Viața omului, ca o cărămidă roșie

Publicat în Dilema Veche nr. 849 din 16 - 22 iulie 2020
Viața omului, ca o cărămidă roșie jpeg

Acesta este visul povestit de mamaia Nica, din Cremenari, pe care l-a avut la 95 de ani. Mi l-a spus într-o sîmbătă seara, așezată pe un scăunel, pe pragul casei bătrînești. Un fir de lumina străbătea geamlîcul prispei și îi îndulcea ridurile adînci de pe figură. La 95 de ani, Nica nu mai aude, nici nu mai vede, iar de mers, merge în două bastoane din lemn, aplecată la nivelul clanțelor. Nu a fost dintotdeauna așa. În tinerețe aducea apa de la fîntînă într-o găleată așezată pe cap. A povestit visul pe nerăsuflate, iar vorbele veneau singure, repede, parcă direct din inimă.

„Se făcea că mersesem la biserică, cu colaci și, cînd am deschis ușa, nu era nimeni înăuntru, afară de trei oameni, pe care nu îi cunoșteam. Unul zăcea pe un pat și se zbătea, trăgînd să moară, iar ceilalți doi stăteau cu el și așteptau să-și dea ultima suflare. Am pus colacii pe masă și m-am dus la omul care se zbătea. I-am pus o mînă sub cap și una pe piept. Atunci, ceilalți doi au plecat, deși bolnavul se zbuciuma foarte. Era tînăr, adică era bun de muncă. Și am zis «Doamne, scoală-l în sus, ca să poată să se hrănească!». Și stînd eu așa acolo, odată făcu ochii mari și se ridică în capul oaselor. Am înlemnit de spaimă, m-am gîndit că o să mă îmbrîncească. Îl țineam de mînă, pentru că încă se mai zbătea. Apoi s-a liniștit și și-a rotit privirea prin biserică, s-a uitat la toți sfinții. S-a dat jos din pat, a ieșit pe ușă și a plecat, nu s-a mai văzut în nici o parte. Eu am rămas înlemnită și priveam spre altar. Atunci, ușile altarului s-au deschis singure, pînă la perete, toate trei. Și văd înăuntru un moș bătrîn, cu părul alb, barba albă, îmbrăcat în alb de sus pînă jos, stînd răzimat de masa altarului. Apoi se despică de la masă și iese pe ușă. Și după ce a ieșit, s-au închis ușile, singure, nu mai era nimeni. Și trece prin dreptul sfinților și vine spre mine. «Aoleu – zic – de ce vine spre mine?» Eram țeapănă, țeapănă, nu puteam să mișc deloc. Mă apucă de mîna stîngă, strîns, iar în dreapta îmi pune o cărămidă. Dar o cărămidă din aceea mare, care se punea la clădirile vechi. O cărămidă mare și roșie, cum e focul. Și-mi zice să merg și să pun cărămida la colțul bisericii, că am luat o putere în corp. Să o pun de-a latul, ca să aibă rezistență și să cuprindă mai mult, nu de-a lungul, că dacă o pun de-a lungul mor. Apoi a plecat spre altar și a trecut iară prin ușile care s-au deschis și închis singure în urma lui. După ce s-au închis, m-am dus cu cărămida în brațe, pentru că era mare și grea, nu puteam să o țin doar într-o mînă, și am pus-o la colțul bisericii. Și după ce am așezat-o, m-am uitat în sus și am zis: dacă e rouă pe turla bisericii, mă răcorește, iar dacă plouă, mă spală. Începu să picure și am stat așa, sub apa care cădea de pe acoperiș. Apoi am plecat.

Cînd m-am trezit, țineam bine minte tot visul. Era duminică și am mers cu colacul la biserică. Am pus colacul pe masă, popa încă nu venise. M-am închinat și am ieșit. Venea și popa pe alee, trecuse de poartă, îl auzeam vorbind. Cînd să urce pe scară, am stat înaintea lui și i-am pus mîna în piept. «Stați așa să vă spun o întîmplare mare de tot.» A stat popa. A ascultat toată povestea pe care i-am spus-o și a intrat în biserică. Eu mergeam în urma lui. La jumătatea sălii s-a întors și mi-a spus: «Auzi tanti, știi cine era moșul din altar, unde nu intră decît popa și țîrcovnicul?». «Cine, părinte?» «Dumnezeu!» «Păi cum, a coborît din Cer să stea atîta în altar, pînă s-a vindecat omul acela bolnav, apoi a venit să-mi dea mie cărămida?» «A fost Dumnezeu, a fost cu noi toată ziua!» Și așa a rămas el cu ideea că Dumnezeu adevărat a fost în visul meu. La urmă m-a întrebat: «Dar cărămida, mai știi unde ai pus-o?» «Da, știu bine.» Și am ieșit din biserică, eu înainte și popa după, am ajuns la colțul bisericii și i-am arătat locul. I-am povestit cum am potrivit-o, de-a latul, cum mi-a spus bătrînul. A dat popa iarba la o parte cu un toiag și a găsit cărămida roșie, mai mare decît cărămizile obișnuite, zidită frumos în perete, acolo unde, cu doar o zi în urmă, era o gaură, o lipsă, căzuseră niște pietre de mai mulți ani și nu reparase nimeni. Am pus și eu mîna unde mi-a zis că se află și am atins-o, era caldă ca în vis, cînd am ținut-o în brațe. Și cînd am lipit mîna de ea, mi-a luat toate durerile din corp, tot, tot. Și am știut că, în vis, Dumnezeu adevărat fusese!”

Nu m-am priceput niciodată să interpretez visele și, cu atît mai puțin, premonițiile și sincronicitățile. Știu sigur că anumite simboluri din vis îmi vor rămîne inaccesibile și de nepătruns. Dar ceea ce am înțeles eu este că bunătatea și compasiunea sînt ziditoare, iar o viață trăită curat poate fi acea cărămidă încredințată din înalt, cu care ne zidim nu doar casele, ci și comunitatea și valorile sale.

Lorin Niculae este profesor la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“ din București.

1025 21 Iamandi jpg
Business as usual
Poate că britanicii, spre deosebire de alte nații mai versatile, mai cameleonice, au exercițiul normalului.
VJ jpg
La aniversară. Valeriu Jereghi în spațiul filmului european
Creator a 19 filme ca regizor, 21 și ca scenarist, opt ca director de imagine și unul ca producător, a fost și actor în patru filme.
1014 23 jpg
„Probabil cel mai aşteptat album rap din ultimii zece ani” – G.P. VOLCEANOV în dialog cu PHUNK B –
Prima mea casetă de hip-hop românesc a fost Familiarizează-te de la La Familia, în 2001, septembrie, de ziua mea, la 7 ani.
p 21 WC jpg
Digital și analogic
Dincolo de sensul intrinsec al unui cuvînt sau al unei expresii, mai există unul, extrinsec, care rezultă din relația acestora cu contextul.
1013 23 Miru fotosoto jpg
„De ce iubim femeile MCs” (II) – G.P. VOLCEANOV în dialog cu MIRU
„Mi-ar plăcea măcar la Conservator, fiind de specialitate, să fie o materie legată de rap.”
image png
Trasul de șireturi
Dar nici cel din urmă nu se oprește vreodată din citit. Nu va declara niciodată că nu mai are nevoie de cărți.
1010 22 coperta jpg
image png
Hoțul de timp
Ei se fortifică în interiorul iluziei de a „avea în mînă accelerarea sau încetinirea călătoriilor la graniță, nu cea geografică, ci cea a veșniciei”
image png
Solidaritatea de aparență
Grație coincidenței onomastice, își însușise fără jenă „faptele de vitejie” ale acestui fotbalist sîrb; și-i mersese de minune pînă să fie descoperit.
image png
Iarna pe uliță
Psihic, însă... mi se pare că e invers.
image png
Privirea ca formă de gîndire în arta lui Marin Gherasim
Preocupările teoretice ale pictorului se manifestă de timpuriu.
p 21 Heinrich B”ll jpg
Dragostea tăiată la montaj. Heinrich Böll despre doliul Germaniei
Dar nu la asta se gîndea Heinrich acum: el se gîndea la speranța care luminase o clipă chipul mamei, numai o singură clipă, dar știa că o clipă înseamnă mult.
index jpeg 7 webp
Ce a căzut, de fapt, în 1989?
Ce nu știm este dacă această situație va dura. Experiența ne arată că omul nu poate trăi fără narative și că istoria la un moment dat se repetă.
pata umana jpg
Pata umană. Despre intoleranță și mizantropie
„Ignoranța nu este un vid, este un preaplin de scenarii și de certitudini.”
p 23 jpg
p 22 Dimitrie Cantemir WC jpg
Cantemir – confluenţe culturale şi aculturaţie
Cel care făcea această observaţie vorbea în bună cunoştință de cauză, sugerînd una din componentele procesului de aculturaţie.
p 22 jpg
Întotdeauna tu, niciodată eu sau despre violența invizibilă
Termenul de „violență psihologică” este intrat de puțini ani în vocabularul colectiv și conștientizat ca fenomen care se petrece și la care am fost și sîntem expuși fără a ne da seama.
987 23 Volceanov jpg
„De ce iubim femeile MCs” – G.P. VOLCEANOV în dialog cu GANI (partea I) –
Cel mai important e să fii true şi pasionat pînă la capăt.
982 22 Lepenies jpg
Muncă intelectuală
Munca intelectuală a lui Martus/Spoerhase e o carte foarte interesantă și plină de învățăminte.
p 23 jpg
În aerul firav al Globului
Ce lecție transfiguratoare despre puterea teatrului este acest spectacol! Și totuși, care Ioana? Ioana pitit/ă în fiecare din noi, care-și dorește să fie ascultat/ă, recunoscut/ă și acceptat/ă. Nimic mai simplu.
980 21 Badescu jpeg
Copel Moscu și jocul de-a realitatea
Filmele lui Moscu sînt documentare ale unei lumi ascunse, a unei alter-realități adevărate, care există, dar nu este într-un mod de la sine înțeles, adică prin însuși faptul de a fi, observată și băgată în seamă.
index jpeg 4 webp
Pe scurt, despre iluzia schimbării
Cădem de acord că aceste vremuri trecute erau frumoase atît pentru fete, cît și pentru băieți.
index jpeg 2 webp
Cu iubirea în minte, cu mintea în iubire
Cînd, la rîndul nostru, iubim o anumită persoană, această iubire se poate extinde la un obiect care i-a fost drag, poate deveni o colecție de obiecte iubite de acel om sau o pasiune pentru un anumit domeniu.
Robert Harron and Gertrude Norman in The Tender Hearted Boy (1913) (cropped) jpg
Iubire "all inclusive” sau prietenie?
Ceilalți, care își investesc energia în mai multe relații, în mai multe preocupări, au de-a face cu limitele, distanța, absența și iubirea neîmpărtășită toată viața.

Adevarul.ro

image
Un gigant italian deschide o nouă fabrică în România și angajează 800 de oameni
România pare extrem de atractivă pentru investitorii străini dat fiind că în ultima perioadă tot mai multe companii aleg să construiască noi fabrici în țara noastră.
image
Prețul uriaș cerut pentru un apartament din București. „Se vinde și strada? În Berlin e mai ieftin!”
Prețurile proprietăților imobiliare cresc de la o zi la alta în marile orașe, iar Bucureștiul e printre cele mai scumpe. Chiar dacă nu a ajuns încă la nivelul Clujului, Capitala e plină de oferte inaccesibile românilor de rând.
image
Cum să-i facem pe aliații NATO să ne sprijine ca pe baltici și polonezi. Un expert român pune degetul pe rană
NATO și SUA sunt mult mai puțin prezente în partea de sud a flancului estic decât în zona de nord, ceea ce creează un dezechilibru. Chiar dacă, anul trecut, Congresul SUA a votat ca regiunea Mării Negre să devină zonă de interes major pentru americani, lucrurile se mișcă încet.

HIstoria.ro

image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.