„Ai mîncat?” mai degrabă decît „Ce/cum te simți?”

Publicat în Dilema Veche nr. 866 din 12 - 18 noiembrie 2020
„Luați l acasă” jpeg

Nu prea am oameni în jurul meu despre ale căror povești de familie să pot zice că ar fi line, fără tensiuni, conflicte, învinovățiri de o parte și de alta. Poate că nici nu există, cine știe. Între noi și părinții noștri apar niște diferențe de mentalitate de secole, nu de cîteva zeci de ani. Poate că, cu cele mai bune intenții, au pus o mare presiune pe fiii și fiicele lor. Viețile trăite în comunism i-au marcat, iar felul în care și-au reținut emoțiile i-a costat scump pe urmași. Cine nu e întrebat de părinți: „Ai mîncat?” mai degrabă decît „Ce/cum te simți?”, „Cum e viața ta?”. Sentimentalismele nu au părut importante, mereu alte lucruri prevalau în casele noastre. Nu îmbrățișările, declarațiile de iubire, ci responsabilitățile, grijile, frica de a nu dezamăgi, performanța la școală erau cele care contau în ecuația unei familii respectabile. Sub preșurile noastre găseai de toate: minciuni, scandaluri, violență, ranchiună, nefericire, dar cel mai important era să nu le lași să scape de acolo și să iasă în lume. Să le ții cît mai bine ascunse, căci o familie unită e neapărat și una complice. 

Pare greu de crezut, dar cunosc oameni de 40+ care nu le spun în continuare părinților că fumează, pentru că încă le mai conservă o așteptare veche și o imagine din liceu. Sau acceptă reproșuri cum că nu au reușit să aibă o relație de cuplu perfectă, iar un divorț pare o vină imensă și semnul clar al ratării în viață.

În urmă cu trei ani, cînd tata s-a îmbolnăvit grav și am știut că acela poate fi sfîrșitul, stăteam pe un scaun pe holul spitalului și mi-am zis că, orice s-ar întîmpla, o să fac pace cu trecutul. Ne-a mai rămas prea puțin timp ca să ne mai războim pentru ce am trăit deja. Am hotărît să folosesc timpul acesta pentru a recupera ce nu ne-am spus, din diverse motive. Am început prin a-i zice ceva ce tot amînasem: că îl iubesc. Nu înseamnă că toate problemele s-au rezolvat, dar nu despre asta e vorba. Am intrat într-o altă etapă a legăturilor de familie, în care timpul nu mai pare infinit. Mizele s-au schimbat sau, poate, doar am obosit. Ce a fost nu mai putem schimba nici unul dintre noi. Pe cît e greu, pe atît de eliberator mi se pare să acceptăm asta.

În Dosarul de acum am mers pe firul istoriilor de familie. Li se văd nodurile și țesăturile și e multă emoție în textele invitaților mei, cărora le mulțumesc pentru mărturiile lor.

Credit foto: Robert Petreanu

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Răzvan Lucescu, „îngropat“ în bani: suma primită de la magnatul grec, patron la PAOK Salonic
La 55 de ani, fiul legendarului „Il Luce“ și-a câștigat reputația de tehnician de elită prin rezultate impresionante. Titlul pe care l-a cucerit cu PAOK, pentru a doua oară, confirmă această realitate.
image
Experiența copleșitoare a doi români printre tătarii din Rusia. „România? Fantastică țară!” VIDEO
Cristi și Ralu, doi cunoscuți vloggeri români, au ales să meargă în Rusia, dar nu oriunde. Cei doi au ajuns la Kazan, capitala Tatarstanului, iar experiența lor a fost una copleșitoare
image
Vârsta de pensionare se va modifica la fiecare 3 ani. Cum pot ieși femeile mai devreme la pensie
Un articol din noua lege a pensiilor, care intră în vigoare de la 1 septembrie 2024, prevede că vârsta de pensionare se va modifica la fiecare 3 ani.

HIstoria.ro

image
Războiul aerian împotriva Germaniei
Pe la mijlocul anului 1943, soarta războiului s-a întors în favoarea Aliaților atât în Europa, cât și în Pacific. Informațiile ULTRA au jucat un rol extrem de important în războiul aerian deasupra Germaniei.
image
Unde e corectitudinea presei românești din anii celui de-al Doilea Război Mondial?!
Februarie 1941. România generalului Antonescu aparține Axei. Germania, noul nostru partener strategic, e în război cu Anglia. Presa vremii respective urmărește îndeaproape mersul Războiului.