Troienele ca parabolă politică

Tatiana Niculescu Bran
26 decembrie 2012
Troienele ca parabolă politică jpeg

Toţi eroii cetăţii au fost ucişi. Singurul supravieţuitor de sex masculin e un copil, fiul lui Hector şi al Andromacăi. Hecuba, soţia lui Priam, a devenit regina văduvelor de război. Cassandra, preoteasa lui Apollo, profeţeşte noi nenorociri. Copilul care trebuia încoronat va fi luat prizonier de greci şi omorît. Frumoasa Elena a iscat cîndva războiul, iar acum e sfîşiată de cele două tabere însetate de sînge. Fantoma lui Ahile bîntuie cetatea şi se răzbună pe o tînără vestală. Femeile troiene, devenite prizoniere ale grecilor, sînt îmbarcate pe corăbii. Vor fi duse în exil. O lume se stinge, învinsă de trădări şi de viclenia unei armate în plină ascensiune.    

În vara lui 1990, în timp ce la Teatrul Naţional din Bucureşti, actorii repetau Troienele, după Euripide, afară, minerii terorizau oraşul, interpretînd scene dintr-un spectacol politic regizat de Ion Iliescu. „Oricînd ar fi pusă în scenă“ – spune în 2012 regizorul Troienelor, Andrei Şerban – „această poveste rămîne actuală“. La peste 20 de ani de la spectacolul grandios montat la Bucureşti, Troienele se întorc, odată cu roata istoriei, de astă dată în clădirea elegantă şi strălucitoare, proaspăt renovată, a Operei din Iaşi.

Premiera de la Iaşi a fost în mai multe feluri o premieră şi a depăşit cu mult aşteptările publicului, scoţînd la iveală o echipă de cîntăreţi de operă, actori şi dansatori cu resurse nebănuite de talent şi dibăcie artistică. Întîi, spectacolul a schimbat ideea unora că opera este o întrecere de voci sublime care ţîşnesc la intervale precise din nişte trupuri decorativ înţepenite. Interpreţii Troienelor cîntă, în timp ce se luptă, aleargă, se tîrăsc, se leagănă, mărşăluiesc, disperă, merg în procesiuni funerare, poartă torţe aprinse, îşi încleştează trupurile în ritmul tobelor, se zbuciumă, aşa încît vocile lor nu mai sînt produsul unui antrenament profesionist al laringelui, ci expresia unei emoţii corporale. Întruparea vocilor şi irumperea lor violentă în spaţiul spectatorului sînt, încă de la primele replici, profund destabilizatoare. Lumea venită să se aşeze în sală şi să-şi păstreze detaşarea critică s-a trezit pe scenă, asediată de povestea dezastrului Troiei şi luată prizonieră de jocul actorilor şi al luminilor. Mişcarea războinică, rituală, dominatoare a interpreţilor face din mulţimea spectatorilor o mare înspăimîntată, răvăşită de furtună. „N-a fost o idee bună să ne înghesuie aşa“, a mai apucat să-i spună un spectator soţiei lui, înainte de a fi împins mai departe de năvălirea soldaţilor greci.

În al doilea rînd, spectacolul pune la încercare prejudecata, încă valabilă printre melomanii din România, că opera este teritoriul greu accesibil al unei înţelegeri superior elitiste a muzicii. După ce au aplaudat cu entuziasm la final, minute în şir, ovaţionînd, spectatorii se întrebau: „Dar despre ce-a fost vorba?“. „Nu e despre înţelegerea unui text – spune Andrei Şerban. E despre simţire. Şi de vreme ce aţi aplaudat înseamnă că emoţia muzicii, a ritmului, a dansului şi a limbii lui Euripide a trecut dincolo de înţelegerea minţii.“

Interacţiunea actori-spectatori, grimasele, adîncurile viscerale ale emoţiilor, spaimele, pasiunile dezlănţuite, suferinţa, disperarea, regăsita pace lăuntrică – toate ţin de arta lui Andrei Şerban şi de multiplele lui feţe regizorale. După cum incantaţiile, muzica, şoaptele mistice, prezenţa pregnantă sau fluidă a vocilor şi ritmurile – cînd ameninţătoare, cînd duioase – ale partiturii îi aparţin compozitoarei Liz Swados.

Punerea în scenă a Troienelor „atacă“, aşadar, statutul confortabil al spectatorului, tîrîndu-l pe scenă, în inima acţiunii, pentru ca, mai apoi, după ce s-au consumat acte de violenţă extremă, cortina să se ridice şi privirile să se îndrepte, pline de speranţa salvării, către sala goală, îmbrăcată în culori calde şi în lumina unui candelabru imens. Din balcoane, fetiţe în alb, purtătoare de lumînări, veghează şi invită lumea să se aşeze, la propriu şi la figurat, într-o altă ordine a lucrurilor. Tulburaţi de experienţa scenei, spectatorii se aşază, în sfîrşit, în fotolii. Nu ştiu că se află pe tărîmul morţii albe unde, scenei sîngeroase şi înspăimîntătoare a uciderii frumoasei Elena, din primul act, îi corespunde scena de tragică graţie a sfîrşitului vestalei Poluxena. Ca într-un film SF, în care timpuri istorice, altminteri complet separate, se suprapun, cele două părţi – una violentă, alta lirică – ale spectacolului închid între ruinele Troiei pîlcuri de necunoscuţi dintr-o cetate la fel de devastată a viitorului.

„Troia e România de azi“ – a declarat Andrei Şerban la Iaşi, făcînd din Troienele (şi) o parabolă politică, într-un oraş care a votat covîrşitor în favoarea noii ordini instaurate de USL. Trăim, aşadar, într-o cetate înfrîntă de războiul declaraţiilor, al deciziilor politice, al confruntărilor între diverse grupări şi interese, dezbinată de absenţa unui proiect comun, confiscată de feudalisme locale, dezorientată de strategia străinilor, oricare ar fi ei, dominată de limbaje duble şi subjugată de noii eroi ai populismului.
Supravieţuitorii măcelului politico-mediatic sînt sortiţi exilului (interior sau exterior) precum troienele? Prin absenţa lor din treburile publice se va ridica vreo nouă cetate? Troienele sînt femei văduve, lipsite, ca majoritatea cetăţenilor României de azi, de putere politică, neimplicate în conducerea statului ori în războiul care a distrus Troia. Ele au asistat la desfăşurarea evenimentelor şi, pînă la urmă, din martori au devenit victime. Pe scenă, femeilor din Troia le revine misiunea de a păstra vie speranţa reconstruirii unei alte civilizaţii. Îmbarcate pe vasele grecilor, la finalul operei, troienele mimează cu mişcări egale, unduioase, valurile care poartă corăbiile către ţara cuceritorilor. Din sală, publicul le însoţeşte cu aplauze şi ovaţii, împărtăşindu-le, măcar pentru o clipă, visul unei cetăţi renăscute. 

Tatiana Niculescu-Bran este scriitoare. Cea mai recentă carte publicată: În ţara lui Dumnezeu, Polirom, 2012. 

Foto: M. Marin

1025 21 Iamandi jpg
Business as usual
Poate că britanicii, spre deosebire de alte nații mai versatile, mai cameleonice, au exercițiul normalului.
VJ jpg
La aniversară. Valeriu Jereghi în spațiul filmului european
Creator a 19 filme ca regizor, 21 și ca scenarist, opt ca director de imagine și unul ca producător, a fost și actor în patru filme.
1014 23 jpg
„Probabil cel mai aşteptat album rap din ultimii zece ani” – G.P. VOLCEANOV în dialog cu PHUNK B –
Prima mea casetă de hip-hop românesc a fost Familiarizează-te de la La Familia, în 2001, septembrie, de ziua mea, la 7 ani.
p 21 WC jpg
Digital și analogic
Dincolo de sensul intrinsec al unui cuvînt sau al unei expresii, mai există unul, extrinsec, care rezultă din relația acestora cu contextul.
1013 23 Miru fotosoto jpg
„De ce iubim femeile MCs” (II) – G.P. VOLCEANOV în dialog cu MIRU
„Mi-ar plăcea măcar la Conservator, fiind de specialitate, să fie o materie legată de rap.”
image png
Trasul de șireturi
Dar nici cel din urmă nu se oprește vreodată din citit. Nu va declara niciodată că nu mai are nevoie de cărți.
1010 22 coperta jpg
image png
Hoțul de timp
Ei se fortifică în interiorul iluziei de a „avea în mînă accelerarea sau încetinirea călătoriilor la graniță, nu cea geografică, ci cea a veșniciei”
image png
Solidaritatea de aparență
Grație coincidenței onomastice, își însușise fără jenă „faptele de vitejie” ale acestui fotbalist sîrb; și-i mersese de minune pînă să fie descoperit.
image png
Iarna pe uliță
Psihic, însă... mi se pare că e invers.
image png
Privirea ca formă de gîndire în arta lui Marin Gherasim
Preocupările teoretice ale pictorului se manifestă de timpuriu.
p 21 Heinrich B”ll jpg
Dragostea tăiată la montaj. Heinrich Böll despre doliul Germaniei
Dar nu la asta se gîndea Heinrich acum: el se gîndea la speranța care luminase o clipă chipul mamei, numai o singură clipă, dar știa că o clipă înseamnă mult.
index jpeg 7 webp
Ce a căzut, de fapt, în 1989?
Ce nu știm este dacă această situație va dura. Experiența ne arată că omul nu poate trăi fără narative și că istoria la un moment dat se repetă.
pata umana jpg
Pata umană. Despre intoleranță și mizantropie
„Ignoranța nu este un vid, este un preaplin de scenarii și de certitudini.”
p 23 jpg
p 22 Dimitrie Cantemir WC jpg
Cantemir – confluenţe culturale şi aculturaţie
Cel care făcea această observaţie vorbea în bună cunoştință de cauză, sugerînd una din componentele procesului de aculturaţie.
p 22 jpg
Întotdeauna tu, niciodată eu sau despre violența invizibilă
Termenul de „violență psihologică” este intrat de puțini ani în vocabularul colectiv și conștientizat ca fenomen care se petrece și la care am fost și sîntem expuși fără a ne da seama.
987 23 Volceanov jpg
„De ce iubim femeile MCs” – G.P. VOLCEANOV în dialog cu GANI (partea I) –
Cel mai important e să fii true şi pasionat pînă la capăt.
982 22 Lepenies jpg
Muncă intelectuală
Munca intelectuală a lui Martus/Spoerhase e o carte foarte interesantă și plină de învățăminte.
p 23 jpg
În aerul firav al Globului
Ce lecție transfiguratoare despre puterea teatrului este acest spectacol! Și totuși, care Ioana? Ioana pitit/ă în fiecare din noi, care-și dorește să fie ascultat/ă, recunoscut/ă și acceptat/ă. Nimic mai simplu.
980 21 Badescu jpeg
Copel Moscu și jocul de-a realitatea
Filmele lui Moscu sînt documentare ale unei lumi ascunse, a unei alter-realități adevărate, care există, dar nu este într-un mod de la sine înțeles, adică prin însuși faptul de a fi, observată și băgată în seamă.
index jpeg 4 webp
Pe scurt, despre iluzia schimbării
Cădem de acord că aceste vremuri trecute erau frumoase atît pentru fete, cît și pentru băieți.
index jpeg 2 webp
Cu iubirea în minte, cu mintea în iubire
Cînd, la rîndul nostru, iubim o anumită persoană, această iubire se poate extinde la un obiect care i-a fost drag, poate deveni o colecție de obiecte iubite de acel om sau o pasiune pentru un anumit domeniu.
Robert Harron and Gertrude Norman in The Tender Hearted Boy (1913) (cropped) jpg
Iubire "all inclusive” sau prietenie?
Ceilalți, care își investesc energia în mai multe relații, în mai multe preocupări, au de-a face cu limitele, distanța, absența și iubirea neîmpărtășită toată viața.

Parteneri

bani europeni finantare FOTO Shutterstock
O firmă cu un singur angajat a primit un ajutor de stat de 234,5 milioane de lei. Negrescu: Finanțele ar trebui să vină cu explicații
Statul a lansat, în vară, o linie de finanțare prin ajutoare de stat pentru firmele de impact din economie, cu scopul declarat de ajuta la, „dezvoltarea regională prin realizarea de investiţii”.
Nemanja Majdov  FOTO facebook jpg
Campion mondial, suspendat de Federația Internațională de Judo pentru că și-a făcut semnul crucii la Jocurile Olimpice
Campionul european și mondial la judo Nemanja Majdov a anunțat că Federația Internațională de Judo l-a suspendat pentru următoarele luni ca urmare a faptului că a făcut semnul crucii la unul dintre meciurile sale din timpul Jocurilor Olimpice de la Paris.
Tocana de legume  Sursa foto shutterstock 713004241 jpg
Pont pentru sezonul rece. Tocană de legume la borcan
Este perioada aceea din an în care se pun legumele pentru conservare peste iarnă. Alături de borcanele cu zacuscă, gogoşari, castraveţi, ai putea pregăti câteva cu tocană de legume.
bianca dragusanu victor slav colaj instagram jpg
Cum a început relația de iubire dintre Victor Slav și Bianca Drăgușanu. De ce au ajuns la divorț, cu toate că ea era însărcinată: „El a mai luptat, a mai tras de mine”
Bianca Drăgușanu și Victor Slav au trăit o poveste de dragoste intensă, care a început sub lumina reflectoarelor. Cei doi s-au cunoscut în timpul unui show de dans de la Pro TV, iar chimia dintre ei a fost evidentă.
andre jpg
Ce i se interzicea Andreei Bălan să facă pe vremea când era în trupa „Andre”: „Nu aveam voie nici măcar să…”
Andreea Bălan, în vârstă de 40 de ani, una dintre cele mai cunoscute și iubite artiste din România, a fost la începutul anilor 2000 jumătatea celebrei trupe „Andre”. Deși în anul 2004 formația s-a destrămat, trupa s-a reunit în 2019, însă, după ce a participat cu Andreea Antonescu la „America Expres
Parlamentul Ungariei Budapesta shutterstock 286590863 jpg
Avertizare de călătorie în Ungaria. Crește Dunărea, risc major de inundații
O averizare de călătorie în Ungaria a fost emisă miercuri dimineață. Ministerul Afacerilor Externe atenționează că debitul Dunării
seceta crunta in olt, iulie 2024, porumb si floarea soarelui compormise   foto alina mitran (425) jpg
Statul suspendă datoriile restante și ratele bancare ale fermierilor afectați de secetă. Până când se va aplica măsura
Ministerul Agriculturii a inițiat un proiect de ordonanță de urgență care propune suspendarea datoriilor restante, a ratelor bancare și dobânzilor pe care le datorează fermierii afectați de secetă.
image png
O școală din Galați care abia fusese renovată a fost distrusă de viitură. „Am investit trei miliarde de lei, și acum totul este distrus”
Comuna Cudalbi, din județul Galați, a fost lovită crunt de inundațiile recente, care au distrus case, grădini, drumuri și instituții publice. Una dintre cele mai afectate clădiri a fost Școala Gimnazială „Prof. Emil Panaitescu”, unde învață aproximativ 300 de copii.
MAE
MAE, avertizare de călătorie pentru Ungaria. Se aşteaptă creşterea semificativă a debitului apelor Dunării
Ministerul Afacerilor Externe informează cetăţenii români care se află, tranzitează sau intenţionează să călătorească în Ungaria că, în contextul inundaţiilor recente, se preconizează aplicarea de către autorităţile din această ţară a unor restricţii de circulaţie, în perioada imediat următoare.