Pe scena Metropolitan-ului - interviu cu tenorul Marius BRENCIU

Luminiţa ARVUNESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 467 din 24-30 ianuarie 2013
Pe scena Metropolitan ului   interviu cu tenorul Marius BRENCIU jpeg

În anii ’90, tenorul Marius Brenciu cîştiga primele sale premii la concursurile internaţionale „Julian Gayarre“ (Spania) şi „George Enescu“. În anul 2000, era recompensat cu Premiul al II-lea şi Premiul Special al juriului în cadrul Concursului de Canto „Reine Elisabeth“ de la Bruxelles, iar în anul următor, cu Premiul I al Concursului „Young Concert Artists“ de la New York, şi cu Premiul I pentru interpretare şi Marele Premiu „Singer of the World“ la renumitul Concurs de Canto de la Cardiff, devenind, astfel, cel mai competitiv artist român la început de mileniu în lumea spectacolului de operă. Marius Brenciu se află şi acum la Metropolitan Opera House din New York, de unde sîmbătă, 26 ianuarie, Radio România va transmite în direct, atît în FM, cît şi în format audio-video pe site-urile Radio România Muzical şi Radio România Cultural.

La Rondine de Giacomo Puccini, superba producţie a lui Nicolas Joel, a avut premiera în stagiunea 2008 – 2009. Atunci, în fruntea distribuţiei se aflau Angela Gheorghiu şi Roberto Alagna; acum debutează o tînără soprană din Letonia, alături de tenorul italian Giuseppe Filianoti. Soliştii din La Rondine s-au schimbat, însă dumneavoastră aţi rămas în rolul lui Prunier. De ce credeţi că aţi fost unica opţiune a celor de la MET pentru acest rol?

Nu ştiu. Pur şi simplu mi-a fost propusă reluarea. Deja în 2008 se ştia că această producţie va fi reluată în 2013. Mi s-au propus noile date şi am acceptat. Întotdeauna este vorba, pur şi simplu, de o alegere din partea direcţiei şi a casting-ului, dar trebuie să spun că o interpretare aşa cum a făcut-o Angela Gheorghiu nu va mai putea fi văzută curînd pe scena MET-ului. Avem o altă soprană, care are calităţile ei, dar Angela impresiona. Dar nu putem mînca tot timpul caviar, nu-i aşa?

Cum se formează un curent de opinie la MET?

Opinia este generată, în primul rînd, de cei care iau deciziile, de cei care hotărăsc distribuţiile, şi perpetuată de restul oamenilor din teatru: de la peruchieri, pînă la pianişti şi asistenţii de regie. La Metropolitan se întîmplă un lucru extraordinar. Şi anume, marea majoritate a oamenilor care lucrează în teatru sînt extrem de implicaţi în ceea ce se întîmplă în jurul lor. Toţi iubesc opera. Oamenii de la machiaj sau de la costume pot spune poveşti incredibile despre artiştii care au cîntat la Metropolitan. Unii au prins chiar epoca lui Franco Corelli şi pot analiza într-o manieră de-a dreptul avizată o voce, cu nuanţări surprinzătoare pentru cineva care îi cunoaşte doar din fotoliul de spectator. La cabine se discută întotdeauna spectacolul prezentat cu o seară înainte. Iar o performanţă ca aceea din 2008 pentru La Rondine, cu o distribuţie ideală şi o acurateţe ca pentru o înregistrare pe CD, rămîne întipărită în memorie şi, implicit, lumea vorbeşte despre ea mult timp după aceea.

În acea serie de spectacole, aţi avut unul dintre cele patru roluri principale. Cum aţi regăsit colectivul Teatrului Metropolitan?

A rămas acelaşi colectiv de tip american, să spunem. Un colectiv care transmite o stare de bună dispoziţie şi mult optimism în timpul repetiţiilor, cu adevărat profesionist, dar despre profesionalismul lor, nici nu mai are are sens să discutăm. Din punctul meu de vedere – care nu am cîntat în toate teatrele din lume, dar am cîntat totuşi în cele mai mari, la capitolul „îngrijire a artistului invitat“, Metropolitan-ul este foarte departe de celelalte teatre. Mă refer la grija pentru apariţia scenică a solistului, pentru costum, pentru machiaj, dar şi la acea grijă ca invitatul să nu se simtă străin într-un oraş atît de mare, ca New York-ul, într-un teatru în care lucrează sute de oameni zilnic, în care sînt, pe de altă parte, în fiecare seară, alţi şi alţi solişti.

La Metropolitan există un bufet al cîntăreţilor, un loc unde, între repetiţii, ne întîlnim cu toţii, la o cafea. Ei bine, trăieşti momente unice în acel loc. De exemplu, chiar săptămîna trecută, fiind la bufet cu George Petean – bunul meu prieten care tocmai obţinuse un fenomenal succes cu Andrea Chenier la Avery Fisher Hall –, ne-am întîlnit cu Piotr Beczala, Juan Diego Florez, Samuel Ramey şi am abordat o serie de subiecte. Or, întîlniri de felul acesta sînt rare, dacă nu imposibile în alte teatre. Ca să nu mai spun de atmosfera creată. Toţi, în jurul meselor, vorbind, fireşte, despre operă... Orice impresar sau jurnalist şi-ar dori să participe la aşa ceva.

Ce experienţă excepţională oferă această scenă, această sală?

Cred că oferă acest paradox: în imensitatea sălii artistul are, totuşi, sentimentul de uşurinţă pe scenă, ceea ce nu prea întîlnim în săli cu mult mai mici. Ştim bine că există în Europa şi în alte locuri teatre de numai 1000 de locuri, în care acustica este atît de dificilă, încît simplul fapt de a cînta acolo reprezintă un efort mărit faţă de o prestaţie obişnuită în alte teatre. Dar MET-ul prezintă acest paradox, scena este mare, sala enormă, şi totuşi pe scenă acustica este foarte, foarte plăcută pentru cîntăreţ. Nu simţi nevoia să împingi vocea, nu simţi că orchestra ar fi prea tare.

Sigur, ne bucurăm în La Rondine şi de nişte decoruri superbe – semnate de Ezio Frigerio – care „îmbracă“ scena. E un avantaj. Pentru că, de exemplu, m-am întîlnit deunăzi în culise cu Peter Mattei care face aici Parsifal şi care mi-a spus: „Vă invidiez pentru decorul pe care îl aveţi, pentru că noi, la Parsifal, avem scena aproape goală.“ Or, la MET, cînd e goală, scena devine dintr-odată imensă şi sunetul se poate pierde.

interviu realizat de Luminiţa Arvunescu

Versiunea integrală va fi difuzată de Radio România Muzical în pauza transmisiunii directe din 26 ianuarie 2013, realizată din Studioul Radio Metropolitan Opera International din New York la 19,50.

1025 21 Iamandi jpg
Business as usual
Poate că britanicii, spre deosebire de alte nații mai versatile, mai cameleonice, au exercițiul normalului.
VJ jpg
La aniversară. Valeriu Jereghi în spațiul filmului european
Creator a 19 filme ca regizor, 21 și ca scenarist, opt ca director de imagine și unul ca producător, a fost și actor în patru filme.
1014 23 jpg
„Probabil cel mai aşteptat album rap din ultimii zece ani” – G.P. VOLCEANOV în dialog cu PHUNK B –
Prima mea casetă de hip-hop românesc a fost Familiarizează-te de la La Familia, în 2001, septembrie, de ziua mea, la 7 ani.
p 21 WC jpg
Digital și analogic
Dincolo de sensul intrinsec al unui cuvînt sau al unei expresii, mai există unul, extrinsec, care rezultă din relația acestora cu contextul.
1013 23 Miru fotosoto jpg
„De ce iubim femeile MCs” (II) – G.P. VOLCEANOV în dialog cu MIRU
„Mi-ar plăcea măcar la Conservator, fiind de specialitate, să fie o materie legată de rap.”
image png
Trasul de șireturi
Dar nici cel din urmă nu se oprește vreodată din citit. Nu va declara niciodată că nu mai are nevoie de cărți.
1010 22 coperta jpg
image png
Hoțul de timp
Ei se fortifică în interiorul iluziei de a „avea în mînă accelerarea sau încetinirea călătoriilor la graniță, nu cea geografică, ci cea a veșniciei”
image png
Solidaritatea de aparență
Grație coincidenței onomastice, își însușise fără jenă „faptele de vitejie” ale acestui fotbalist sîrb; și-i mersese de minune pînă să fie descoperit.
image png
Iarna pe uliță
Psihic, însă... mi se pare că e invers.
image png
Privirea ca formă de gîndire în arta lui Marin Gherasim
Preocupările teoretice ale pictorului se manifestă de timpuriu.
p 21 Heinrich B”ll jpg
Dragostea tăiată la montaj. Heinrich Böll despre doliul Germaniei
Dar nu la asta se gîndea Heinrich acum: el se gîndea la speranța care luminase o clipă chipul mamei, numai o singură clipă, dar știa că o clipă înseamnă mult.
index jpeg 7 webp
Ce a căzut, de fapt, în 1989?
Ce nu știm este dacă această situație va dura. Experiența ne arată că omul nu poate trăi fără narative și că istoria la un moment dat se repetă.
pata umana jpg
Pata umană. Despre intoleranță și mizantropie
„Ignoranța nu este un vid, este un preaplin de scenarii și de certitudini.”
p 23 jpg
p 22 Dimitrie Cantemir WC jpg
Cantemir – confluenţe culturale şi aculturaţie
Cel care făcea această observaţie vorbea în bună cunoştință de cauză, sugerînd una din componentele procesului de aculturaţie.
p 22 jpg
Întotdeauna tu, niciodată eu sau despre violența invizibilă
Termenul de „violență psihologică” este intrat de puțini ani în vocabularul colectiv și conștientizat ca fenomen care se petrece și la care am fost și sîntem expuși fără a ne da seama.
987 23 Volceanov jpg
„De ce iubim femeile MCs” – G.P. VOLCEANOV în dialog cu GANI (partea I) –
Cel mai important e să fii true şi pasionat pînă la capăt.
982 22 Lepenies jpg
Muncă intelectuală
Munca intelectuală a lui Martus/Spoerhase e o carte foarte interesantă și plină de învățăminte.
p 23 jpg
În aerul firav al Globului
Ce lecție transfiguratoare despre puterea teatrului este acest spectacol! Și totuși, care Ioana? Ioana pitit/ă în fiecare din noi, care-și dorește să fie ascultat/ă, recunoscut/ă și acceptat/ă. Nimic mai simplu.
980 21 Badescu jpeg
Copel Moscu și jocul de-a realitatea
Filmele lui Moscu sînt documentare ale unei lumi ascunse, a unei alter-realități adevărate, care există, dar nu este într-un mod de la sine înțeles, adică prin însuși faptul de a fi, observată și băgată în seamă.
index jpeg 4 webp
Pe scurt, despre iluzia schimbării
Cădem de acord că aceste vremuri trecute erau frumoase atît pentru fete, cît și pentru băieți.
index jpeg 2 webp
Cu iubirea în minte, cu mintea în iubire
Cînd, la rîndul nostru, iubim o anumită persoană, această iubire se poate extinde la un obiect care i-a fost drag, poate deveni o colecție de obiecte iubite de acel om sau o pasiune pentru un anumit domeniu.
Robert Harron and Gertrude Norman in The Tender Hearted Boy (1913) (cropped) jpg
Iubire "all inclusive” sau prietenie?
Ceilalți, care își investesc energia în mai multe relații, în mai multe preocupări, au de-a face cu limitele, distanța, absența și iubirea neîmpărtășită toată viața.

Parteneri

Cel puțin 9 morți și aproape 3 000 de răniți în Liban, după ce mai multe pagere au explodat. Foto Captură video X
Atacul cu pagere-capcană al Mossad. General român: O lovitură de grație ce arată și vulnerabilitatea serviciilor de informații ale Hezbollah”
Cel puțin nouă oameni au fost uciși în Liban, iar alți peste 2.800 – inclusiv numeroși luptători ai grupării teroriste libaneze Hezbollah – au fost răniți marți, 17 septembrie, după ce pagerele pe care aceștia le aveau asupra lor pentru comunicații au explodat în același timp.
carne procesata
Alimentele care pot crește riscul de cancer. Dezvăluirile unui medic oncolog
Un dietetician oncolog extrem de cunoscut din Spania, cu sute de mii de urmăritori online, a dezvăluit recent pentru presa catalană tipul de aliment pe care refuză să-l consume, chiar dacă este prezent în dieta zilnică, inclusiv în România. Este vorba despre carnea procesată.
Eminescu crater EN0108828468M jpg
Uimitoarea Românie spațială. Carpații de pe Lună, valea dacică de pe Marte și planeta româncelor
Românii au cucerit și universul. Nu foarte multă lume știe că multe corpuri cerești sau forme de relief ale diferitelor planete din sistemul nostru solar poartă nume românești. Acestea variază de la nume de savanți și oameni de cultură, până la mărci de vinuri și denumiri haioase.
460127878 1077857343908753 6206338153082069014 n jpg
Unul dintre cele mai frumoase teatre din România renaște după un secol. Este o bijuterie arhitectonică cu ornamente cu foiță de aur
O bijuterie arhitectonică veche de un secol este reabilitată cu 15 milioane de euro. Este vorba despre clădirea Teatrului „Mihai Eminescu" din Botoșani, unul dintre cele mai frumoase teatre din România. Are inclusiv ornamente cu foiță din aur.
Anatomy of the Human Ear ro svg png
Bețișoarele de urechi sunt folosite greșit de majoritatea populației. Medicii spun că pot produce probleme serioase de sănătate
Medicii trag un semnal de alarmă și spun că bețișoarele de urechi sunt folosite incorect de majoritatea populației. Acestea pot cauza probleme grave de sănăte, precum spargerea timpanului, micoze, leziuni și chiar pierderea auzului.
Toamna in Fundătura Ponorului  Foto Lucian Ignat jpg
Locul numit „Palma lui Dumnezeu” de pe Via Transilvanica. Sătenii îl părăsesc toamna, dar turiștii fac orice pentru a-l vedea
La început de toamnă, localnicii care își păstoresc animalele în Fundătura Ponorului din Munții Șureanu se pregătesc să coboare cu ele în satele de la poalele munților, în schimb locul numit și „Palma lui Dumnezeu” este căutat de numeroși turiști.
Frankenstein a existat cu adevărat  foto   Shutterstock jpg
O nouă formă de viață după moarte? Cum se pot reactiva celulele și cum pot dobândi noi abilități pentru a supraviețui
Un nou studiu dezvăluie că celulele moarte prind viață în moduri neașteptate, dezvoltând funcții noi. Aceste descoperiri șocante sugerează că realitatea poate fi la fel de fascinantă ca ficțiunea.
liga campionilor manchester city inter milano facebook jpeg
Lucia Sturdza Bulandra, marea doamnă a teatrului românesc, respinsă de familie jpeg
19 septembrie: 63 de ani de la moartea Luciei Sturza Bulandra. Întâmplarea absurdă care i-a adus sfârșitul marii doamne a teatrului românesc
La 19 septembrie, în 1941, trupele naziste cucereau Kievul, iar în 1946 era fondat Consiliul Europei. Tot într-o zi de 19 septembrie, dar în 1961, se stingea Lucia Sturza Bulandra, „marea doamnă a teatrului românesc“, iar 1996, celebrul actor Ştefan Mihăilescu-Brăila.