O dilemă morală a fiecărei zile

Publicat în Dilema Veche nr. 928 din 20 – 26 ianuarie 2022
O dilemă morală a fiecărei zile jpeg

A înțelege mintea umană este una dintre procupările marilor gînditori ai umanității. În Grecia, unde se află Templul lui Apollo, se găsește la intrare inscripția „Cunoaște-te pe tine însuți”, care ne arată preocuparea încă din antichitate a marilor filosofi Socrate și Platon pentru înțelegerea modului de a gîndi, a sentimentelor și comportamentelor noastre, căutarea conștiinței de sine, care ne face să ne analizăm în încercarea de a ne înțelege și cunoaște. De ce această căutare care-i atît de veche și care nici pînă azi nu are un răspuns clar despre cine sîntem? Sîntem materie, sîntem spirit, sîntem niște forme biofiziologice? Și dacă sîntem doar una dintre ele, de ce atît tumult interior? De unde plinătatea sentimentelor noastre, cum justificăm acțiunile noastre, de unde izvorăsc sentimentele de iubire și frică? Cum apare natura umană din materia fizică a creierului?

Ce știm azi, datorită cercetărilor avansate în neuroștiințe, este că creierul produce conștiința de sine și că produce miliarde de celule nervoase (neuronii) care comunică între ele extrem de precis, iar atunci cînd comunicarea este întreruptă apar tulburările de conștiință, tulburările emoționale, tulburările comportamentale. 

Sîntem o societate pentru care familiaritatea este durerea emoțională. Nu avem educația să o identificăm, iar violența psihologică este atît de răspîndită în mediul nostru înconjurător încît o preluăm la rîndul nostru, deși nu este în acord cu valorile noastre și nici cu modul cum ne percepem pe noi înșine. Este un mesaj dual care creează confuzie psihologică și care ne destabilizează emoțional prin ambivalența lui. Cercetătorul Daniel Kahneman scrie despre iluzia adevărului care se instalează atunci cînd judecata noastră se bazează pe o impresie de lejeritate sau de încordare cognitivă, adică o ușurare a asocierii unor concepte cognitive care, repetate frecvent, vor construi starea de familiaritate. Cu cît o schemă mentală, un mod de a gîndi ne devine familiar prin repetiția mesajului sau comportamentului, cu atît el va lua valoarea de adevăr în universul nostru interior și implicit ne va modifica acțiunile și sentimentele și va induce o confortabilă senzație de familiaritate. 

Cînd trăim prin acceptarea unor compromisuri morale ale celor din jur, ni le însușim la rîndul nostru, pentru că, din păcate, familiaritatea mediului imediat apropiat o vom găsi tolerabilă, iar capacitatea noastră cognitivă va suferi modificări în a identifica erorile de judecată ale celorlalți. Și o mai facem și pentru că supraviețuirea înseamnă adaptarea, este acest „a te descurca”, acest rău atît de necesar fără de care nu am supraviețui. Trăim pe un eu al supraviețuirii și tocmai de aceea trauma primilor ani ni se relevă în acest fel.

Un experiment celebru făcut de Joshua Greene, psiholog experimental, neurocercetător și filosof la Harvard, a adus în discuție „dilema vagonului”, prin care a studiat cum emoțiile ne afectează în luarea deciziilor morale. Una dintre dileme este „dilema macazului”, în care ni se spune că un vagonet fără frîne se apropie de o bifurcație și dacă nu intervenim să-l deviem o va lua la dreapta, unde va călca cinci oameni, iar dacă intervenim o va lua la stînga și va ucide un singur călător. Întrebarea este: ce vom face? E o dilemă morală la care mulți ar fi tentați să răspundă că este permis să salvezi viața a cinci oameni și să sacrifici viața unuia. O a doua dilemă este „dilema pasarelei”, în care ni se spune că ne aflăm pe o pasarelă de unde observăm un vagonet scăpat de sub control care se îndreaptă spre cinci călători. Pe pasarelă se mai află un bărbat masiv care stă aplecat și privește vagonetul scăpat de sub control. Dacă l-am împinge pe acesta peste pasarelă ar cădea peste vagonet și l-ar opri, ceea ce înseamnă că va salva viața celor cinci oameni care se aflau în calea vagonetului. Ați face asta? L-ați împinge pe bărbat sau i-ați lăsa pe cei cinci oameni să moară?

Dacă am lua decizii perfect raționale am alege să salvăm mai multe vieți, dar nici un om sănătos emoțional nu ar putea să ia o asemenea decizie. Am fi împietriți sau am încerca să chemăm ajutoare, dar în nici un caz nu am ucide conștient pe cineva pentru a salva pe altcineva. Cei care ar lua decizii raționale sînt structurile psihopate care nu cunosc emoțiile. Emoțiile acestora sînt un platou, o linie dreaptă la fel ca linia unei inimi care a încetat să mai bată.

Dilema morală de acest tip este personală și este cea care ne însoțește în fiecare zi. Sigur, nu de o asemenea anvergură. Dar mici dileme morale trăim în fiecare zi, de la actele de corupție pe care le facem, de tipul avem de rezolvat ceva, oferim o mică atenție sau chiar un plic generos. Se numește mită. De la plecatul de la locul de muncă cu diferite lucruri pe care ni le însușim fără acordul administrației, însemnînd banale pixuri, hîrtie sau materiale diferite, în funcție de locul de muncă. Se numește furt. De la furtul ideilor altcuiva la asumarea unor lucruri pe care nu le-am făcut noi, dar ne însușim meritele, toate acestea duc la dileme interioare și intră în contradicție cu scala de valori personale a fiecăruia. Toate acestea sapă în interiorul nostru și ne predispun la tulburări emoționale, dar și la comportamente de evitare a sinelui nostru. Ceea ce realizăm este că judecățile noastre morale sînt modelate de emoțiile noastre inconștiente. Nu ne putem vedea în această oglindă. Nu ne place ce vedem. Și atunci alegem de multe ori rolul de victimă, un rol în care ne simțim îndreptățiți să avem beneficii. Vrem să primim, dar fără să oferim. Sîntem îndreptățiți, fără a fi și obligați. Cu siguranță că auziți deseori în jur pe mulți care spun cît sînt de generoși și altruiști, dar n-au avut noroc de oameni buni în jurul lor. Sîntem ceea ce oferim, primim ceea ce dăm. Atragem ceea ce gîndim, iar acțiunile noastre ne definesc modul de a gîndi.

Mulți funcționează în acest fel din ignoranță deoarece cred că datele sînt irelevante față de cele individuale pe care le dețin, alții nu se concentrează asupra problemei din lene, iar alții din lipsa sensibilității. Pentru a ne găsi răspunsuri la dilemele zilnice este necesar în primul rînd să conștientizăm care sînt acestea, iar pentru a conștientiza este necesară introspecția, un exercițiu minim pe care ar trebui să-l facem zilnic. La nivelul societății noastre întîlnim mulți oameni care funcționează în rol de victimă, e mai simplu să plasăm responsabilitatea în exteriorul nostru decît să ne asumăm alegerile. Comportamentul de evitare este un răspuns intern al necesității conștientizării responsabilității individuale. Dar nu trebuie să fim aspri cu noi înșine pentru că nu avem deprinderea exercițiului de conștientizare, nu l-am văzut nici în mediul familial și nici în cel social. Vestea bună este că acum științele psihologie și psihoterapie vin și aduc rezultatele cercetărilor și deschid o nouă nișă, cum este procesul psihoterapeutic. Dar și acesta are limitele lui, psihoterapia este un proces de durată, nu reparăm traume profunde și neconștientizate în cîteva ședințe, este un proces costisitor financiar și emoțional și are faze de platou în care doar sîntem, sedimentăm, fără momente revelatoare copleșitoare. 

Într-un alt studiu de caz celebru pe care îl propune Jean-Charles Bouchoux, psihanalist, acesta ne prezintă o familie de cetățeni exemplari care în fiecare duminică, înainte de a merge la biserică, găteau pentru oamenii săraci, erau dați ca exemplu și erau tare mîndri de familia lor și de ei. Doar că seara își puneau o cagulă pe cap și dădeau foc caselor oamenilor care aveau o culoare a pielii diferită de a lor, întorcîndu-se mulțumiți de ceea ce făcuseră și spunîndu-le copiilor lor mesajul „Iubiți-vă unii pe ceilalți, așa cum ne-a spus Domnul”. În acest caz, dilema morală ne arată cum aceștia considerau că apără societatea și pe cei la fel ca ei, iar ura și discriminarea față de cei care nu sînt ca noi, deși este un simptom patologic, este și frica de a fi abandonat de cei care sînt asemănători. Clivajul și proiecția în acest tip de dilemă sînt mecanismele de funcționare în care cineva își scindează eul și folosește un mesaj ambivalent și confuzant la nivel psihologic, care în timp duce la îmbolnăvirea propriu-zisă și la acțiuni criminale.

A nu ne gîndi la ceilalți înseamnă narcisism. A nu respecta regulile societății în care trăim înseamnă egoism. A fi doar despre noi și nevoile noastre arată un stadiu accentuat al imaturității emoționale. Toate aceste comportamente sînt răni ale abuzului de care am avut parte în copilărie. Lipsa de încredere în autoritate aduce la suprafață lipsa de încredere pe care am dezvoltat-o în relația cu părinții noștri. Aici am fost trădați prima dată, în prima și cea mai importantă relație a vieții noastre. Același tipar mental și emoțional îl aplicăm în relația cu autoritatea statului, mesajele „nu-mi spune nimeni mie ce să fac” și „eu am drepturi” vin din trauma abuzului emoțional de care am avut parte atunci cînd eram mici și ni se spunea ce să facem într-un mod violent psihologic. În copilărie, autoritatea era reprezentată de părinții și apoi de profesorii noștri, iar dacă aceștia uzau de puterea pe care o aveau în relația cu noi, un rezultat predictibil la vîrsta adultă este respingerea autorității, care azi înseamnă statul, medicii etc. Faptul că sîntem conduși de oameni care la rîndul lor provin din supraviețuire ne arată o autoritate cu liderii dezechilibrați psihic, mulți dintre ei intrînd în sfera patologică și care nu mai au nici o dilemă morală, au setarea mentală doar pe un eu de tip supraviețuitor fără a mai fi capabili să filtreze modul cum acțiunile lor au consecințe în viețile multor oameni. Din păcate, sînt cei care sacrifică, într-un calcul aritmetic simplu și înfricoșător, viețile celorlalți, vizînd doar cum să rezulte beneficii pentru ei și cei asemănători lor. 

Rezistența de azi a multora vine din mesajul dublu de care am avut parte. Părinții care ne spuneau să nu mințim, iar apoi vedeam cum ei mint. De la exemple banale de genul „nu sîntem acasă” atunci cînd o rudă se anunța în vizită, iar noi observam contrariul. Contrariu care ne crea confuzie. Așa se naște dubla măsură. Una spunem, alta facem, iar în mentalul nostru asociem acest tip de mesaj „a te descurca” cu un mesaj acceptat. Chiar dacă în interiorul nostru îl percepem ca fiind nesănătos, rămîne în noi ca fiind unul confuz care se va observa în manifestările acțiunilor noastre dezechilibrate și instabile. Toate aceste comportamente interne vor duce la lipsa încrederii în noi înșine. Cum? Simplu: prin comportamente de tip instabil ne trădăm pe noi înșine. 

Scanarea emoțională a societății ne arată că societatea este profund afectată, iar aceasta se vede prin faptul că funcționăm în modul de supraviețuire și prin calitatea scăzută a vieții noastre emoționale. Modelul după care încă funcționăm este acela de a avea posesiuni și de a ne descurca. Un individualism aproape patologic. Nu știm să fim, să avem echilibru, să trăim liniștea. Sîntem într-o perdantă grabă și o frică de a nu pierde o oportunitate, orice. Sîntem învățați să fim îndreptățiți, să vrem, să dorim și, deși nu-i neapărat un lucru rău, înseamnă și evoluție, devine problematic atunci cînd nu ne mai oprim din a nu rata nici o oportunitate. Ne relaxăm doar în vacanță și uneori nici atunci, pentru că nu știm cum să trăim liniștea.

Dilema morală sau scurta introspecție psihologică propusă aici mi-aș dori să ne aducă conștientizarea faptului că facem alegeri zilnice, că sîntem responsabili de acestea și că trebuie să ne alegem mijloacele și țelurile individuale, că dilema morală ne este necesară pentru a ne indica balanța cînd deviem de la scala noastră de valori pentru a putea reveni asupra corectitudinii, că sîntem parte dintr-o comunitate în care trebuie să conviețuim cu toții, prin toleranță la adresa celuilalt și prin respectarea diferențelor individuale, că avem și o datorie morală față de binele celorlalți, nu doar față de binele propriu. O dilemă de fiecare zi, prin repetiție, precum un exercițiu de întîlnire cu tine, atît de necesar sănătății noastre emoționale.

1 noiembrie 2021, Bruxelles

Cătălina Dumitrescu este psiholog.

Foto: wikimedia commons

p 23 jpg
În aerul firav al Globului
Ce lecție transfiguratoare despre puterea teatrului este acest spectacol! Și totuși, care Ioana? Ioana pitit/ă în fiecare din noi, care-și dorește să fie ascultat/ă, recunoscut/ă și acceptat/ă. Nimic mai simplu.
980 21 Badescu jpeg
Copel Moscu și jocul de-a realitatea
Filmele lui Moscu sînt documentare ale unei lumi ascunse, a unei alter-realități adevărate, care există, dar nu este într-un mod de la sine înțeles, adică prin însuși faptul de a fi, observată și băgată în seamă.
index jpeg 4 webp
Pe scurt, despre iluzia schimbării
Cădem de acord că aceste vremuri trecute erau frumoase atît pentru fete, cît și pentru băieți.
index jpeg 2 webp
Cu iubirea în minte, cu mintea în iubire
Cînd, la rîndul nostru, iubim o anumită persoană, această iubire se poate extinde la un obiect care i-a fost drag, poate deveni o colecție de obiecte iubite de acel om sau o pasiune pentru un anumit domeniu.
Robert Harron and Gertrude Norman in The Tender Hearted Boy (1913) (cropped) jpg
Iubire "all inclusive” sau prietenie?
Ceilalți, care își investesc energia în mai multe relații, în mai multe preocupări, au de-a face cu limitele, distanța, absența și iubirea neîmpărtășită toată viața.
p 21 WC jpg
Orwell, petrolul și qatarezii
n vremea lui Rebreanu și a lui Camil Petrescu, reprezentanta României sub proaspătul încoronat Carol al II-lea pornea lungul și năucitorul drum spre Lumea Nouă.
640px Minister Luns opent de NATO conferentie te Den Haag jpg
Iarăși pe marginea prăpastiei?
În schimb, nimeni nu poate da de cap naționalismului imperialist rusesc. Singurii care o pot face sînt rușii înșiși.
316953588 506193938209801 1661483905740624086 n jpg
Daniel Vighi a plecat
Dilema veche transmite condoleanțe familiei și tuturor prietenilor săi! Dumnezeu să-l odihnească!
Engine lathe work LOC 25423838163 jpg
Stimată redacție Dilema veche,
La articolul „Șaiba” (Dilema veche, nr. 951/ 30 iunie – 6 iulie 2022) să-i fie îngăduit unui vechi „meseriaș” o mică adăugire, utilă, zic eu, înțelegerii derivatelor semantice ale acestui cuvînt.
p 22 Ken Loach WC jpg
Ken Loach. Iluzia working class hero
Cineastul britanic, cu o carieră onorabilă și consecventă, reușește în continuare să surprindă și să evoce niște pasaje ce descriu atît de palpabil o realitate, de altfel evidentă.
p 8 IMG 20220707 WA0031 jpg
In memoriam: Simona Cioculescu
Avea darul ca, prin prezența ei luminoasă și tonică, să creeze în jurul soțului ei o aură de veghe și de atenție iubitoare care îl înflorea permanent, în chip miraculos.
1024px Sulina 4 jpg
Vacanță la marginea frontului
Sulina complet schimbată față de alți ani. Peste drum de Ucraina. Peste drum de oroarea absolută a ultimului an.
p 23 InterviuBoca&Infinitu' CatalinSoto 1 jpg
Definiția underground-ului – G.P. VOLCEANOV în dialog cu CHAKRA 7
Rap-ul românesc nu a trebuit niciodată să fie resuscitat. A fost mereu într-o continuă ascensiune, depinde pe cine asculţi şi pe cine cauţi.
948 22 jpg
Viața bate filmu’
„The Third Man” e un film clasic, în alb-negru, o producție a anului 1949, premiată în același an la Festivalul de la Cannes, ce poate fi vizionată și astăzi în cinematografele din Viena, bineînțeles restaurată digital.
900px Serhiy Zhadan Toronto 2019 jpg
Un road movie
Tentativa brutală a Moscovei de reconstituire a unui imperiu poate fi stopată, dar aceasta nu ne pune la adăpost de surprize nedorite în materie de democraţie și drepturi ale omului.
42098322520 249c2ee734 c jpg
Imnurile noastre… toate
Căci chestiunea momentelor cvasi-solemne, ca izvor al unor „așa-zise” probleme, legate de ținuturi ori țări și cîntecele lor emblematice, de identitatea unor comunități, fie ele chiar și etnice, a revenit cu o fervoare nebănuită în prim-planul discursului public autohton.
627x0 jpg
Repetabilitatea trecutului
Începînd cu luna noiembrie a anului 2020 există însă o lege prin care proprietarii sînt obligați să-și repare casele, să-și întrețină fațadele și să-și spele ferestrele de la stradă.
p 22 WC jpg
De-sine-mișcător(i)ul Dacia, de la Pitești
În română avem „Superman” american și „Supraom” nietzschean.
Week end în patru puncte principale și multe alte divagații jpeg
Week-end în patru puncte principale și multe alte divagații
Pe undeva, este și o dulce și tîrzie răzbunare a noastră, cu toate că întregul patrimoniu moștenit după 1918 aparține statului român, indiferent de stăpînitori, supuși și complicatele raporturi care au existat în trecut între ei.
Scrisoare către Leonida Neamțu jpeg
Scrisoare către Leonida Neamțu
Îți scriu, pentru că recent s-a reeditat una dintre cărțile tale.
Despre singurătatea din noi – nu i așa că îți place de mine? jpeg
Despre singurătatea din noi – nu-i așa că îți place de mine?
Este demonstrată științific legătura dintre creier, corp, mediu și vulnerabilitatea genetică.
Viețile netrăite jpeg
La ora prînzului
E o atenție pentru lumea mică, nevăzută, în mișcare, din jurul nostru, pentru care parcă n-am avut ochi pînă acum.
La stînga sau la dreapta? jpeg
La stînga sau la dreapta?
Gîndirea binară – natură versus cultură – este prea rigidă ca să explice complexitatea comportamentului verbal, care în mod clar e o combinație între cele două.
Sfîrșitul competenței: inamicul nevăzut al democrației?  – o discuție pe marginea cărții lui Tom Nichols jpeg
Sfîrșitul competenței: inamicul nevăzut al democrației? – o discuție pe marginea cărții lui Tom Nichols
Ceea ce suscită interesul „diagnosticianului” sînt atitudinile tot mai multor oameni. În primul rînd, legătura invers proporțională între „lipsa de informații” și „opiniile ferme”.

Adevarul.ro

image
Fost membru CNA, atac la adresa unui concurent de la Românii au talent. Ce răspunde mama băiețelului luat în vizor
Mama lui Rareș Prisacariu, băiețelul care a primit Golden Buzz-ul la emisiunea Românii au talent a răspuns la reacția dură pe care Radu Herjeu, fost membru CNA, a avut-o după emisiune.
image
Clujul depășește la PIB orașe similare din Estul Europei. „Percepția e una, realitatea e alta”
Zona Metropolitană Cluj a depășit, în ceea ce privește Produsul Intern Brut, zone metropolitane din jurul altor orașe similare din țări estice. Economistul Radu Nechita explică de ce clujenilor nu li se pare că ar trăi mai bine.
image
Marius Manole, în șoc hipotermic pe scenă!
„Ce avem noi aici?”, o piesă de teatru scrisă și regizată de Lia Bugnar, jucată de Carmen Tănase, Maria Obretin și Marius Manole, a fost un succes deplin la Birmingham, unde spectatorii nici măcar n-au observat că Marius Manole a intrat șoc hipotermic.

HIstoria.ro

image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.
image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.