Repetabilitatea trecutului

Mihai TUDOR
Publicat în Dilema Veche nr. 947 din 2 – 8 iunie 2022
image

Clădirile au viață. Atît interioară, cît și exterioară. Și suflet. Ele trăiesc și simt asemenea proprietarilor lor. Cînd sînt bine întreținute ne încîntă cu frumusețea lor și pot fi admirate în toată splendoarea.

Cînd sînt neîngrijite sau dărăpănate parcă plîng și jelesc așteptînd tăcute și suspinînd trist pentru a redeveni doamnele cochete și elegante de odinioară.

După cum spuneam, sînt ca ființele vii care au viață proprie. Și ce viață trebuie să fi avut în perioada lor de glorie, dar și a țării noastre în ceea ce s-a numit „La Belle Ẻpoque” și în Interbelic…

A fost o epocă de progres și de adînci transformări, cînd cultura, arhitectura, infrastructura și întreaga societate românească au cunoscut apogeul dezvoltării lor. Tot atunci, proiectele edilitare erau în floare, orașele țării devenind locuri moderne și prospere.

A urmat lunga și extrem de dificila perioadă comunistă, cu egalitarismul său, cînd România a trecut prin sistematizare și urbanizare forțată, mare parte a teritoriului fiind reconstruit și reamenajat după rigorile „societății socialiste multilateral dezvoltate”, demolîndu-se enorm pentru a se construi blocuri respingătoare care să primească noii „oameni ai muncii”.

După 1990, odată cu așa-zisa Revoluție și cu întoarcerea la libertate și democrație, bogatul și somptuosul patrimoniu edilitar de altădată se degradează sistematic, fiind victima corupției și nepăsării de la nivelul autorităților locale și centrale, cu derularea „afacerilor” lor imobiliare fără precedent în istoria țării.

Foarte multe imobile (indiferent dacă sînt monumente istorice sau doar case vechi) stau să cadă, nu de puține ori fiind adevărate pericole pentru trecători datorită cărămizilor și tencuielii care se desprind. Rușinos și degradant atît pentru proprietari, care nu întreprind nimic, cît și pentru stat, care a tolerat ani de zile situația.

Proprietarii, dacă nu au fost obligați de lege să le repare și să le întrețină, le-au lăsat în paragină. Poate că nu au avut banii necesari, lucrările de restaurare fiind exorbitante într-o țară săracă unde asigurarea traiului zilnic este o provocare. Unii s-au mulțumit să-și revendice și să-și cîștige proprietățile în instanță, după care nu au mai avut banii necesari pentru a le restaura.

Nici nu este de mirare cînd consolidarea unui singur metru pătrat de clădire costă și 250 de euro, iar simpla întreținere poate să ajungă la 100 de euro pe metru pătrat. Dacă este vorba de monumente istorice, suma poate să depășească o mie de euro pe metru pătrat.

Începînd cu luna noiembrie a anului 2020 există însă o lege prin care proprietarii sînt obligați să-și repare casele, să-și întrețină fațadele și să-și spele ferestrele de la stradă. Dacă obligațiile acestea nu sînt respectate intervine Primăria, care va face lucrările pe cheltuială proprie, urmînd să recupereze sumele cheltuite de la proprietari.

Se pare că, în sfîrșit, intrăm și noi în normalitate și în lumea civilizată. O astfel de lege este binevenită, dar ea trebuia să existe de mult timp într-o țară europeană dezvoltată. Mai bine mai tîrziu decît niciodată.

Reprezentanții Asociației Comunelor avertizează că unii proprietari ar putea să aștepte să le facă Primăria lucrările respective. Banii se vor recupera foarte greu, investiția, așa cum am menționat deja, fiind una de amploare, astfel că s-ar putea ca puțini primari să recurgă la o astfel de soluție.

Precizez că în alte țări regulile sînt mult mai stricte. În Austria, la Viena, și în Franța, la Paris, dacă Primăria observă că proprietarii nu își întrețin clădirile se intră într-un proces de expropriere.

Să sperăm că prin această lege se va rezolva o altă problemă care nu ne onorează ca țară și ca societate. Cred că ați văzut și dumneavoastră cum arată foarte multe clădiri, inclusiv cele din patrimoniul național, fiind murdărite fără nici un fel de consecințe, de multe ori folosindu-se un limbaj suburban sau chiar remarci rasiste.

Că sîntem needucați, ignoranți și inculți și că nu s-a făcut aproape nimic în această privință în ultimii 30 de ani poate constata oricine. Dar că instituțiile statului, în primul rînd primăriile, nu au reacționat și nu au luat nici o măsură pînă acum este inexplicabil și intolerabil.

Aceeași stare de delăsare, suficiență, neseriozitate și iresponsabilitate care, îmi pare rău că trebuie s-o repet, ne caracterizează ca popor. Artiștilor care vor să își manifeste talentul în ceea ce se numește street art prin graffiti-urile lor trebuie să li se dea posibilitatea să o facă. Dar nu oriunde și nu în orice condiții. Mai ales nu pe monumentele istorice din patrimoniul național. Cine insultă bunul-simț și încalcă cele mai elementare reguli de educație trebuie pedepsit și amendat. Asta cînd chiar vor exista instituții care să își facă datoria și să aplice legea.

Pînă atunci așteptăm și sperăm că se vor schimba lucrurile. Bineînțeles, în bine. Pentru acest lucru este nevoie de o nouă mentalitate a populației. O mentalitate de țară modernă și civilizată unde normele, regulile și legile se respectă și se aplică și unde bunul-simț, respectul, valoarea, curățenia, decența și educația sănătoasă sînt la ele acasă.

Astăzi totul pare un vis irealizabil. Dar generațiile de mîine pot să transforme realitatea urîtă și deformată pe care o trăim într-o altă lume. O lume nu perfectă, dar care să învețe permanent din greșelile trecutului. Trecut care nu trebuie uitat, însă ale cărui greșeli să nu mai bîntuie prezentul și să nu fie transferate viitorului. Pentru că, așa cum bine se știe, „cine își uită trecutul riscă să îl repete”.

Foto: Cristina Răduţă / adevarul.ro

Engine lathe work LOC 25423838163 jpg
Stimată redacție Dilema veche,
La articolul „Șaiba” (Dilema veche, nr. 951/ 30 iunie – 6 iulie 2022) să-i fie îngăduit unui vechi „meseriaș” o mică adăugire, utilă, zic eu, înțelegerii derivatelor semantice ale acestui cuvînt.
p 22 Ken Loach WC jpg
Ken Loach. Iluzia working class hero
Cineastul britanic, cu o carieră onorabilă și consecventă, reușește în continuare să surprindă și să evoce niște pasaje ce descriu atît de palpabil o realitate, de altfel evidentă.
p 8 IMG 20220707 WA0031 jpg
In memoriam: Simona Cioculescu
Avea darul ca, prin prezența ei luminoasă și tonică, să creeze în jurul soțului ei o aură de veghe și de atenție iubitoare care îl înflorea permanent, în chip miraculos.
1024px Sulina 4 jpg
Vacanță la marginea frontului
Sulina complet schimbată față de alți ani. Peste drum de Ucraina. Peste drum de oroarea absolută a ultimului an.
p 23 InterviuBoca&Infinitu' CatalinSoto 1 jpg
Definiția underground-ului – G.P. VOLCEANOV în dialog cu CHAKRA 7
Rap-ul românesc nu a trebuit niciodată să fie resuscitat. A fost mereu într-o continuă ascensiune, depinde pe cine asculţi şi pe cine cauţi.
948 22 jpg
Viața bate filmu’
„The Third Man” e un film clasic, în alb-negru, o producție a anului 1949, premiată în același an la Festivalul de la Cannes, ce poate fi vizionată și astăzi în cinematografele din Viena, bineînțeles restaurată digital.
900px Serhiy Zhadan Toronto 2019 jpg
Un road movie
Tentativa brutală a Moscovei de reconstituire a unui imperiu poate fi stopată, dar aceasta nu ne pune la adăpost de surprize nedorite în materie de democraţie și drepturi ale omului.
42098322520 249c2ee734 c jpg
Imnurile noastre… toate
Căci chestiunea momentelor cvasi-solemne, ca izvor al unor „așa-zise” probleme, legate de ținuturi ori țări și cîntecele lor emblematice, de identitatea unor comunități, fie ele chiar și etnice, a revenit cu o fervoare nebănuită în prim-planul discursului public autohton.
p 22 WC jpg
De-sine-mișcător(i)ul Dacia, de la Pitești
În română avem „Superman” american și „Supraom” nietzschean.
Week end în patru puncte principale și multe alte divagații jpeg
Week-end în patru puncte principale și multe alte divagații
Pe undeva, este și o dulce și tîrzie răzbunare a noastră, cu toate că întregul patrimoniu moștenit după 1918 aparține statului român, indiferent de stăpînitori, supuși și complicatele raporturi care au existat în trecut între ei.
Scrisoare către Leonida Neamțu jpeg
Scrisoare către Leonida Neamțu
Îți scriu, pentru că recent s-a reeditat una dintre cărțile tale.
Despre singurătatea din noi – nu i așa că îți place de mine? jpeg
Despre singurătatea din noi – nu-i așa că îți place de mine?
Este demonstrată științific legătura dintre creier, corp, mediu și vulnerabilitatea genetică.
Viețile netrăite jpeg
La ora prînzului
E o atenție pentru lumea mică, nevăzută, în mișcare, din jurul nostru, pentru care parcă n-am avut ochi pînă acum.
La stînga sau la dreapta? jpeg
La stînga sau la dreapta?
Gîndirea binară – natură versus cultură – este prea rigidă ca să explice complexitatea comportamentului verbal, care în mod clar e o combinație între cele două.
Sfîrșitul competenței: inamicul nevăzut al democrației?  – o discuție pe marginea cărții lui Tom Nichols jpeg
Sfîrșitul competenței: inamicul nevăzut al democrației? – o discuție pe marginea cărții lui Tom Nichols
Ceea ce suscită interesul „diagnosticianului” sînt atitudinile tot mai multor oameni. În primul rînd, legătura invers proporțională între „lipsa de informații” și „opiniile ferme”.
Gînduri pașnice „în vreme de război”, pentru ortodocși și nu numai jpeg
Gînduri pașnice „în vreme de război”, pentru ortodocși și nu numai
Sîntem într-o altă etapă a unui război surd pînă acum, într-o nouă formulă, „reloaded”, dar tot hîdă, de a ne raporta la alteritate.
Procese de onirință jpeg
Procese de onirință
Niciodată nu știi ce conduce la vis, pe cînd ce vine după aceea e mai limpede: rememorarea, reluarea lui în gînd pînă la dispariție.
Din jurnalul unui om cu „o mic” jpeg
Din jurnalul unui om cu „o mic”
Respectul diferă de politețe, atît în categoriile etice, cît și la locul de muncă.
O dilemă morală a fiecărei zile jpeg
O dilemă morală a fiecărei zile
La nivelul societății noastre întîlnim mulți oameni care funcționează în rol de victimă, e mai simplu să plasăm responsabilitatea în exteriorul nostru decît să ne asumăm alegerile.
Vise la feminin jpeg
Vise la feminin
Hélène Cixous reordonează material dintr-un jurnal de vise imens, mărturisind că n-a modificat nimic din eboșa inițială.
Sovietizarea selectivă a capitalismului american jpeg
Sovietizarea selectivă a capitalismului american
Tesla și alte afaceri „nou îmbogățite“ se bazează adesea pe finanțări externe, nu pe profituri.
Adaptați pentru viitor  Etica și estetica fericirii postmoderne jpeg
Adaptați pentru viitor. Etica și estetica fericirii postmoderne
Fericirea ne arată cum să devenim eroi ai propriei noastre vieți, ce înseamnă și cum să fim cu adevărat niște eroi buni și frumoși.
Traducătorul orchestră – interviu cu Andrei VIERU jpeg
Dragă domnule Andrei Cornea
Un om despre care nu sîntem siguri că a existat vreodată – de exemplu, Arjuna din Bhagavad-Gita – face parte din umanitate sau nu?
„Unde ni s entuziaștii, visătorii“ jpeg
„Unde ni-s entuziaștii, visătorii“
Oniriștii nu pornesc de la visele lor nocturne, inventînd hiperlucid altele, diurne.

Adevarul.ro

Distrusă de durere, mama copilului a plecat de acasă și s-a spânzurat în pădure. FOTO Facebook
Mesajul tulburător postat de mama copilului înecat în piscină: „Iubiți-i ca și când lumea se va sfârși”
O dublă tragedie a lovit orașul Găești. Un copil de patru ani a murit înecat în piscina din curtea casei, iar mama, distrusă de vestea aceasta, a fugit în pădure, unde s-a spânzurat.
bai ocna3 jpg
Complexul Balnear de la Ocna Mureș, în probe tehnologice. Stațiunea balneară a fost construită cu 7 milioane de euro VIDEO
Complexul Balnear de la Ocna Mureș, investiție în valoare de circa 7 milioane de euro, a intrat în etapa de final a investiției. Constructorul a demarat procedura probelor tehnologice.
shutterstock 2118165380 jpg
De ce Europa nu a învățat cum să se apere singură. Sincopele răspunsului Franței și Germaniei la războiul din Ucraina
La 30 de ani de când războaiele din Balcani au revelat incapacitatea Europei de a gestiona un conflict pe tărâm propriu, invazia Rusiei în Ucraina arată cât de puțin s-au schimbat lucrurile de atunci.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.