 decembrie 2021 – 5 ianuarie 2022
„Era nevoie de o astfel de hartă a orașelor literare” – interviu cu scriitoarea Andreea RĂSUCEANU jpeg

A apărut recent, la Editura Humanitas, antologia Cartea orașelor, în care 16 autori contemporani revizitează locurile în care s-au născut sau de adopție. Am întrebat-o pe Andreea Răsuceanu, prezentă în carte într-o triplă ipostază – de prozatoare, critic și editor –, cum se leagă acest proiect de volumele ei anterioare, romane și critică deopotrivă, și cît de importante sînt geografia ficționalizată și hărțile literare.

După Bucureștiul literar și Dicționarul de locuri literare bucureștene a venit la rînd această antologie, Cartea orașelor, care duce mai departe firul roșu al recuperării literare și geografice. Cîtă nevoie e azi de o hartă sentimentală a orașelor?

Există un specific literar al orașelor, m-am deprins să-l văd imediat sau să-l caut în cărțile de ficțiune pe care le citesc, în anii de cînd mă ocup de geocritică. Acum m-am gîndit să pornesc invers: să propun eu unor autori să scrie un text de ficțiune plecînd de aici, de la orașele natale sau de adopție, care reprezintă un punct de reper pe harta personală, orașe-personaj, poate toposuri deja predilecte în literatura lor etc. Mi-am dat seama că e o temă bună de exploatat și după răspunsurile primite: toți au acceptat imediat propunerea, li s-a părut provocator să își survoleze literar orașele natale, aproape toate textele au venit la termen, ceea ce mai greu se întîmplă în procesul pregătirii unui volum colectiv – pe scurt, cred că a existat un interes autentic pentru temă.

Cred că era nevoie de o astfel de hartă a orașelor literare din mai multe puncte de vedere, ea arată potențialul literar al locului și scoate în evidență un anume fel de a citi literatura, cu accent pe spațiu, poate mai puțin constant, sistematic abordat de critica de la noi, dar foarte ofertant, după mine.

Ce v-ați dorit de la această antologie?

Pentru mine, ca autor, e parte din proiectul mai larg pe care-l configurează scrisul meu, de fapt îl văd ca pe o punte de legătură între romanele mele, unde orașul e un topos vital, și cărțile de geocritică, despre Bucureștiul literar. E și primul proiect în care sînt prezentă în triplă calitate: de prozator, critic și editor. Mi s-a părut o provocare și un experiment foarte util, în același timp, să reunesc în acest volum cîteva voci ale literaturii române actuale, din generații diferite, cu stiluri și abordări diferite, și să le propun să scrie un text de ficțiune care să exploreze o astfel de temă. În scrisoarea mea de invitație către autori mi-am explicat astfel intenția: „Pornind de la ideea că literatura e capabilă să genereze imagini ale orașelor dintr-o epocă sau alta pe care cititorul să le asimileze ca fiind cele adevărate, în detrimentul imaginii lor reale, istorice, dar și că rolul textului ficțional e să alimenteze memoria locului, îmi doresc ca volumul de față să propună un catalog al formelor posibile, cu un termen al lui Italo Calvino, care sînt orașele ficționale. Să explorăm împreună în ce măsură literatura de azi poate ipostazia emblematic locul și să descoperim cum devine orașul real peisaj interior al scriitorului”.

Textele au venit cum nu se poate mai bine în întîmpinarea temei: sînt proze diverse, ca stil și abordare narativă, e un eșantion substanțial pentru oricine vrea să vadă mîna prozatorilor de azi, capacitatea lor de a se adapta la o temă, modul în care au înțeles-o etc. Îmi doresc mult ca volumul să ajungă inclusiv la cititorii care au prejudecăți legate de literatura română contemporană și preferă să citească doar autori străini. Cred că fiecare va găsi măcar cîteva texte care să îi întîlnească gustul și așteptările.

Cum și în ce fel au ficționalizat cei 16 scriitori orașele lor?

Inițial, am vrut să scriu un foarte scurt „Cuvînt înainte”, un „Cuvînt către cititor“, mai bine zis, dar parcurgînd textele mi-am dat seama că ele sînt un material foarte ofertant pentru o analiză un pic mai detaliată. Asta tocmai pentru că felurile în care autorii au ales să abordeze tema sînt foarte diferite: unii au optat pentru ceea ce în teoria literară se numește descriere narativizată, plimbînd de-a lungul întregului text o cameră care să surprindă – dinamic sau melancolic, nostalgic – trăsăturile emblematice, mărcile spațiului lor natal. Alții au creat, cum amintești chiar tu mai sus, o hartă emoțională, afectivă a orașului, în care cititorul nu va regăsi neapărat locuri dintre cele mai cunoscute, turistice. La unii am descoperit o percepție plurisenzorială, un mod de a reconstitui sinestezic spațiul, alții au optat pentru o cheie ironică sau fantastică în care să prezinte orașul. În unele texte atmosfera orașului există deși referirile propriu-zise la geografia lui sînt limitate, în altele psihologia personajelor, acțiunile lor, succesiunea întîmplărilor sînt susținute imperceptibil de felul în care se articulează spațiul din jur. În ceea ce mă privește, textul meu, Oameni mai sănătoși, oameni mai fericiți, este o continuare a recuperării imaginii Bucureștiului, în linia celor două romane pe care le-am publicat pînă acum: sînt aici și un București contemporan, și unul interbelic, către care cititorul va putea arunca o privire, prin ochii personajului narator. De fapt, e un fragment puțin schimbat din romanul la care lucrez acum și în care e vorba și despre asta, despre componenta spațială a oricărei recuperări identitare.

Dacă ar citi un străin aceste povestiri, fără să fi ajuns niciodată în aceste locuri, ar putea să-și facă o idee despre ce înseamnă fiecare?

Cred că da, mai ales că unele dintre texte reușesc să surprindă ceva și mai important decît o configurație spațială: un anumit esprit du lieu, un aer pe care-l degajă locurile, sau o atmosferă, cu un termen al lui Pierre Sansot, pe care numai sensibilitatea unui scriitor le poate înregistra. Cred că ar fi interesant dacă fiecare cititor ar face următorul experiment, pe care l-am făcut eu însămi cînd am terminat de citit textele: să încerce să-și reprezinte, în cîteva cuvinte și imagini sintetizatoare, fiecare oraș. Cred că va fi uimit de cît de bine se configurează identitatea fiecărui oraș, chiar și indirect, acolo unde nu există descrieri clare, detaliate, sau mai ales acolo.

Pentru că una dintre cele mai frecvente întrebări pe care le primesc toți scriitorii este „Cîtă ficțiune și cîtă realitate e în textul dumneavoastră?”, ce ați răspunde legat de această carte?

Cred că fiecare autor din volum ar avea un alt răspuns aici. Pentru unii, spațiul real sau istoria „reală” a orașului au contat în configurarea narativă a textului, pentru alții au fost doar un pretext, un punct de plecare pentru o povestire fantastică, pentru o rememorare subiectiv-nostalgică, un prilej de reflecție etc. Partea „documentară” a fiecărui text se vede și cred că va fi interesant pentru fiecare cititor să descopere care e rolul ei propriu-zis în text.

924 925 15 coperta cartea oraselor1 jpg jpeg

Cum poate deveni orașul un personaj și cît de important e el în imaginarul unui scriitor?

Cu siguranță că lucrurile stau diferit de la un scriitor la altul. Teoreticienii geocriticii, sau ai geografiei literare, susțin că există o componentă spațială, cît de mică, în absolut orice fel de text literar, că ea se insinuează acolo chiar dacă nu există referiri aparente la spațiu. De aici la a configura un spațiu emblematic, la a impune o geografie e însă o distanță considerabilă. Dacă e să mă gîndesc la un scriitor de azi care a reușit acest lucru el este Orhan Pamuk, cu Istanbulul lui, care e într-adevăr un personaj, și încă unul care joacă un rol central în romanele lui.

Întîlnirea cu literatura contemporană poate fi ea intermediată de această descoperire a unei hărți comune cu cea a cititorului, în care el să poată să recunoască ce știe, ce vede în drumurile sale sau pe fereastră?

Cu siguranță, acesta a fost și unul dintre motivele pentru care m-am gîndit la o astfel de temă. Cred că, în general, cititorul se apropie mai ușor de un text care îi vorbește despre lucruri recognoscibile, care-l preocupă în existența lui de zi cu zi. Cu atît mai mult cînd e vorba despre ceva care îi arată că lumea obișnuită, deseori anostă, banală, lipsită de strălucire, poate arăta și altfel, că poate fi generatoare de poveste. Vorbim mereu despre urîțirea orașului, despre felul cum spațiile urbane se încarcă de balastul unei arhitecturi incoerente, despre nepăsarea generală care a năpădit totul, uitînd că, de fapt, literatura e cea care conservă cel mai bine, mai sigur, pe termen lung, adevărata imagine a orașului. Textele din carte dezvăluie această față uneori nevăzută sau mai puțin vizibilă a orașelor, fie că e vorba despre imersiuni în istoria lor, despre consemnări ale unor mărunte întîmplări cotidiene, realizate în cheie ironică, melancolică, fantastică etc., despre descrieri, portrete detaliate, adevărate hărți ale orașelor, pe care le-ai putea folosi ca vizitator.

Cît de importantă e mărturia ficțională a unui spațiu? Cît de plate ar fi orașele fără amprenta lor literară?

Sînt tentată să spun și eu, în rînd cu alții care s-au ocupat de acest domeniu, că mai importantă chiar decît geografia concretă. Pentru toate motivele pe care le-am amintit mai sus, pentru că, fără o  imagine a lor literară, fără să treacă prin filtrul sensibilității, culturii, imaginației scriitorilor, orașele ar fi infinit mai sărace.

interviu realizat de Ana Maria SANDU

945 15 Sebastian Strasser png
„Mi s-ar părea fabulos să fac un film SF în România” – interviu cu regizorul Sebastian STRASSER
Tehnica învățată în ultimii zeci de ani aș vrea să o aplic la poveștile autentice care sînt parte din sufletul țării în care m-am născut.
945 22 Christian Badea jpeg
„Voiam să aud ceva care să-mi dea încredere că există potențial” – interviu cu dirijorul Christian BADEA
„Tehnic, muzicienii tineri sînt buni, atitudinea lor e bună. Trebuie timp.”
„Altfelul este de multe ori mai ademenitor și, uneori, mai trainic” – interviu cu Horațiu MĂLĂELE jpeg
„Altfelul este de multe ori mai ademenitor și, uneori, mai trainic” – interviu cu Horațiu MĂLĂELE
„Cînd viața începe să te cutremure și ești în pericol să te prăbușești e bine să te agăți de ce-ai făcut pînă atunci.”
„Cred că adevăratul personaj a fost textul” – interviu cu actrița Marina PALII jpeg
„Cred că adevăratul personaj a fost textul” – interviu cu actrița Marina PALII
„Aș investi în educație și apoi aș trăi o sută de ani să văd roadele ei într-o societate sănătoasă.“
Bienala, un loc al fugii continue – interviu cu Cosmin COSTINAȘ jpeg
Bienala, un loc al fugii continue – interviu cu Cosmin COSTINAȘ
„Sperăm ca un anumit tip de relație să se stabilească între obiectul artistic, între personajele de pe ecran și conversațiile interioare pe care fiecare dintre noi le avem.”
Istoria culturală a lumii povestită de culori jpeg
Istoria culturală a lumii povestită de culori
Albastrul prosperă doar pe tărîmurile nepămîntești ale cerului, ale mării și ale orizontului.
Jafar Panahi – film și cenzură, de aproape și de departe jpeg
Jafar Panahi – film și cenzură, de aproape și de departe
Debutul cinematografic și scenariile metaforice care vorbeau despre sistemul totalitar apar și în urma propriilor experiențe politice.
În preajma și totodată în inima Ansamblului brâncușian de la Tîrgu Jiu jpeg
În preajma și totodată în inima Ansamblului brâncușian de la Tîrgu Jiu
Noua carte trebuie percepută ca o sinteză esențială, consacrată devenirii singurei opere monumentale transmise nouă de Constantin Brâncuși, dar și semnificației acesteia.
Poetul într un oraș de graniță jpeg
Poetul într-un oraș de graniță
Despre Petre Stoica cineva mai prețios ar putea spune că a îngenuncheat în fața poeziei și a plecat din cele lumești exact de ziua ei.
„Original înseamnă să găsești personaje verosimile și să le pui în situații adevărate” – interviu cu regizorul Bogdan George APETRI jpeg
„Original înseamnă să găsești personaje verosimile și să le pui în situații adevărate” – interviu cu regizorul Bogdan George APETRI
„Plec la drum cu o idee, cu o poveste, gîndindu-mă strict doar la personaje, la situațiile în care se află ele, la problemele cu care se confruntă, la deciziile pe care trebuie să le ia.”
Gaspar Noé – Cinéma du corps  30 de secunde pentru abandonarea filmului  jpeg
Gaspar Noé – Cinéma du corps. 30 de secunde pentru abandonarea filmului.
Noé revoluționează printr-un cinema exclusiv senzorial, un cinema al corpurilor, în jurul cărora așterne o pleiadă de subiecte așa-zis tabu.
„Trebuie să ne luăm la revedere de la cîrciumar” – interviu cu regizorul Gabriel TEMPEA jpeg
„Trebuie să ne luăm la revedere de la cîrciumar” – interviu cu regizorul Gabriel TEMPEA
„Tot mai puțini dispun de tihna și fizionomia necesare savurării șnițelelor de proporții copleșitoare.”
Yorgos Lanthimos  Caninul, Alpii, homarul și Ifigenia jpeg
Yorgos Lanthimos. Caninul, Alpii, homarul și Ifigenia
Cinema-ul lui Lanthimos este în egală măsură autentic și artificial, realist și formalist.
Golania (1990) & Rezist (2017 2018)   un amplu ritual de trecere jpeg
O reașezare a condiției umane
Zoomizarea relațiilor umane sau microsoftizarea dialogurilor umane e brand global.
O scenă pentru tinerii muzicieni de jazz – interviu cu Bogdan MATEI jpeg
O scenă pentru tinerii muzicieni de jazz – interviu cu Bogdan MATEI
„Pure Jazz“ este o serie de concerte în care vor performa doar tinerii muzicieni cu vîrstă sub 30 ani și care au compoziții proprii.
Enescu și Caudella – întîmplare cu elev și profesor jpeg
Cum l-au furat pe Enescu. Probele implacabile noi
Numele lui Romeo Drăghici, executor testamentar, primul director al Muzeului Enescu, a părut mereu stimabil. Niciodată nimeni nu îi contestase fie practicile patrimoniale, fie influența masivă asupra destinului postum al lui Enescu.
Brâncuși și religia frumosului jpeg
Brâncuși și religia frumosului
Brâncuși detestă individualul, detaliul singular, descripția realistă și de aceea se angajează în căutarea esențelor spirituale, a ceea ce este ascuns și merită să fie revelat.
De ce este Enescu cel mai împlinit dintre noi jpeg
Patru scrisori inedite ale lui Enescu, identificate, editate, comentate și restituite muzicii lui
La 28 ianuarie 2022, cîțiva istorici, arhiviști, muzicieni, critici literari și jurnaliști au semnalat și criticat public o nouă licitație privată cu documente obținute indubitabil fraudulos din arhive publice.
Anul cinematografic 2021 – anchetă jpeg
Anul cinematografic 2021 – anchetă
Șase critici de film și o întrebare: „Cu ce rămînem din anul cinematografic care a trecut?”.
Anul teatral 2021 – o anchetă jpeg
Anul teatral 2021 – o anchetă
Teatrele au fost nevoite să-și reinventeze repertoriul, să găsească mereu alte formule pentru a rămîne aproape de spectatori.
„Filmul de animație e la granița dintre film și arte plastice” – interviu cu Ioana NICOARĂ jpeg
„Filmul de animație e la granița dintre film și arte plastice” – interviu cu Ioana NICOARĂ
„Sînt un cititor vizual, produc imediat imagini în minte atunci cînd citesc un text care îmi place.”
Victor Brauner – Sub semnul lui Saturn  Premoniția, războiul și „obiectele protectoare“ jpeg
Victor Brauner – Sub semnul lui Saturn. Premoniția, războiul și „obiectele protectoare“
În lucrările în care poezia întîlnește tradiția ezoterică domină recursul la vechi tradiții din cultura iudaică, la mituri, legende și tratate de magie medievală.
Evenimentul Anselm Kiefer: Pentru Celan jpeg
Evenimentul Anselm Kiefer: Pentru Celan
Între pînzele gigantice, distanțele sînt de asemenea enorme și, de aceea, senzația inițială e una de confruntare cu o experiență unică.
Despre pasiunea cititului – Franco MORETTI în dialog cu Alessandro BARICCO jpeg
Despre pasiunea cititului – Franco MORETTI în dialog cu Alessandro BARICCO
„Am citit odată o definiție foarte elegantă a plăcerii de a citi: o pasiune calmă.”

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.