Stimată redacție Dilema veche,
Folosesc prilejul pentru a-mi exprima toată admirația – și nu numai a mea, și nu de azi, de ieri – față de prezența revistei dumneavoastră în atenția și în conștiința societății românești, care vă datorează claritate, discernămînt și bună așezare în hățișul evenimentelor, cu dramatismul lor adesea greu de dus.
Rubrica distinsei doamne profesoare dr. Rodica Zafiu, „Cuvinte nepotrivite“, este desigur urmărită cu atenția și dragostea cuvenite „limbii ce-o vorbim” și îi sîntem recunoscători pentru preocuparea ce i-o și ne-o acordă.
La articolul „Șaiba” (Dilema veche, nr. 951/ 30 iunie – 6 iulie 2022) să-i fie îngăduit unui vechi „meseriaș” o mică adăugire, utilă, zic eu, înțelegerii derivatelor semantice ale acestui cuvînt. Mai există un sens tehnic pe care îl conține. Discul de antrenare frontal al strungului, pe care se fixează piesa ce urmează a fi prelucrată mecanic, se numește planșaibă. Prin urmare, munca în uzină (nu foarte de jos) se asimilează cu munca la o mașină-unealtă (de exemplu, strung), adică la „planșaibă,” cu o prescurtare uzuală în jargonul de atelier, „la șaibă”. Evocînd anii 1960-1970, putem să ne imaginăm o discuție între anumiți „factori” importanți și o avertizare a cîte unuia de trimitere înapoi la „meserie”, de unde se va fi ridicat pe „criterii politice”; adică „la șaibă”. Total neconvenabil pentru un arivist.
Utilizarea termenului pentru desemnarea verighetei, menționată în a doua parte a articolului, este de asemenea semnificativă pentru spiritul epocii. Se mai folosește și azi.
Doamnelor și domnilor – dacă va fi ajuns cineva cu lectura pînă aici –, cer scuze pentru scrisul de mînă și înțelegere față de o obișnuință „retro”. Butoanele au cucerit, se pare, ceva peste 50% din români.
Vă urez din inimă sănătate, voie bună și bună așezare în vremea ce vine.
Al dumneavoastră cititor vechi,
Anton GEORGESCU
Inginer pensionar
Foto: wikimedia commons
