''Luna Bucureştilor'' <p> - <i>cea mai mare sărbătoare a Capitalei</i> -

Anul acesta se împlinesc 70 de ani de la un grandios eveniment din istoria Capitalei, care a adus, într-o singură zi, peste 200.000 de vizitatori. Cîţi dintre bucureştenii de azi îşi mai aduc aminte de "Luna Bucureştilor"? De primele focuri de artificii în capitala de pe malul Dîmboviţei, de expoziţiile fastuoase, raliurile, concursurile sportive şi spectacolele de teatru? O lună în care locuitori din toate colţurile ţării se adunau între 9 mai - 9 iunie să petreacă şi să se distreze, pentru că Bucureştii erau în sărbătoare. Şi din 1948 pînă azi nici vorbă ca vreun eveniment să-i mai fi egalat amploarea şi să fi adunat atît amar de lume. Un succes din primul an. Ideea organizării "Lunii Bucureştiului" a fost lansată în 1934 de primarul general al Capitalei de atunci, Al.G. Donescu. Avea ca scop crearea unei legături între locuitorii României - prin expoziţii, evenimente culturale şi premiere în lumea tehnologiei. Prima ediţie, cea din 1935, s-a bucurat de un asemenea succes încît numărul vizitatorilor a depăşit 100.000. Ziarele vremii anunţau că "în curînd vom avea o lună a Brăilei, una a Galaţilor, o lună a Iaşilor şi una a Craiovei. Desigur ne aş-teptăm şi la o lună a Găieştilor, una a Mizilului şi aşa mai departe" (Gazeta Municipală, 1935). "În cîteva luni au ridicat un oraş întreg". Pregătirile pentru prima "Lună a Bucureştiului" au început încă din primăvara lui ’35. Liniştea din Parcul Carol I a fost înghiţită de huruitul utilajelor şi forfota muncitorilor. După cinci luni de muncă asiduă, parcul a fost luat cu asalt de vizitatori din toată ţara. Principala atracţie a fost cartierul vechi. La ordinul regelui Carol al II-lea, a fost reconstituită o uliţă bucureşteană, cu Turnul Colţei, Casa Antim cu tipografia lui C.A. Rosetti, Hanul Manuc sau biserica Sf. Gheorghe cel Nou. Şi, pentru ca spectacolul să fie desăvîrşit, în fiecare seară erau organizate reprezentanţii puse în scenă de actori ai Teatrului Naţional, care au readus "pe uliţă" boierii, jupîniţele, măscăricii, lăutarii şi vînzătorii ambulanţi. Puţini bucureşteni mai ştiu de aceste poveşti. Bătrînii s-au dus de mult, dar amintirea acelor vremuri a rămas în mintea copiilor de odinioară, a pensionarilor de azi. "Aveam 12 ani pe atunci. Un astfel de eveniment nu ai cum să-l uiţi toată viaţa. Vă daţi seama, copil fiind, eram absolut consternat de tot ceea ce vedeam acolo. În cîteva luni au ridicat un oraş întreg" - spune cu mirare în glas dl Constantin, ajuns acum la 85 de ani. "Mi-a plătit tata vreo 30 de lei pe un fel de abonament şi o lună de zile, cît a ţinut Ťscandalul» n-am mai dat pe la şcoală" - rîde gutural pensionarul. Prima manifestare internaţională. Un an mai tîrziu, în 1936, evenimentul s-a mutat pe Lacul Herăstrău, între Arcul de Triumf şi pasajul de cale ferată de lîngă Vila Minovici. Pentru prima dată în istoria ţării de după 1866, românii au putut lua contact cu istoria familiei regale. În pavilionul regalităţii au fost expuse poştalionul cu care venise în 1866 regele Carol I în România, automobilul cu numărul 30, utilizat de regele Ferdinand pe front în primul război mondial şi avionul în care a călătorit regele Carol al II-lea spre Bucureşti în 1930. Românii veniţi din toată ţara au putut vizita expoziţia "Satul Românesc", actualul Muzeu al Satului, şi au urmărit pe Aerodromul de la Băneasa mitingul internaţional de aviaţie şi focurile de artificii. Tot atunci au fost introduse pe lista de expoziţii şi ţările Micii Înţelegeri, Iugoslavia şi Cehoslovacia, care au organizat în anii următori "Luna Belgradului" şi "Luna Praga", la care a fost invitată să participe şi capitala României. Record de vizite: 200.000 de participanţi într-o zi. Anii următori au adus noi proiecte urbanistice - asanarea Lacului Floreasca şi sistematizarea rîului Colentina. Tot atunci, în prezenţa marinarilor aduşi tocmai de la Constanţa, a fost lansat primul vaporaş pe apele ce înconjoară Bucureştiul. Cu fiecare eveniment însă au crescut aşteptările vizitatorilor, dar şi costurile investiţiilor. Presa locală anunţa că "pentru ŤLuna Bucureştilor» din anul 1938 devizul pentru pavilioanele de beton ale viitoarei expoziţii se ridică la 25 de milioane de lei" (Gazeta Municipală), o sumă care depăşea toate aşteptările presei. În 1938, la presiunea societăţii civile, dar şi a celor care se opuneau acestui eveniment, s-a renunţat la costisitoarele investiţii, celebrarea a 20 de ani de la Marea Unire urmînd să evoce cele trei momente principale (1600, 1859, 1918) care au dus la apariţia României Mari. Printre exponate se aflau documente şi arme aparţinînd lui Mihai Viteazul, Al. I. Cuza şi documente referitoare la Marea Unire de la 1918. Presa vremii anunţa că pentru prima dată, din 1935, organizatorii au fost depăşiţi de numărul de vizite: aproape 200.000 de oameni într-o singură zi. Asta în condiţiile în care organizatorii "Nopţii Muzeelor" de anul acesta s-au declarat depăşiţi de numărul vizitatorilor: 100.000. Primul spectacol de televiziune. Anul 1938 a adus în România şi primul Salon al automobilului şi aviaţiei. Reclama de care a beneficiat "Luna Bucureştilor" peste hotare a trezit interes unor firme din Europa, precum Mercedes Benz, Renault şi Citroën care, într-un pavilion special amenajat, şi-au prezentat motoarele, alături de produsele uzinelor Malaxa şi ale Societăţii Leonida. Premiera absolută însă a rămas, după cum arăta presa locală, "transmiterea imaginilor prin telegrafie fără fir, simultan cu sunetul... denumirea procedeului fiind cunoscută: televiziune". "Amănunte nu ştiu să vă dau, vă daţi seama, au trecut 70 de ani de atunci" - îşi frămîntă dna Aurelia minţile în căutarea unor fragmente de memorie. "Cert este că tata - eram venită cu părinţii şi-mi aduc bine aminte, pentru că pe el îl impresionai foarte greu, era un om dur, de formaţie militară -, a rămas înmărmurit la ceea ce se întîmpla şi a exclamat: ŤIată ce poate născoci mintea umană!»" - povesteşte bucureşteanca. Demonstraţia a fost făcută cu aparatură Phillips şi a fost prezentată de presa locală ca un moment unic. "Din pricină că în ţară nu există un post permanent de emisiune pentru televiziune, experienţele actuale din cadrul ŤLunei Bucureştilor» vor rămîne unicele pentru cel puţin 20 de ani" - scria Gazeta Municipală. Al doilea război mondial şi sfîrşitul. Începînd cu 1939, "Luna Bucureştilor" a început să piardă din fast şi din vizitatori. Apropierea celui de-al doilea război mondial şi tensiunea de la nivelul politic au avut impact asupra bugetului evenimentului care a fost din ce în ce mai sărăcit. "Luna" a dispărut astfel în vara lui 1940 din viaţa bucureştenilor. Au mai existat tentative de reabilitare a acestui eveniment, însă nimic nu s-a putut ridica la nivelul investiţiilor şi amplorii programului pregătit în perioada 1935-1938. Prima sistematizare a Capitalei. Prima "Lună a Bucureştiului", cea din 1935, a fost, din multe puncte de vedere, unul dintre cele mai spectaculoase evenimente. Alături de Cartierul Vechi şi carele alegorice, pavilionul cadastral a atras şi el mulţi vizitatori. Aici a fost prezentată, pentru prima dată, prin fotografii, diorame şi machete, evoluţia oraşului de la începuturi şi pînă la sfîrşitul secolului al XX-lea. Piesa de rezistenţă a fost macheta în suprafaţă de 100 mp a Capitalei în care erau prezentate principalele modificări ce urma să fie făcute arterelor de circulaţie şi pieţelor Capitalei, după aplicarea planului de sistematizare: noi cartiere şi dezvoltări urbanistice. Tot atunci era anunţată sistematizarea Tîrgului Moşilor, Piaţa Academiei, prelungirea B-dului Brătianu de la Şcoala de Război la Podul Şerban-vodă. Macheta de 100 mp a fost catalogată, după 1948, drept pierdută. Multe voci din domeniul urbanismului şi arhitecturii sînt de părere că aceasta a dispărut în vremea lui Ceauşescu. Se pare că dictatorul a preluat ideile promovate din timpul lui Carol al II-lea, după care a făcut pierdută macheta. Există discuţii legate de ideile "furate" de Ceauşescu, printre care se numără sistematizarea Dîmboviţei, amplasarea unei eventuale Case a Poporului, construirea metroului, amenajarea unor mari bulevarde care să lege principalele puncte ale Capitalei.