Stilul conspiraționist în politicile de pandemie
Mai mult de jumătate din populația lumii se află în autoizolare [articol publicat la 1 mai 2020 – n. trad.], ca urmare a pandemiei COVID-19. Și chiar dacă măsurile de izolare au încetinit răspîndirea coronavirusului, ele au accelerat propagarea unui alt fenomen insidios: teoriile conspirației. Grijile pentru propria viață, pentru mijloacele de subzistență și față de cei dragi s-au dovedit a fi, în contextul izolării, un veritabil vas Petri pentru proliferarea paranoiei fabulatorii.
Potrivit uneia dintre cele mai populare teorii ale conspirației, noile rețele 5G de proveniență chineză poartă vina pandemiei. Susținătorii teoriei pretind că echipamentele 5G emit radiații care slăbesc sistemul imunitar sau transmit chiar virusul, în mod direct. În Marea Britanie, adepții acestei teorii susțin că centrul de cercetare Huawei responsabil cu introducerea pe piața britanică a produselor companiei se află în Wuhan, orașul din care a început pandemia.
Întîmplător, Wuhan găzduiește mai multe laboratoare și, potrivit unor sondaje de opinie recente, 23% din americani și 17% din francezi cred că virusul SARS-CoV-2 a fost creat „intenționat” într-unul dintre ele. În Franța, accentul tezei conspiraționiste cade în primul rînd pe un laborator chinez P4 (cel mai înalt grad de biosecuritate) care ar fi fost construit cu ajutorul guvernului francez, pentru a fi mai apoi plasat în grija fostului ministru francez al Sănătății Agnès Buzyn și a soțului ei, Yves Lévy – ambii, medici cu origini evreiești. Atunci cînd teoriile conspirației prosperă, antisemitismul e întotdeauna pe aproape. Nu e de mirare că filantropul George Soros a fost și el pus în legătură cu conspirația „laboratorului chinez”.
Teoriile conspirației țin pasul, adesea, cu diviziunile politice existente și sînt preferatele, îndeobște, ale celor de extremă dreaptă. Potrivit sondajul de mai sus, în Franța, probabilitatea de a crede că virusul a fost produs într-un laborator e de două ori mai mare în rîndul simpatizanților Adunării Naționale. Iar în Anglia, asocierea virusului cu compania Huawei a fost convenabilă pentru membrii Partidului Conservator de la guvernare, care cred că Huawei e un cal troian al guvernului chinez.
Teoriile conspirației nu sînt lipsite de consecințe. În Anglia au fost incendiate o serie de linii telefonice (esențiale pentru serviciile de urgență), iar tehnicienii responsabili cu instalarea lor au fost hărțuiți și acuzați de complicitate la „crimă”.
Multe dintre aceste teorii s-au răspîndit prin intermediul rețelelor de socializare. Acestea au cunoscut în perioada pandemiei o afluență masivă de noi utilizatori, printre care multe persoane mai în vîrstă, care au folosit platformele digitale pentru a păstra legătura cu familia și cu prietenii. Fiind crescuți într-un anturaj media caracterizat printr-un control mai profesionist al informației, persoanele vîrstnice sînt în mai mare măsură predispuse să distribuie știri false și zvonuri online. Și problema e cu atît mai gravă cu cît oamenii sînt, în general, mai dispuși să ia în serios mesajele pe care le primesc de la cineva în care au încredere.
Celebritățile pot fi și ele sursa unor probleme. Printre cei care împărtășeau o variantă a teoriei conspirației 5G se număra Woody Harrelson, care are două milioane de follower-i Instagram. Înainte propagării pe rețelele de socializare, o astfel de dezinformare putea fi examinată de un redactor sau pusă în discuție într-un interviu. În ziua de azi însă, celebritățile și personajele publice își pot comunica gîndurile nemijlocit – și, adesea, nechibzuit – fanilor și follower-ilor lor. Chiar dacă platforme ca Facebook, Twitter, YouTube și WhatsApp au introdus cîteva restricții, ele rămîn fidele unui model de afaceri care încurajează conținutul care poate fi „distribuit”. Senzaționalismul învinge.
Sub asaltul conspirațiilor se află mai ales vaccinurile, singura intervenție care ar putea pune capăt pandemiei. Teoriile conspirației promovate de mișcarea „anti-vax” (din care se întîmplă să facă parte și multe celebrități) au fost, decenii de-a rîndul, cele mai periculoase. Declarațiile false cu privire la presupusele riscuri ale vaccinurilor obligatorii pentru copii au dus la epidemii de rujeolă în Anglia, Irlanda, Nigeria, România, Samoa și în SUA (unde, recent, au apărut și alerte de tetanos).
Spaimele induse de mișcarea anti-vax au dus, în unele țări europene, și la un declin vertiginos al vaccinărilor antigripale anuale, cu o creștere concomitentă a numărului de decese. Un sondaj efectuat în Italia și Franța în 2015 a dezvăluit că 30% din populație s-a opus vaccinării obligatorii. Acum, rata deceselor provocate de COVID-19 în cele două țări e mai crescută decît la vecinii lor.
La patru ani după ce politicianul tory pro-Brexit Michael Gove a declarat că lumea „s-a săturat de experți”, pandemia COVID-19 a arătat că neîncrederea în oamenii de știință și defăimarea lor pot avea consecințe mortale. Pentru ca vaccinarea la scară largă să reușească e nevoie ca publicul să aibă încredere în profesioniști.
Și totuși, liderii populiști aflați la putere din întreaga lume își trag seva din subminarea profesioniștilor, a experților și a altor persoane asociate cu „establishment-ul”. Președintele SUA Donald Trump, bunăoară, l-a contrazis public, în repetate rînduri, pe Anthony Fauci, respectatul director al Institutului Național de Alergii și Boli Infecțioase al SUA. Iar situația din Italia s-ar putea să fie chiar mai gravă. În 2018, coaliția populistă aflată la putere atunci a ignorat profesioniștii italieni din domeniul Sănătății și a desființat obligativitatea vaccinării copiilor.
În plus, factorul „celebritate” va continua să contamineze discuția. Cu doar cîteva săptămîni în urmă, starul sportiv Novak Djokovic, un adept al „vindecării naturale”, a declarat că „nu se va lăsa obligat de nimeni” să-și facă vaccinul COVID-19.
La fel ca și în cazul COVID-19, cea mai bună protecție împotriva teoriei conspirațiilor e inocularea. Oamenii trebuie antrenați să depisteze o astfel de teorie atunci cînd o întîlnesc și să examineze sursele și logica elementară a informației pe care o găsesc în mediul online. Autoritățile din domeniul Sănătății publice și politicienii responsabili poartă pe umeri o sarcină importantă. Pentru a învinge coronavirusul, ei au nevoie de încrederea populației. Și, pentru a reuși, ei vor trebui să eradicheze două epidemii mortale dintr-un foc.
Hugo Drochon, lector universitar de Teorie politică la Universitatea Nottingham, este autorul volumului Nietzsche’s Great Politics (2016).
Copyright: Project Syndicate, 2020
traducere din limba engleză de Matei PLEŞU
