Tîlc show

Vintilă MIHĂILESCU | ...@hai-hui.ro

Reality show

 
 

Nu sînt decît trei persoane în faţa ghişeului, o să meargă repede. Peste 20 de minute: – Nu e aici! – Dar unde?– Alături.– Păi aici scrie mesagerie! – Aveţi un colet mai special... – E o carte! – O fi mai specială...

citiţi

Cătălin ŞTEFĂNESCU | fără doar şi coate

Puful plopilor

 
 

Chişinău. 10-15. Luna asta. Republica Moldova. Sau Basarabia. Niciodată nu ştii cum să zici, să nu faci o gafă. Să nu răneşti. Să nu calci pe vreun sentiment, fie el închipuit, fie real. Cronograf. Festival de film documentar. Ediţia a X-a. Lucru mare aici, unde nimic nu pare sigur de pe o zi pe alta, unde răspunsurile se iau de gît cu întrebările.

citiţi

Andrei MANOLESCU | libertatea de impresie

Sub covorul finalei

 
 

Mai toată lumea a lăudat ceea ce s-a întîmplat la Bucureşti cu ocazia finalei Europa League. Stadionul era oricum frumos, meciul s-a dovedit pe cît de aprins pe atît de spectaculos, iar publicul a fost civilizat şi entuziast. Nu mă îndoiesc că, şi din punct de vedere al organizării, foarte multe lucruri au fost bine făcute.

citiţi

Radu NAUM | un sport la Răsărit

Fotbalt

 
 

De multe ori suporterii de fotbal se înjură şi se iau la bătaie pe stadioane şi în afara lor. Nici preşedinţii de cluburi nu se exprimă prea frumos. Mai nou (la Cluj), am văzut că şi jucătorii se iau la bătaie între ei. De ce nu schimbăm numele jocului din footbal în footbat? 

citiţi

Radu COSAŞU | Din vieaţa unui extremist de centru...

Codul unui agent acoperit

 
 

Avînd de multă vreme – vai, nu chiar de la bun început... – grijă să nu mă iau drept măsură a lucrurilor, mărginindu-mă strict la cîte am trăit ca simplu nuvelist şi fratern cititor, nu m-am mai întîlnit, în limba română, cu o idee ca aceea încredinţată de Mircea Ivănescu lui Gabriel Liiceanu, cu cîteva luni înainte de a se retrage dintre noi.

citiţi

Vintilă MIHĂILESCU | ...@hai-hui.ro

Turismul care este

 
 

Românii au luat cu asalt litoralul! – anunţau televiziunile de 1 Mai, evaluînd turiştii la vreo 30.000. Într-adevăr, la Mamaia era plin de fitze de fitze, în timp ce la Vama Veche era plin de fitze de anti-fitze. În rest...Mă plimb agale prin staţiunile turistice ale litoralului românesc. E plin de gherete abandonate şi de terase ruginite.

citiţi

Cătălin ŞTEFĂNESCU | fără doar şi coate

Divina calomnie

 
 

Săptămîna trecută, taman cînd mă luase valul poveştii, a trebuit s-o-nchei, pentru că nu mai aveam spaţiu. În loc să spun ce aveam de spus despre spectacolul cu Divina Comedie, în regia lui Eimuntas Nekrosius, pe scena de la National Drama Theater, la Vilnius, am făcut o lungă introducere.

citiţi

Andrei MANOLESCU | libertatea de impresie

Tramvaiul de la miezul nopţii

 
 

Anul 1987. O noapte de iunie foarte caldă. Prima răbufnire adevărată a verii. Coborîsem de la Mălăeşti pe poteca Take Ionescu (mirîndu-mă că a existat o vreme cînd politicienii construiau trasee montane care le purtau apoi numele) iar mai jos, pe drumul dintre Poiana Izvoarelor şi Gura Dihamului, chiar dacă era pădure, aerul fusese aproape sufocant.

citiţi

Cătălin TOLONTAN | tolo sport

Să ţii la tine

 
 

"Nu ştiu de ce spaniolii pot să aducă în finala Europa League două echipe de mijlocul clasamentului din propria ţară. Şi nu mi-e ruşine din cauză că nu ştiu! E bine, cînd şi cînd, să te saturi de omniscienţa ta în calitate de gazetar. O spune frumos Amélie Nothomb, undeva"

citiţi

Radu COSAŞU | Din vieaţa unui extremist de centru...

Nu vă mai obsedează 2002?

 
 

Stimate domnule cercetător O.R. – mi-aţi scris să încetez cu ideea aceea: toate deceniile sînt obsedante. Vă supun atenţiei, sabotîndu-mi discreţia, aceste file nu de poveste, ci din însemnările mele înfăptuite în urmă cu exact 10 ani. Dacă vă reconsideraţi poziţia, comunicaţi-mi; dacă nu – nu.

citiţi

Soluţie implementată de Tremend
SATI