Logica gardului

Publicat în Dilema Veche nr. 892 din 13 -19 mai 2021
Logica gardului jpeg

Dacă gardul ar fi o specie de animale, aceasta ar putea fi catalogată ca specie invazivă la nivel urban autohton. Deși aflat pe cale de dispariție în Europa occidentală, la noi, în ultimele decenii, gardul și-a diversificat formele, a crescut în dimensiuni, a cotropit toate curțile, perimetrele, cotloanele și ungherele, a cucerit noi și noi tărîmuri, așa încît te poți întreba dacă nu cumva am ajuns să construim case doar pentru a avea ocazia să înălțăm un gard falnic de jur-împrejurul lor. Dar nu despre gardurile locuințelor voi vorbi, despre diversitatea și ingeniozitatea cazematelor urbane cu numere poștale la porți, ci despre gardurile spațiilor publice, a căror exuberanță merită remarcată și apreciată corespunzător.

Prezența urbană a gardului ne-a devenit, pe nesimțite, a doua natură. Pînă în 1989, acestea erau relativ modeste, însă, odată cu libertatea, gardurile și-au început o expansiune doar în aparență paradoxală. Gardul școlii, bunăoară, era din plasă verde și nu măsura mai mult de 90 cm, fiind ușor de sărit de către copiii care șutaseră mingea neatent. În anii ʼ90, el a crescut la 2 m înălțime. Apoi, în anii 2000, a făcut saltul exponențial, dublîndu-și încă o dată înălțimea, în jurul terenului de fotbal, ridicînd probleme de aritmetică și filosofie, fizică și astronomie, cum ar fi întrebarea legitimă: „Dacă un gard de doi metri își dublează înălțimea la fiecare zece ani, în cîți ani va zgîria suprafața Lunii?”. Un gard de 4 m înălțime nu este puțin lucru, iar prezența lui este deplin justificată doar de prezența celorlalte garduri. Pe vremuri, după ce sărea gardul școlii, copilul care recupera mingea mai avea de trecut cîteva garduri vii, unde se zgîria ușor în bucsuși și trandafiri, înfrunta vorbele ostile ale locatarilor de la parter cărora le călca florile în picioare, apoi fugea cu mingea la subraț, victorios, pe teren. Acum, ar avea de sărit garduri de 2 m, zimțate, cu sîrme ghimpate, cu desăvîrșire ostile, păzite pe pitbulli și dobermani, iar recuperarea mingii ar fi probă de examen de absolvire la școala de pușcași marini.

Dar gardul școlii are, totuși, un caracter benign. El doar crește, și atît. El va trebui doar balizat în următorii ani, pentru a nu stingheri traficul aerian. Dacă ar fi dinozaur, gardul școlii ar fi bunul și enormul brahiozaur, pe lîngă care aleargă însă temuți tiranozauri și velociraptori. Gardul grădiniței, de exemplu, este înalt de 2 m, opac, din beton. La partea superioară are zimți înfricoșători. Porțile metalice de acces, la fel de înalte, evocă penitenciarele de maximă securitate. Din punctul de vedere al siguranței copiilor, este limpede că gardul marchează 100 de puncte din tot atîtea posibile. Însă chiar este necesar? A ajuns societatea din afara grădiniței ceva atît de monstruos și agresiv încît copiii trebuie pitiți în spatele unor fortificații de netrecut? Și dacă este într-adevăr așa, nu cumva societatea trebuie asanată și nu copiii izolați prin buncăre?

O plimbare prin cartier înseamnă, la ora actuală, străbaterea unui foarte complicat sistem defensiv, menit să descurajeze parcurgerea unor itinerarii aleatorii. Orice peluză, oricît de mică, este atent ferită de un gard făurit din țeavă de fier masiv, înalt de 80 de centimetri. Adesea, gardurile sînt mult mai numeroase ca peluzele, la fel ca în bancul cu crocodilul, îl știți: de ce este crocodilul mai mult lung decît verde? Pentru că este verde doar pe o parte, dar este lung pe ambele părți. O peluză cît un teren de tenis poate fi străbătută de cinci alei în zigzag și fiecare alee este mărginită, pe o parte și pe alta, de mult-prea-necesarul gard metalic. Singura explicație plauzibilă pe care o am cu privire la risipirea inutilă a atîtor mii de tone de metal este că, de fapt, gestul nu reprezintă o risipă, cu atît mai puțin inutilă, ci marchează un reper important în gîndirea strategică a edililor: ne pregătim de război și este bine ca fierul să fi fost extras, în prealabil, din munte, apoi separat, aliat, laminat în fabrici, debitat, transportat și montat în orașe, pentru a fi la îndemînă atunci cînd imperativul va fi transformarea lui în tancurile ce vor apăra patria de invadator.

Dar cele mai parșive împrejmuiri sînt cele realizate din plasă metalică cu bare verticale galvanizate, acelea care ruginesc și arată deplorabil la nici doi ani de la montare. Ele înconjură cu atenție orice limbă de pămînt, inclusiv cele cu lățimea de 30 de centimetri și care devin imposibil de întreținut din interiorul împrejmuirii, pentru că aceasta ar putea fi făcută doar de pisici modificate genetic, bine instruite și capabile să preia această sarcină de la oamenii mult prea corpolenți. Unele garduri, concepute prea mici de o gîndire lipsită de viziune, au fost supraînălțate cu alte garduri, pentru o corectă adecvare la context. Altele delimitează zone în interiorul unora deja împrejmuite. Expansiunea lor malignă este de neoprit.

Astfel, gardurile ne protejează, ne fac să ne simțim în siguranță, ne limitează orizontul și ne apropie de paradisul sau infernul pierdut al peșterii primilor oameni. Numai că acum sîntem moderni, fiecare cu peștera lui, să fie clar!

Lorin Niculae este profesor la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“ din București.

Foto: L. Niculae

p 23 jpg
În aerul firav al Globului
Ce lecție transfiguratoare despre puterea teatrului este acest spectacol! Și totuși, care Ioana? Ioana pitit/ă în fiecare din noi, care-și dorește să fie ascultat/ă, recunoscut/ă și acceptat/ă. Nimic mai simplu.
980 21 Badescu jpeg
Copel Moscu și jocul de-a realitatea
Filmele lui Moscu sînt documentare ale unei lumi ascunse, a unei alter-realități adevărate, care există, dar nu este într-un mod de la sine înțeles, adică prin însuși faptul de a fi, observată și băgată în seamă.
index jpeg 4 webp
Pe scurt, despre iluzia schimbării
Cădem de acord că aceste vremuri trecute erau frumoase atît pentru fete, cît și pentru băieți.
index jpeg 2 webp
Cu iubirea în minte, cu mintea în iubire
Cînd, la rîndul nostru, iubim o anumită persoană, această iubire se poate extinde la un obiect care i-a fost drag, poate deveni o colecție de obiecte iubite de acel om sau o pasiune pentru un anumit domeniu.
Robert Harron and Gertrude Norman in The Tender Hearted Boy (1913) (cropped) jpg
Iubire "all inclusive” sau prietenie?
Ceilalți, care își investesc energia în mai multe relații, în mai multe preocupări, au de-a face cu limitele, distanța, absența și iubirea neîmpărtășită toată viața.
p 21 WC jpg
Orwell, petrolul și qatarezii
n vremea lui Rebreanu și a lui Camil Petrescu, reprezentanta României sub proaspătul încoronat Carol al II-lea pornea lungul și năucitorul drum spre Lumea Nouă.
640px Minister Luns opent de NATO conferentie te Den Haag jpg
Iarăși pe marginea prăpastiei?
În schimb, nimeni nu poate da de cap naționalismului imperialist rusesc. Singurii care o pot face sînt rușii înșiși.
316953588 506193938209801 1661483905740624086 n jpg
Daniel Vighi a plecat
Dilema veche transmite condoleanțe familiei și tuturor prietenilor săi! Dumnezeu să-l odihnească!
Engine lathe work LOC 25423838163 jpg
Stimată redacție Dilema veche,
La articolul „Șaiba” (Dilema veche, nr. 951/ 30 iunie – 6 iulie 2022) să-i fie îngăduit unui vechi „meseriaș” o mică adăugire, utilă, zic eu, înțelegerii derivatelor semantice ale acestui cuvînt.
p 22 Ken Loach WC jpg
Ken Loach. Iluzia working class hero
Cineastul britanic, cu o carieră onorabilă și consecventă, reușește în continuare să surprindă și să evoce niște pasaje ce descriu atît de palpabil o realitate, de altfel evidentă.
p 8 IMG 20220707 WA0031 jpg
In memoriam: Simona Cioculescu
Avea darul ca, prin prezența ei luminoasă și tonică, să creeze în jurul soțului ei o aură de veghe și de atenție iubitoare care îl înflorea permanent, în chip miraculos.
1024px Sulina 4 jpg
Vacanță la marginea frontului
Sulina complet schimbată față de alți ani. Peste drum de Ucraina. Peste drum de oroarea absolută a ultimului an.
p 23 InterviuBoca&Infinitu' CatalinSoto 1 jpg
Definiția underground-ului – G.P. VOLCEANOV în dialog cu CHAKRA 7
Rap-ul românesc nu a trebuit niciodată să fie resuscitat. A fost mereu într-o continuă ascensiune, depinde pe cine asculţi şi pe cine cauţi.
948 22 jpg
Viața bate filmu’
„The Third Man” e un film clasic, în alb-negru, o producție a anului 1949, premiată în același an la Festivalul de la Cannes, ce poate fi vizionată și astăzi în cinematografele din Viena, bineînțeles restaurată digital.
900px Serhiy Zhadan Toronto 2019 jpg
Un road movie
Tentativa brutală a Moscovei de reconstituire a unui imperiu poate fi stopată, dar aceasta nu ne pune la adăpost de surprize nedorite în materie de democraţie și drepturi ale omului.
42098322520 249c2ee734 c jpg
Imnurile noastre… toate
Căci chestiunea momentelor cvasi-solemne, ca izvor al unor „așa-zise” probleme, legate de ținuturi ori țări și cîntecele lor emblematice, de identitatea unor comunități, fie ele chiar și etnice, a revenit cu o fervoare nebănuită în prim-planul discursului public autohton.
627x0 jpg
Repetabilitatea trecutului
Începînd cu luna noiembrie a anului 2020 există însă o lege prin care proprietarii sînt obligați să-și repare casele, să-și întrețină fațadele și să-și spele ferestrele de la stradă.
p 22 WC jpg
De-sine-mișcător(i)ul Dacia, de la Pitești
În română avem „Superman” american și „Supraom” nietzschean.
Week end în patru puncte principale și multe alte divagații jpeg
Week-end în patru puncte principale și multe alte divagații
Pe undeva, este și o dulce și tîrzie răzbunare a noastră, cu toate că întregul patrimoniu moștenit după 1918 aparține statului român, indiferent de stăpînitori, supuși și complicatele raporturi care au existat în trecut între ei.
Scrisoare către Leonida Neamțu jpeg
Scrisoare către Leonida Neamțu
Îți scriu, pentru că recent s-a reeditat una dintre cărțile tale.
Despre singurătatea din noi – nu i așa că îți place de mine? jpeg
Despre singurătatea din noi – nu-i așa că îți place de mine?
Este demonstrată științific legătura dintre creier, corp, mediu și vulnerabilitatea genetică.
Viețile netrăite jpeg
La ora prînzului
E o atenție pentru lumea mică, nevăzută, în mișcare, din jurul nostru, pentru care parcă n-am avut ochi pînă acum.
La stînga sau la dreapta? jpeg
La stînga sau la dreapta?
Gîndirea binară – natură versus cultură – este prea rigidă ca să explice complexitatea comportamentului verbal, care în mod clar e o combinație între cele două.
Sfîrșitul competenței: inamicul nevăzut al democrației?  – o discuție pe marginea cărții lui Tom Nichols jpeg
Sfîrșitul competenței: inamicul nevăzut al democrației? – o discuție pe marginea cărții lui Tom Nichols
Ceea ce suscită interesul „diagnosticianului” sînt atitudinile tot mai multor oameni. În primul rînd, legătura invers proporțională între „lipsa de informații” și „opiniile ferme”.

Adevarul.ro

image
Tatăl care și-a violat fiul cu retard mental: „Trebuie să aibă și el viaţă sexuală. Nu poate rămâne virgin”
Motivarea hotărârii prin care bărbatul din Zlatna a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru două infracţiuni de viol, victima fiind fiul său cu retard mental, arată o situație cutremurătoare
image
image
Când au elevii vacanță în februarie, în funcție de județ. Harta cu toate informațiile
La decizia inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, următoarea vacanţă a elevilor, de o săptămână, va fi programată undeva în perioada 6 - 26 februarie, dar nu pentru toată lumea la fel.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.