„Am o mare fascinație pentru ce poate să însemne viața” – interviu cu Andrei GAMARȚ

Publicat în Dilema Veche nr. 881 din 25 februarie - 3 martie 2021
„Am o mare fascinație pentru ce poate să însemne viața” – interviu cu Andrei GAMARȚ jpeg

Mai puteți să vizitați expoziția lui Andrei Gamarț, Eclipsa, pînă pe 20 martie, la Mobius Gallery. Prima dată am văzut ilustrații făcute de Andrei, apoi i-am descoperit picturile și poemele. Am vorbit cu el despre felul în care pictura și scrisul pot face casă bună împreună, despre un aer al timpului care se simte în lucrările lui.

Bănuiesc că la început a fost desenul și că scrisul a venit după aceea. Cum v-ați „făcut” artist?

Încă din școala de arte m-am decis că voi fi pictor. Îmi plăcea foarte mult atmosfera de acolo. Găseam un obiect de studiu în orice mic lucru. Cînd eram la plein-air în natură, răsfirați care și pe unde, mă bucuram să fiu singur în contact cu ceea ce văd, știind totodată că e cineva în preajmă și vede același cadru dintr-o altă perspectivă. Ajunsesem să am mai tîrziu, după ce am cunoscut operele vechilor maeștri, sentimentul unei comuniuni speciale cu o breaslă ai cărei membri sînt legați peste timp de niște idealuri absconse și luminoase deopotrivă. Au urmat apoi ani de studiu și practică în acest sens, la Colegiul Republican de Arte Plastice „Al. Plămădeală” și la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău.

sunset1 oil on linen 35x40cm 2020 m jpg jpeg

                                                                   Sunset

De scris, în felul mai asumat, m-am apucat mult mai tîrziu, după ce am recuperat niște lecturi formatoare. Adevărul e că nu prea citisem în copilărie. Eram fascinat mai mult de imagini. Puteam să stau ore în șir să privesc o carte ilustrată, timp în care părinții mei își vedeau de treburile casei. Cred că te faci artist abia atunci cînd devii conștient de lume și de rolul pe care ți-l asumi să participi la înțelegerea ei. Zic rolul, presupunînd prin asta o credință de nezdruncinat în forța expresiei, dar și nesiguranța ce se dezvăluie prin comunicare. În fața lumii trebuie să fii și fragil, și puternic în același timp, iar cînd o chestionezi să faci parte din ea și totodată să stai în afară. Ajungi artist în timp. E un proces anevoios și de durată, cum ar șlefui cineva cu o bucată de piele piatra pînă ce aceasta ajunge să strălucească și să reflecte imaginea lumii în fațetele netede ale unui diamant.

the fall1 oil on canvas 33x41cm 2019 m jpg jpeg

                                                                The Fall 1

În ce fel se combină literatura și pictura în biografia dvs.?

Pînă nu demult, literatura și pictura erau pentru mine două zone cît de cît distincte de refugiu și muncă. Chiar dacă în prima mea expoziție mai legată, Kosmographia (2001), scrisul, imaginea și sunetul colaborau fericit, a fost nevoie de multă aplecare asupra unui mediu de expresie și a celuilalt. Am debutat ca poet foarte devreme, prea devreme, aș zice, în 2001. Și nici măcar la a doua mea carte, Măsura aproapelui din 2004, nu am fost destul de copt, bazîndu-mă pe o intuiție și pe expresia unei literaturi admirabile și totuși desuete. Abia în 2005-2007, după ce am cunoscut mai îndeaproape scrierile contemporanilor mei, am înțeles cît de complexă este de fapt poezia și cît de necesar e ca ea să fie o voce a prezentului imediat. Cam pe atunci am înființat cu o gașcă de prieteni poeți (Hose Pablo, Vadim Vasiliu, Daria Vlas, Alexandru Cosmescu, Vlad Hatman, Corina Ajder) un grup poetic – HumanZone. Am încercat să fim subversivi în demersurile noastre, să facem lecturi publice ad-hoc prin parcuri și mijloace de transport public. Cu susținerea lui Dumitru Crudu, am pus bazele unui Club Literar de lecturi și dezbateri pe text (cum se făcea în București la cenaclul Euridice ținut de Marin Mincu) chiar în incinta Uniunii Scriitorilor. Încurajați de Irina Nechit, am realizat două spectacole-lectură, unul la Teatrul Național „Mihai Eminescu” și altul la Teatrul Poetic „Alexei Mateevici” din Chișinău. Cred că mai am pe undeva înregistrarea cu ce s-a produs atunci pe scenă. În 2007 am publicat cel de-al treilea volum, Eu spun dragoste, ce merită, zic eu, a fi menționat  ca fiind ceva închegat și asumat, poate adevăratul meu debut în poezie.

Exact în aceleași împrejurări s-a întîmplat și cu pictura. Abia stabilit în București, găsind un mediu artistic atît de divers și viu, am realizat că am fost pînă nu demult într-un turn de fildeș, animat de povești și vise obscure ce nu reușeau să comunice clar o imagine a realității. Cred că la mine pictura și poezia, odată cu maturizarea, încep a se întrepătrunde organic, încît nu mai e cu putință să le separ.

moon phases oil on canvas 27x40cm 2020 m jpg jpeg

                                                              Moon Phases

În ce relație sînteți cu „realitatea”? Dar cu visul?

Îmi dau seama că nevoii de a comunica i se datorează toate căutările mele artistice. Realitatea și visul sînt pentru mine două părți ale aceluiași lucru. Ele funcționează ca niște vase comunicante, punînd la încercare balanța în favoarea uneia sau alteia. Viața, cel mai misterios act ce ni se dezvăluie în mișcare, din interior, este ceea ce le separă și le ține împreună. Am o mare fascinație și o curiozitate pentru ce poate să însemne viața. Mi-ar plăcea să o înțeleg ca un fizician și să o exprim ca un poet. Și ca un copil să mă bucur de ea.

Expoziția de acum, Eclipsa, rimează parcă cu vremurile. Aduce un aer misterios și neliniștitor. Și surprinde o singurătate primordială. De la ce ați pornit? Cum ați construit „narațiunea” expoziției?

Lucrez la proiectul Eclipsa din 2017, cînd am creat prima imagine din această serie, inspirată de scena ce deschide filmul Armoniile Werkmeister de Béla Tarr. Tema luminii, în jurul căreia tatonam din 2013, după ce m-a marcat cartea lui H. Bergson Materie și memorie, și-a găsit atunci o continuitate. Făcînd o legătură abstractă dintre cele două, materie și memorie, mi-am zis că lumina este materia în starea ei pură, originară, punctul 0 al creației, iar uitarea, trecerea, mișcarea o reduc la formă. Și totuși, făcînd drumul invers, prin reamintire, materia poate reveni la starea ei de grație. Lumina este deci mediu și corp și relație. În Eclipsa am încercat să-mi îndrept atenția mai pregnant spre ce înseamnă relație. Mai exact, să experimentez vederea ca pe o acțiune conștientă ce face ca subiectul și obiectul să relaționeze, să își dezvăluie unul în fața celuilalt părțile lor nevăzute.

the memory oil on linen 35x40cm 2020 m jpg jpeg

                                                               The Memory

Probabil, din această cauză se resimte o neliniște și un mister în lucrările mele, fiindcă apelează la niște sensibilități comune oricărui om, dar dacă le privești cu atenție, te simți vizat în persoană. Imaginea devine astfel un intermediar, o oglindă în care, odată conștient fiind de actul vederii, îți apare propria reflexie îndepărtată, ceea ce evident te tulbură la o a doua privire. Trebuie totuși nuanțat că tema Eclipsei este cercetată aici pe mai multe paliere, într-o manieră fenomenologică: de la fizic la metafizic, de la psihologic la fiziologic, invocînd totodată limitele percepției și respectiv pe cele ale cunoașterii.

blindness 2018 oil on canvas 200x228cm m jpg jpeg

                                                                 Blindness

Întîmplarea a făcut să experimentez la propriu, la sfîrșitul lui 2017, eclipsa, în urma unui episod de pierdere bruscă a vederii. Lucram atunci la o pînză mare, foarte elaborată, căreia ulterior i-am spus Orbirea și am finalizat-o în abia 2018, după ce m-am reabilitat suficient. A fost o experiență foarte puternică. Am dorit să împărtășesc această experiență profund personală. Ca și cum un obiect străin ar veni de nicăieri, ar întuneca treptat lumea și ar pleca apoi de unde venise, lăsînd în urmă o imagine a lumii înnoită. Mi-am dat seama atunci ce înseamnă să vezi și am rămas cu convingerea că abia în întuneric văzul poate spera să devină viziune.

Expoziția e gîndită ca un traseu ce repetă gradual fazele eclipsei, dinspre prezență înspre absența luminii și revenirea în final la punctul ei maxim. Lucrările din expoziție, aidoma unor cuvinte într-un text, comunică între ele, fie anunță o schimbare de stare, fie se referă la un subiect comun, lucrări duble ce imită principiul stereoscopic. Peretele despărțitor semitransparent, ridicat pe mijlocul galeriei ca să creeze un culoar A-B, permite să se vadă dincolo de el imaginile și mișcarea vizitatorilor într-o vagă și ireală lumină, ca într-un vis.

the eclipse oil on canvas 35x45cm 2017 m jpg jpeg

                                                                 The Eclipse

Ce e important cînd vă apucați de ceva nou?

Un proiect nou înseamnă etape de pregătire, pornind de la imagine către idee sau invers, cercetare și muncă, evaluare și iarăși muncă. Nu știu dacă una e mai importantă decît alta. Ce este sigur important pentru orice proiect artistic la care lucrez este atelierul. Atelierul pentru mine nu e doar un loc de muncă sau un refugiu, e o zonă unde lucrurile încep să se ordoneze cumva de la sine, într-o liniște și un echilibru căutat. E acel loc departe unde te simți acasă. Dacă o pînză la care am pictat o lună păstrează pe suprafața ei bidimensională fiecare mișcare de penel, fiecare intenție sau șovăire, strat după strat, plus timpul, mici fragmente de viață, respirația, bătăile inimii, ce urme invizibile înregistrează an după an un spațiu unde pictez toate aceste imagini?

Cînd simțiți că ați găsit tonul și lucrurile încep să se lege?

La un moment dat îmi dau seama că lucrurile se leagă. La început lucrez intuitiv, din aproape în aproape, strîngînd cercul. Apoi, cînd iau distanță, observ ce anume le ține pe toate împreună. Abia atunci știu exact ce să fac și cu ce mijloace, astfel încît opera să se susțină singură, să se comunice autonom, dar să lase și suficiente deschideri de interpretare. Cînd o lucrare reușește să devină o enigmă și pentru mine, atunci o las în pace.

the wave1 oil on canvas 110x150cm 2020 m jpg jpeg

                                                                 The Wave 1

Ce vă interesează cel mai tare în ceea ce faceți?

Procesul în sine e fascinant. Cumva la limita dintre știință și crez. Sînt absorbit și totodată atent, urmărind dintr-o parte cum se desfășoară. Țin mult ca arta pe care o fac să comunice, să fie vie, unitară și complexă în simplitatea ei. Nu o văd ca pe un intermediar între mine și lume, un mijloc de expresie, ci mai degrabă ca pe un interlocutor, ca pe o entitate de sine stătătoare. Mă preocupă totodată și limitele picturii ca mediu, ce încearcă să reprezinte și prin asta să fixeze viața în plina ei desfășurare.

Cum lucrați?

Întîi de toate mă preocupă anumite imagini și starea pe care mi-o provoacă. Vreau apoi să înțeleg ce e așa special în ce am văzut, care e legătura și ce urmărește să-mi arate. Apoi extrapolez la ceea ce poate vedea altcineva, cercetez esența imaginii și funcția ei, mesajul ei subliminal. Nu prea fac poze acestor imagini văzute peste zi. Le păstrez și mi le reimaginez în memorie. Foarte rar fac schițe. Mai curînd îmi notez observațiile, ce și cum am văzut, în ce lumină, în ce situație, starea provocată, cum să o reproduc, la ce scară. Altfel, îmi urmez rutinele mele. Merg la atelier, cît îmi permite programul. Ideal ar fi să merg zilnic, dar puțini artiști își permit acest lux și eu nu sînt o excepție. Odată ajuns la atelier, ordonez mai întîi spațiul și apoi mă apuc efectiv de lucru. Se întîmplă să nu fac nimic productiv zile întregi, pînă să dau de ceva de luat în seamă.

interviu de Ana Maria SANDU

Afis 9 dec Sala Radio jpg
CHRISTIAN BADEA DIRIJEAZĂ SIMFONIA „DIN LUMEA NOUĂ” LA SALA RADIO
Vineri, 9 decembrie 2022 (de la 19.00), veți asculta lucrarea compozitorului ceh în interpretareaORCHESTREI NAŢIONALE RADIO.
973 15 Banu Walter Sickert, The Old Bedford jpg
Rătăciri pariziene
Rătăcirile pariziene m-au condus către un alt pictor, Walter Sickert, puțin cunoscut, descoperit în ultimii ani și prezent la Petit Palais.
973 16 coperta1 jpg
Poezia LGBT+ – dincolo de manifestul identitar –
În literatură totul este important, doar dominanta se schimbă periodic.
p 17 2 jpg
Misterul Lisabonei
O scenă de club e frumoasă fără să inspire la dans sau hormoni; o scenă de la filmare nu mizează deloc pe virtuozitatea mizanscenei încîlcite în camere și cabluri.
973 17 Biro coperta1 jpg
Plictis & angoasă
Ambii artiști sînt specializați în conținut inerent plictisitor ce eludează percepții superficiale, dar în același timp angoasează ca muzică în surdină.
317464034 503814775101509 8297660474908428773 n jpg
Andrei Pleșu în dialog cu Andrei Cornea despre Platon – Opera integrală, volumul III
Andrei Pleșu în dialog cu Andrei Cornea despre al treilea volum din seria operei integrale a lui Platon.
5680565535 553329df21 k jpg
„Străinătate” (fragment)
Marea sculptată în tavan era tot acolo, valuri albe, bleu, bleu închis și gri, care rămăseseră cu crestele încremenite, în așteptare.
Afis 7 dec 2022 Sala Radio jpg
„GLORIA” de VIVALDI: atmosfera sacră a Crăciunului la Sala Radio
Miercuri, 7 decembrie 2022 (de la 19:00), veți asculta lucrarea lui Vivaldi la Sala Radio
972 16 coperta jpg
Iași, România
„Ce-i cu fatalismul ăsta mioritic? Nu-i chiar așa.”
972 17 Cabinele foto D  Ivan jpg
3 x FNT 2022
Este arta (literatura, teatrul, muzica) o formă de comunicare între două sau mai multe părți sau se consumă în intimitate?
MNLR dezbatere 25noiembrie 2022 png
Sociologul Gelu Duminică, scriitorul Vasile Ernu și experta în politici de gen și minorități Fatma Yilmaz dezbat pe tema identității etnice
Muzeul Național al Literaturii Române își propune să continue și să dezvolte proiectul, organizînd noi ediții dedicate și altor minorități etnice.
Afis 25 nov 2022 Sala Radio jpg
Uverturi celebre din opere și aniversarea a 70 de ani de la inaugurarea clădirii Radio România
Evenimentul din data de 25 noiembrie punctează și o aniversare specială a Sălii Radio
p 16 Fernando Pessoa WC jpg
De ce moare, totuși, Ricardo Reis?
Ricardo Reis se întrupează din adîncurile mării, vine din străfundurile apelor, purtat de o navă fantomă, pentru a se incarna.
p 17 1 jpg
Departe de tot
O casă pe buza sălbăticiei. O pădure care promite tihnă și de fapt ascunde belele. O protagonistă care fuge zadarnic de propriul trecut
971 17 Breazu jpeg
Rebelă cu mai multe cauze
Chiar dacă punch-ul primelor albume a rămas în urmă, în 2022 M.I.A. propune tot o formulă a insurgenței.
Afis 18 nov Sala Radio jpg
Cîștigător al celebrului Concurs de dirijat Gustav Mahler - FINNEGAN DOWNIE DEAR - invitat la Sala Radio
Cîștigător al celebrului Concurs Internațional de Dirijat Gustav Mahler, Germania - 2020, FINNEGAN DOWNIE DEAR, care va debuta în noua stagiune la Staatsoper Berlin.
970 16 coperta Chirita jpg
Uciderea unei metafore
Thomas Hobbes descrie, în Leviatanul, apariția gîndurilor din mici mișcări mecanice care au loc în interiorul creierului.
p 17 jpg
Eșuat pe mal
Insula e un buchet de mici intuiții care se chinuie din greu să se coaguleze în ceva rotund.
970 17 Biro coperta1 jpg
Muzici cu tronc
Jazz-ul postmodern se întoarce în cluburile noastre după o spectaculoasă ofertă de festivaluri de peste vară; să fim o piață așa primitoare chiar și cu cele mai elitiste nișe?
970 21 Ioana jpg
Un film cu mize mari înecat în derizoriu
Din punct de vedere imagistic, filmul este ireproșabil, însă nu rezistă nici sub raportul construcției narative, nici al construcției personajelor și nici măcar al criticii pe care se angajează să o facă.
green hours lives   square jpg
Green Hours celebrează cei aproape 30 de ani de activitate printr-o expoziție multimedia imersivă
Experiență culturală imersivă – 30 de ani de Green Hours relevați în cadrul unei instalații gîndite sub forma unui parcurs – expoziție
Afis Sala Radio 11 nov 2022 jpg
CHRISTIAN LINDBERG - desemnat artistul anului în 2016 - este invitat la Sala Radio
Desemnat în 2016 „Artistul anului” în cadrul galei International Classical Music Awards, trombonistul, dirijorul și compozitorul suedez CHRISTIAN LINDBERG este invitat special la SALA RADIO
comunicat noutati anansi noiembrie png
Noutăți în colecția ANANSI: integrala operei poetice a lui César Vallejo, un nou roman de Gheorghi Gospodinov și una dintre cărțile-revelație ale ultimilor ani, semnată de chilianul Benjamín Labatut
Trei noi titluri din portofoliul literaturii universale au fost publicate recent în traducere în cadrul îndrăgitei colecții Anansi. World Fiction de la Editura Pandora M.
Afis Sala Radio 10 nov 2022 jpg
Concert spectaculos de electro-swing: Big Band-ul Radio și Alice Francis
Joi, 10 noiembrie 2022, BIG BAND-UL RADIO dirijat de SIMONA STRUNGARU va susține la SALA RADIO un concert de electro-swing, invitată specială a serii fiind solista vocală ALICE FRANCIS.

Adevarul.ro

image
Andreea Antonescu, supărare mare înainte de naștere. Totul are legătură cu fiica sa: „E foarte greu pentru mine“ | adevarul.ro
Deși așteaptă cu nerăbdarea aducerea pe lume a celui de-al doilea copil, Andreea Antonescu are o amărăciune în suflet. Fiica ei a ales să locuiască în SUA, alături de tatăl său, după ce s-a pronuntat divorțul dintre părinții săi.
image
Halep jubilează: Victorie mare în cazul de dopaj. Explicațiile venite pe filiera TAS | adevarul.ro
Simona Halep (31 de ani) poate răsufla ușurată după mult timp.

HIstoria.ro

image
Katiușa, „orga lui Stalin“: O revoluție în materie de artilerie autopropulsată
Adevărata revoluție în materie de artilerie autopropulsată a venit de la ruși: teribilele lansatoare multiple de rachete Katiușa.
image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.