„Era nevoie de o astfel de hartă a orașelor literare” – interviu cu scriitoarea Andreea RĂSUCEANU

Publicat în Dilema Veche nr. 924 din 23 decembrie 2021 – 5 ianuarie 2022
„Era nevoie de o astfel de hartă a orașelor literare” – interviu cu scriitoarea Andreea RĂSUCEANU jpeg

A apărut recent, la Editura Humanitas, antologia Cartea orașelor, în care 16 autori contemporani revizitează locurile în care s-au născut sau de adopție. Am întrebat-o pe Andreea Răsuceanu, prezentă în carte într-o triplă ipostază – de prozatoare, critic și editor –, cum se leagă acest proiect de volumele ei anterioare, romane și critică deopotrivă, și cît de importante sînt geografia ficționalizată și hărțile literare.

După Bucureștiul literar și Dicționarul de locuri literare bucureștene a venit la rînd această antologie, Cartea orașelor, care duce mai departe firul roșu al recuperării literare și geografice. Cîtă nevoie e azi de o hartă sentimentală a orașelor?

Există un specific literar al orașelor, m-am deprins să-l văd imediat sau să-l caut în cărțile de ficțiune pe care le citesc, în anii de cînd mă ocup de geocritică. Acum m-am gîndit să pornesc invers: să propun eu unor autori să scrie un text de ficțiune plecînd de aici, de la orașele natale sau de adopție, care reprezintă un punct de reper pe harta personală, orașe-personaj, poate toposuri deja predilecte în literatura lor etc. Mi-am dat seama că e o temă bună de exploatat și după răspunsurile primite: toți au acceptat imediat propunerea, li s-a părut provocator să își survoleze literar orașele natale, aproape toate textele au venit la termen, ceea ce mai greu se întîmplă în procesul pregătirii unui volum colectiv – pe scurt, cred că a existat un interes autentic pentru temă.

Cred că era nevoie de o astfel de hartă a orașelor literare din mai multe puncte de vedere, ea arată potențialul literar al locului și scoate în evidență un anume fel de a citi literatura, cu accent pe spațiu, poate mai puțin constant, sistematic abordat de critica de la noi, dar foarte ofertant, după mine.

Ce v-ați dorit de la această antologie?

Pentru mine, ca autor, e parte din proiectul mai larg pe care-l configurează scrisul meu, de fapt îl văd ca pe o punte de legătură între romanele mele, unde orașul e un topos vital, și cărțile de geocritică, despre Bucureștiul literar. E și primul proiect în care sînt prezentă în triplă calitate: de prozator, critic și editor. Mi s-a părut o provocare și un experiment foarte util, în același timp, să reunesc în acest volum cîteva voci ale literaturii române actuale, din generații diferite, cu stiluri și abordări diferite, și să le propun să scrie un text de ficțiune care să exploreze o astfel de temă. În scrisoarea mea de invitație către autori mi-am explicat astfel intenția: „Pornind de la ideea că literatura e capabilă să genereze imagini ale orașelor dintr-o epocă sau alta pe care cititorul să le asimileze ca fiind cele adevărate, în detrimentul imaginii lor reale, istorice, dar și că rolul textului ficțional e să alimenteze memoria locului, îmi doresc ca volumul de față să propună un catalog al formelor posibile, cu un termen al lui Italo Calvino, care sînt orașele ficționale. Să explorăm împreună în ce măsură literatura de azi poate ipostazia emblematic locul și să descoperim cum devine orașul real peisaj interior al scriitorului”.

Textele au venit cum nu se poate mai bine în întîmpinarea temei: sînt proze diverse, ca stil și abordare narativă, e un eșantion substanțial pentru oricine vrea să vadă mîna prozatorilor de azi, capacitatea lor de a se adapta la o temă, modul în care au înțeles-o etc. Îmi doresc mult ca volumul să ajungă inclusiv la cititorii care au prejudecăți legate de literatura română contemporană și preferă să citească doar autori străini. Cred că fiecare va găsi măcar cîteva texte care să îi întîlnească gustul și așteptările.

Cum și în ce fel au ficționalizat cei 16 scriitori orașele lor?

Inițial, am vrut să scriu un foarte scurt „Cuvînt înainte”, un „Cuvînt către cititor“, mai bine zis, dar parcurgînd textele mi-am dat seama că ele sînt un material foarte ofertant pentru o analiză un pic mai detaliată. Asta tocmai pentru că felurile în care autorii au ales să abordeze tema sînt foarte diferite: unii au optat pentru ceea ce în teoria literară se numește descriere narativizată, plimbînd de-a lungul întregului text o cameră care să surprindă – dinamic sau melancolic, nostalgic – trăsăturile emblematice, mărcile spațiului lor natal. Alții au creat, cum amintești chiar tu mai sus, o hartă emoțională, afectivă a orașului, în care cititorul nu va regăsi neapărat locuri dintre cele mai cunoscute, turistice. La unii am descoperit o percepție plurisenzorială, un mod de a reconstitui sinestezic spațiul, alții au optat pentru o cheie ironică sau fantastică în care să prezinte orașul. În unele texte atmosfera orașului există deși referirile propriu-zise la geografia lui sînt limitate, în altele psihologia personajelor, acțiunile lor, succesiunea întîmplărilor sînt susținute imperceptibil de felul în care se articulează spațiul din jur. În ceea ce mă privește, textul meu, Oameni mai sănătoși, oameni mai fericiți, este o continuare a recuperării imaginii Bucureștiului, în linia celor două romane pe care le-am publicat pînă acum: sînt aici și un București contemporan, și unul interbelic, către care cititorul va putea arunca o privire, prin ochii personajului narator. De fapt, e un fragment puțin schimbat din romanul la care lucrez acum și în care e vorba și despre asta, despre componenta spațială a oricărei recuperări identitare.

Dacă ar citi un străin aceste povestiri, fără să fi ajuns niciodată în aceste locuri, ar putea să-și facă o idee despre ce înseamnă fiecare?

Cred că da, mai ales că unele dintre texte reușesc să surprindă ceva și mai important decît o configurație spațială: un anumit esprit du lieu, un aer pe care-l degajă locurile, sau o atmosferă, cu un termen al lui Pierre Sansot, pe care numai sensibilitatea unui scriitor le poate înregistra. Cred că ar fi interesant dacă fiecare cititor ar face următorul experiment, pe care l-am făcut eu însămi cînd am terminat de citit textele: să încerce să-și reprezinte, în cîteva cuvinte și imagini sintetizatoare, fiecare oraș. Cred că va fi uimit de cît de bine se configurează identitatea fiecărui oraș, chiar și indirect, acolo unde nu există descrieri clare, detaliate, sau mai ales acolo.

Pentru că una dintre cele mai frecvente întrebări pe care le primesc toți scriitorii este „Cîtă ficțiune și cîtă realitate e în textul dumneavoastră?”, ce ați răspunde legat de această carte?

Cred că fiecare autor din volum ar avea un alt răspuns aici. Pentru unii, spațiul real sau istoria „reală” a orașului au contat în configurarea narativă a textului, pentru alții au fost doar un pretext, un punct de plecare pentru o povestire fantastică, pentru o rememorare subiectiv-nostalgică, un prilej de reflecție etc. Partea „documentară” a fiecărui text se vede și cred că va fi interesant pentru fiecare cititor să descopere care e rolul ei propriu-zis în text.

924 925 15 coperta cartea oraselor1 jpg jpeg

Cum poate deveni orașul un personaj și cît de important e el în imaginarul unui scriitor?

Cu siguranță că lucrurile stau diferit de la un scriitor la altul. Teoreticienii geocriticii, sau ai geografiei literare, susțin că există o componentă spațială, cît de mică, în absolut orice fel de text literar, că ea se insinuează acolo chiar dacă nu există referiri aparente la spațiu. De aici la a configura un spațiu emblematic, la a impune o geografie e însă o distanță considerabilă. Dacă e să mă gîndesc la un scriitor de azi care a reușit acest lucru el este Orhan Pamuk, cu Istanbulul lui, care e într-adevăr un personaj, și încă unul care joacă un rol central în romanele lui.

Întîlnirea cu literatura contemporană poate fi ea intermediată de această descoperire a unei hărți comune cu cea a cititorului, în care el să poată să recunoască ce știe, ce vede în drumurile sale sau pe fereastră?

Cu siguranță, acesta a fost și unul dintre motivele pentru care m-am gîndit la o astfel de temă. Cred că, în general, cititorul se apropie mai ușor de un text care îi vorbește despre lucruri recognoscibile, care-l preocupă în existența lui de zi cu zi. Cu atît mai mult cînd e vorba despre ceva care îi arată că lumea obișnuită, deseori anostă, banală, lipsită de strălucire, poate arăta și altfel, că poate fi generatoare de poveste. Vorbim mereu despre urîțirea orașului, despre felul cum spațiile urbane se încarcă de balastul unei arhitecturi incoerente, despre nepăsarea generală care a năpădit totul, uitînd că, de fapt, literatura e cea care conservă cel mai bine, mai sigur, pe termen lung, adevărata imagine a orașului. Textele din carte dezvăluie această față uneori nevăzută sau mai puțin vizibilă a orașelor, fie că e vorba despre imersiuni în istoria lor, despre consemnări ale unor mărunte întîmplări cotidiene, realizate în cheie ironică, melancolică, fantastică etc., despre descrieri, portrete detaliate, adevărate hărți ale orașelor, pe care le-ai putea folosi ca vizitator.

Cît de importantă e mărturia ficțională a unui spațiu? Cît de plate ar fi orașele fără amprenta lor literară?

Sînt tentată să spun și eu, în rînd cu alții care s-au ocupat de acest domeniu, că mai importantă chiar decît geografia concretă. Pentru toate motivele pe care le-am amintit mai sus, pentru că, fără o  imagine a lor literară, fără să treacă prin filtrul sensibilității, culturii, imaginației scriitorilor, orașele ar fi infinit mai sărace.

interviu realizat de Ana Maria SANDU

1038 15 cop2 jpg
Levitația electromagnetică în tesseract
Eul de scriitor ratat apreciază această fragmentare din care se alcătuiește întregul: „Nu cred în cărți, cred în pagini, în fraze, în rînduri“.
p 22 Katherine Pangonis jpg
Fenicienii, oamenii purpurii
În unele contexte, fenicianismul și renașterea interesului pentru trecutul fenician al Libanului nu reprezintă decît o reacție rasistă la panarabism.
1035 15 coperta jpg
Sculptînd în timp
Există însă şi o altă cale de unire a materialului cinematografic, în care esenţială este dezvăluirea logicii în ceea ce privește modul de a gîndi al oamenilor.
foto 1 back stages jpg
1033 15 Iulia Lumanare copy (5) jpg
„Ne vom opri mereu la ceea ce ne este familiar” – interviu cu actrița Iulia LUMÂNARE
„Timpul a fost comprimat, și asta este, poate, cel mai dificil aspect al scenariului, deci al poveștii.”
1033 23 Foto Iulian Popa jpg
„Scriu ce văd în jurul meu, ca și cum aș fi în mijlocul acțiunii, dar invizibil“ – interviu cu Iulian POPA
„Un chimist, un om cu educație științifică, dar care are o abordare total neștiințifică, bazată pe percepții senzoriale.”
p 23 Passivité courtoise, 1930 jpg
Victor Brauner – Sfîrșitul și începutul
Opera lui îl face să meargă înainte mai degrabă decît o face el.
1031 15 Strøksnes, Morten Photo Cathrine Strøm webp
image png
Hotarul nevăzut al pictorului – expoziție aniversară Mihail Gavril* –
Lucrările prezente în expoziția de la Palatul Parlamentului, Sala „Brâncuși”, au o tematică ce aparține zonei sacrului.
1028 15 charlotte higgins miturile grecesti jpg
Miturile grecești repovestire din perspectivă feminină
Acestea sînt cîteva dintre personajele care controlează multe dintre narațiunile incluse în această carte.
1027 15 ёGoodlife Photography jpeg
p 22   Expoziția Victor Brauner jpg
Culoarea Artei
„Important e ce se vede.” Da, toți știm asta. Dar dacă v-aș spune că la fel de important e ce nu se vede?
1026 15 Calin Pop cu Nicu Covaci2 jpg
Rock, opoziție și represiune – Phoenix & Celelalte Cuvinte –
Spre deosebire de Phoenix, Celelalte Cuvinte nu au luat vreodată în considerație fuga din România comunistă.
DoinaLemny jpg
1025 22 Mario Martone  jpg
„Și cinematograful e un joc cu reguli” – interviu cu regizorul Mario MARTONE
„Atunci cînd regizez un film după un roman, nu mă interesează să pun în scenă doar povestea personajelor, ci și vocea scriitorului.“
1024 15 ABRA, Costinesti, anii 80 jpg
Unde sînt rockerii de odinioară?
„Toți am simțit că nici un zid nu ne va mai ține despărțiți vreodată”, avea să-și amintească ani mai tîrziu unul dintre cei prezenți la eveniment.
1023 15 Abziehbild  Unapplied Arts, 2023, Arsmonitor jpg
Lumea artei – elitism non-profit sau marginal pentru profit –
Și se încearcă același lucru de către artist-run-space-urile din Casa Presei.
1022 15 Marian Crișan jpeg
„Cînd ai în film un texan călare, inevitabil te gîndești și la western” – interviu cu regizorul Marian CRIȘAN –
Ca surse de inspirație au fost compozițiile lui George Enescu și Eugen Doga, în special albumul lui Echoes of the East.
10 pentru Rushdie jpeg
Dacă pacea ar fi un premiu
Cu toate acestea, am să mă întorc acasă cu acest premiu pentru pace.
Taifas 3 png
Cineaști balcanici la Taifas – anchetă –
Pentru că sînteți o revistă românească, iar el este pentru mine cel mai interesant regizor român al momentului.
1020 15 Andrei Tanase jpg
1020 15 1 jpg
Un tip de încordare
Artistul propune un storyboard neconvențional prin plasarea privitorului într-un spațiu definit vizual prin contraste.
1019 15 Foto Cristian Sutu jpg
1018 16 foto Ariana Serban jpg
„Literatura. Arie protejată” – interviu cu Robert ȘERBAN
„Am căutat, an de an, să identificăm cîte o temă, care să nu eludeze actualitatea și realitatea.”

Adevarul.ro

image
Panică în Ploiești. Creșteri semnificative ale concentrațiilor de hidrogen sulfurat și benzen în aer
Locuitorii Ploieștiului se confruntă cu o scădere semnificativă a calității aerului în ultimele zile, cauzată de creșteri alarmante ale concentrațiilor de hidrogen sulfurat (H2S) și benzen (C6H6).
image
De unde poate obține România un munte de bani în loc să crească taxe și impozite. Expert: „Ne-am permite tot ce avem nevoie”
România nu reușește să-și țină în frâu cheltuielile, iar deficitul crește de la o lună la alta spre cote amețitoare. Analistul economic Adrian Negrescu explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, cum ar putea fi rezolvată problema, fără să mai fie nevoie de taxe și impozite mai mari.
image
EXCLUSIV. David Petraeus, fost director CIA: „România e pregătită militar în cazul unui potențial atac al Rusiei”
Fost director CIA și comandant al Forțelor Armate ale SUA în Afganistan, generalul David Petraeus a vorbit, într-un interviu exclusiv pentru ”Adevărul”, despre importanța României în regiune și despre posibilitățile ca Vladimir Putin să fie înlăturat de la putere.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.