Rămîne Dumnezeu dator?

PS Mihai FRĂȚILĂ
Publicat în Dilema Veche nr. 915 din 21 – 27 octombrie 2021
Antinomiile istorice ale ortodoxiei jpeg

Sub amenințarea pe care epidemia o întreține asupra universului nostru tragic, năpădit de volbura cuvintelor, vorbăria care consumă viața chiar și în preajma morții arată cel mai bine inconsistența caracterelor. Într-un interviu, Neagu Djuvara – pe care am avut șansa să-l cunosc dincolo de celebritatea lui publică – avusese curajul să destăinuie dorința de a muri pe o navă, în călătorie pe mare. Ce-l făcea pe un om cu statura lui aristocratică să pretindă o asemenea extravaganță, care ne lipsește post-mortem de cel mai cuviincios semn al comemorării? E știut că trupurile acelora care mor pe vapor sînt date mării și, prin forța împrejurării, ajung să fie lipsiți de povara alaiurilor funerare. Morala? Deși Neagu Djuvara afișa spre sfîrșitul vieții o certă nostalgie față de posteritatea lui de scriitor, era prea lucid să uite că, pînă și în ceasul suprem al morții, nu e ușor să scapi de ceremonialul iluzoriu al vanității omenești. Generația lui educată în simțul măsurii învățase nu numai că orgoliul e în stare să murdărească orice în viață – chiar și lucrurile bune! –, dar și că, în final, deșertăciunea nu poate decît să răstoarne pietre pe morminte.

Am recitit de curînd un pasaj din Evanghelii – învierea fiului văduvei – care descrie în puține cuvinte tragedia morții. Am constatat astfel, pentru a nu știu cîta oară, cu cîtă sobrietate descrie textul biblic realitatea crudă a morții și referirea la Hristos. Altfel, falimentul egalitarist pe care moartea îl readuce zilnic în circuitul vanității noastre discursive nu are, fără dubiu, decît aura implacabilă a disperării.

În cei trei ani de viață publică, Isus a înviat trei persoane: pe Lazăr, pe fiica lui Iair și pe fiul văduvei. Învierea tînărului din Nain, pe care o consemnează Evanghelia după Luca (7, 11-16), are loc pe drum în văzul tuturor, la ieșirea din tîrg spre cimitir. O văduvă, un sicriu cu trupul singurului ei fiu, un cortegiu însoțitor (obștea tradiției și/sau comuniunea compasiunii) sînt elementele de bază care descriu normalitatea doliului trecerii noastre prin lume. Întîlnind alaiul care părăsește Nainul din direcția opusă, Isus se va opri pentru a-i conturba parcursul. O face fără să pretindă în prealabil un dialog cu femeia îndurerată care-și conduce pe ultimul drum singura speranță. Atunci, pe loc, sub imperiul zădărniciei morții, copleșit de durerea surdă a unei inimi de mamă, fără nici o pompozitate inutilă, lui Dumnezeu îi arde de compasiune! Oprind-o din plîns pe femeia căreia moartea i-a răpit fiul, împiedicînd cortegiul funerar să avanseze, Isus pregătește o cale de a ne deturna de la evidența dezastrului. Întîi de toate, iată-l pe Dumnezeu coborît pe căile umanității, care se lasă mișcat de durerile noastre. Apoi, El n-are nevoie nici măcar de un strigăt pentru a-și îndrepta privirea spre noi. Neîncrederea, agitația provin de la faptul că e foarte greu să credem că mila lui nu se cîștigă și nu răsplătește merite!

„Mila – scria Nicolae Steinhardt – e contrariul contabilității, care-i treaba demonului. Acela socotește întruna, cîntărește, drămuiește, nu iartă, nu șterge, nu uită nimic. [...] Contabilitatea, adevărată mașină de calculat, e mecanică, neînduplecată, spăimîntătoare; de vreme ce într-un registru contabil nu se poate schimba nici o singură cifră. Totul e încremenit pe veci. Mila, opusul ei, este mereu gata să uite, să ierte, să absolve, să treacă cu vederea.” Generația închisorilor reprezintă, așadar, nu doar un pretext pentru culpabilizarea prezentului, cum cred oportuniștii. Ea dovedește forța interioară care a permis posterității cunoașterea simțirilor extreme, altfel greu de deslușit, dar pe care numai amenințarea morții știe să o ridice în inima omului.

Abisul disperării morții, al neputinței de a mai face ceva, răceala sfîșietoare a pierderii vieții celor dragi, demonstrează în general că nimic nu mai poate fi ca înainte. Dacă Dumnezeu pare în schimb să nu dea satisfacție, oferindu-ne un răspuns plauzibil durerilor noastre, nu înseamnă că ne și rămîne dator. El își oferă viața – omul credincios al generației evocate știa că harul martiriului poate ilustra acest devotament –, iar în Vinerea Mare ne lasă să-l vedem copleșit de gustul oribil al suferinței pentru răscumpărarea lumii.

Sub simplitatea textului biblic al învierii fiului văduvei merită simțit deci mesajul pe care retorica evlavioasă, cu toate intențiile sale bune, nu reușește întotdeauna să-l surprindă. În miezul suferinței care pare să răpească totul, Dumnezeu ne roagă – da, El pe noi! – să-i fim alături, să ne regăsim alături în pătimirea lui de pe crucea care ne e dat s-o purtăm. „El suferințele noastre le-a purtat și durerile noastre le-a luat asupra Lui” – spunea profetul Isaia (53,4ss) – „și noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu și umilit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre.” Printre lacrimi care brăzdează obrajii, dar limpezesc ochii inimii, durerea văduvei din Nain este una cu durerea lui Isus, iar moartea singurului ei fiu una cu moartea Lui.

A vorbi despre moartea care ne atinge direct nu a fost niciodată ușor. Cu certitudine, timpul pandemiei e greu, umilitor, ne consumă. Un timp care a împărțit spiritele și a tulburat în mod vizibil judecata. Un timp în care rațiunea însăși pare să nu mai dețină de la sine repere sigure în respectul față de siguranța celorlalți. Multora dintre noi le-a fost dat să plîngă sub povara epidemiei. Unii au pierdut fără preaviz suflete apropiate, făcînd chiar haz de gravitatea bolii. Nu cred că toți au făcut-o însă cu inima împăcată. Alții au continuat să se resemneze, chiar dacă ura, resentimentele sau răul continuă să ne complice viața. De ce chiar și cei care se socotesc siguri de credința lor ajung să reacționeze prea puțin în fața vieții lor expuse? „Condiția creștină” – medita cu franchețe Bernard Bro – „rămîne pururi incredibil de simplă: nici ușoară nici grea, ci imposibilă.” Există, iată, lucruri care nu se lasă altfel înțelese decît prin ochi spălați de lacrimi. Ce anume împiedică atunci moartea să ia totul cu ea, iar pe noi să cădem în întregime sub puterea ei? Nu cumva o întîlnire de tipul aceleia care s-a petrecut la poarta Nainului?

Mihai Frățilă este Episcop al Episcopiei Greco-Catolice „Sfîntul Vasile cel Mare” de București.

1025 21 Iamandi jpg
Business as usual
Poate că britanicii, spre deosebire de alte nații mai versatile, mai cameleonice, au exercițiul normalului.
VJ jpg
La aniversară. Valeriu Jereghi în spațiul filmului european
Creator a 19 filme ca regizor, 21 și ca scenarist, opt ca director de imagine și unul ca producător, a fost și actor în patru filme.
1014 23 jpg
„Probabil cel mai aşteptat album rap din ultimii zece ani” – G.P. VOLCEANOV în dialog cu PHUNK B –
Prima mea casetă de hip-hop românesc a fost Familiarizează-te de la La Familia, în 2001, septembrie, de ziua mea, la 7 ani.
p 21 WC jpg
Digital și analogic
Dincolo de sensul intrinsec al unui cuvînt sau al unei expresii, mai există unul, extrinsec, care rezultă din relația acestora cu contextul.
1013 23 Miru fotosoto jpg
„De ce iubim femeile MCs” (II) – G.P. VOLCEANOV în dialog cu MIRU
„Mi-ar plăcea măcar la Conservator, fiind de specialitate, să fie o materie legată de rap.”
image png
Trasul de șireturi
Dar nici cel din urmă nu se oprește vreodată din citit. Nu va declara niciodată că nu mai are nevoie de cărți.
1010 22 coperta jpg
image png
Hoțul de timp
Ei se fortifică în interiorul iluziei de a „avea în mînă accelerarea sau încetinirea călătoriilor la graniță, nu cea geografică, ci cea a veșniciei”
image png
Solidaritatea de aparență
Grație coincidenței onomastice, își însușise fără jenă „faptele de vitejie” ale acestui fotbalist sîrb; și-i mersese de minune pînă să fie descoperit.
image png
Iarna pe uliță
Psihic, însă... mi se pare că e invers.
image png
Privirea ca formă de gîndire în arta lui Marin Gherasim
Preocupările teoretice ale pictorului se manifestă de timpuriu.
p 21 Heinrich B”ll jpg
Dragostea tăiată la montaj. Heinrich Böll despre doliul Germaniei
Dar nu la asta se gîndea Heinrich acum: el se gîndea la speranța care luminase o clipă chipul mamei, numai o singură clipă, dar știa că o clipă înseamnă mult.
index jpeg 7 webp
Ce a căzut, de fapt, în 1989?
Ce nu știm este dacă această situație va dura. Experiența ne arată că omul nu poate trăi fără narative și că istoria la un moment dat se repetă.
pata umana jpg
Pata umană. Despre intoleranță și mizantropie
„Ignoranța nu este un vid, este un preaplin de scenarii și de certitudini.”
p 23 jpg
p 22 Dimitrie Cantemir WC jpg
Cantemir – confluenţe culturale şi aculturaţie
Cel care făcea această observaţie vorbea în bună cunoştință de cauză, sugerînd una din componentele procesului de aculturaţie.
p 22 jpg
Întotdeauna tu, niciodată eu sau despre violența invizibilă
Termenul de „violență psihologică” este intrat de puțini ani în vocabularul colectiv și conștientizat ca fenomen care se petrece și la care am fost și sîntem expuși fără a ne da seama.
987 23 Volceanov jpg
„De ce iubim femeile MCs” – G.P. VOLCEANOV în dialog cu GANI (partea I) –
Cel mai important e să fii true şi pasionat pînă la capăt.
982 22 Lepenies jpg
Muncă intelectuală
Munca intelectuală a lui Martus/Spoerhase e o carte foarte interesantă și plină de învățăminte.
p 23 jpg
În aerul firav al Globului
Ce lecție transfiguratoare despre puterea teatrului este acest spectacol! Și totuși, care Ioana? Ioana pitit/ă în fiecare din noi, care-și dorește să fie ascultat/ă, recunoscut/ă și acceptat/ă. Nimic mai simplu.
980 21 Badescu jpeg
Copel Moscu și jocul de-a realitatea
Filmele lui Moscu sînt documentare ale unei lumi ascunse, a unei alter-realități adevărate, care există, dar nu este într-un mod de la sine înțeles, adică prin însuși faptul de a fi, observată și băgată în seamă.
index jpeg 4 webp
Pe scurt, despre iluzia schimbării
Cădem de acord că aceste vremuri trecute erau frumoase atît pentru fete, cît și pentru băieți.
index jpeg 2 webp
Cu iubirea în minte, cu mintea în iubire
Cînd, la rîndul nostru, iubim o anumită persoană, această iubire se poate extinde la un obiect care i-a fost drag, poate deveni o colecție de obiecte iubite de acel om sau o pasiune pentru un anumit domeniu.
Robert Harron and Gertrude Norman in The Tender Hearted Boy (1913) (cropped) jpg
Iubire "all inclusive” sau prietenie?
Ceilalți, care își investesc energia în mai multe relații, în mai multe preocupări, au de-a face cu limitele, distanța, absența și iubirea neîmpărtășită toată viața.

Adevarul.ro

image
Podul peste Dunăre de la Brăila arată jalnic. Asfaltul a crăpat și s-au format șanțuri ca pe „arătură”, spun șoferii VIDEO
Șoferii care trec pe podul peste Dunăre de la Brăila sunt revoltați. Deși a fost dat în folosință în urmă cu un an, podul arată deplorabil. Asfaltul a crăpat și s-au format numeroase șanțuri, exact ca pe un drum abandonat.
image
Surse: Dani Mocanu a rămas fără permis după ce a fost prins „zburând” pe A2. Ce viteză avea manelistul
Polițiștii au amendat sâmbătă, 13 iulie, șoferul unei mașini marca BMW, care circula cu o viteza uimitoare pe A2. Potrivit unor surse, la volan s-ar fi aflat manelistul Dani Mocanu.
image
Turiștii, terorizați de marea de alge de pe litoral. „Acolo unde au curățat, valurile aduc din nou cantități mari de alge” VIDEO
Zeci de mii de turiști goniți de caniculă în stațiunile de pe Litoral au parte, în aceste zile, de o surpriză mai puțin plăcută: apele Mării Negre au devenit verzi din cauza tonelor de alge aduse la mal și care miros a hazna.

HIstoria.ro

image
România anului 1944, văzută din exil: „Sfârșitul lumii noastre”
Ajuns în Elveția, Constantin Argetoianu se miră de calmul și liniștea care domnesc în rândul localnicilor și imediat ia pulsul celor câțiva români aflați aici.
image
Un cărturar francez justifică argumentat Comunismul lui Sadoveanu
„Războiul rece bîntuia și printre intelectuali. În acest context, Sadoveanu, care făcuse deja alegerea în 1944, în timpul răsturnării de situație prosovietice acționînd convins potrivit conștiinței sale umaniste, este pus în situația să aibă luări de poziție fără echivoc în favoarea noului regim”.
image
Războiului din Pacific: decriptarea codului japonez JN-25b
Un salt major pentru SUA în domeniul informațiilor a avut loc în februarie 1942, când criptanaliștii US Navy au început decriptarea mesajelor japoneze trimise cu ajutorul codului naval standard JN-25b.