Iarăși pe marginea prăpastiei?

Mihai VASILESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 975 din 15 decembrie – 21 decembrie 2022
image

Într-un articol intitulat „Petarde de iarnă“, publicat pe site-ul baabel.ro, în cadrul mai multor analize interesante, autorul face și următoarea considerație: „Pare-se că, totuși, Huntington a fost profet și nu Fukuyama: se dă bătălia între civilizații, practic între civilizația occidentală, progresistă, neomarxistă și restul lumii suveranist, naționalist și conservator. Unul din primele mari conflicte dintre aceste civilizații este războiul proxy din Ucraina”.

Este o teză care, sub alte formulări sau din perspective similare, pare să cîștige teren. Și nu puțini sînt cei care, dacă se pune problema astfel, ar fi mai degrabă fani ai „restului lumii”. Numai că, în cazul războiului din Ucraina, nu se poate pune problema în acest mod. Se poate argumenta simplu și clar că războiul din Ucraina nu are nimic de-a face cu progresismul radical și neomarxismul cultural propovăduite de facțiuni de stînga cu influență mai mică sau mai mare într-o parte a Occidentului. Lupta contra Rusiei lui Putin, prin sprijinul acordat Ucrainei, nu este dusă în nici un caz în numele acestor ideologii. Și, în același timp, nici invazia Rusiei în Ucraina nu se poate justifica prin trăsăturile ideologice menționate pentru „restul lumii” în citatul de mai sus. Pretenția de a implica ideologiile respective în lupta legată de războiul din Ucraina nu se susține, lucru evidențiat imediat prin întrebările pe care le ridică aceasta.   

1) Nu este conducerea Marii Britanii printre cei mai fervenți susținători ai Ucrainei și printre cei mai vehemenți critici ai acțiunilor Rusiei putiniste acolo? Și se poate afima că e un corifeu al progresismului și neomarxismului partidul conservator britanic? Care mai și conduce cel mai anti-woke guvern din  Europa apuseană? Răspunsurile sînt evidente.

2) Susține oare Polonia atît de fervent lupta contra Rusiei putiniste în Ucraina în numele progresismului și neomarxismului? Cine ar putea afirma una ca asta, cînd partidul la putere în Polonia este contra unor drepturi elementare ale minorităților, este și împotriva avorturilor sub orice formă, ba are și alte metehne, suficient ca să fie considerat de mulți ca partid de extremă dreapta? 

3) Dar țările baltice sau Slovacia, Cehia, România? Sînt acestea culmi ale progresismului și neomarxismului? Ah, s-ar putea zice probabil că aceste țări, ca și Polonia, nu reprezintă Occidentul. Păi, atunci ar însemna că NATO și Uniunea Europeană nu sînt organizații pur „occidentale”. Și, în consecință, lupta „prin proxy” din Ucraina nu s-ar duce de către „Occident” în sensul în care se vorbește în citat. S-ar duce, mai degrabă, de un grup de țări  din Europa, dintre care unele profund alarmate de atacul contra Ucrainei, și cărora li se alătură celelalte țări din Alianța Nord-Atlantică și din Uniunea Europeană fiindcă pur și simplu nu le pot lăsa de izbeliște, nu?  

4) Mai mult, s-ar putea oare afirma că Suedia, țară neutră de peste 100 de ani, și Finlanda, neutră de peste 70 de ani, țări „occidentale” în sensul din citat, au cerut să intre în NATO de dragul progresismului și neomarxismului care zburdă voios în această organizație? Ori le era cumva teamă pentru drepturile LGBT în Rusia? Nu, fără doar și poate. Le era teamă de cu totul altceva – de imperialismul agresiv al doctrinei putiniste, vădit acum mai clar decît oricînd prin invadarea Ucrainei. 

Dar să ne uităm acum și la partea cealaltă a tezei citate privind lupta între civilizații în războiul din Ucraina.  

5) Apără Rusia suveranismul? Păi, atunci de ce atacă și calcă în picioare o țară suverană, căreia de altfel chiar ea i-a garantat suveranitatea atunci cînd Ucraina a fost convinsă să renunțe la armele nucleare? Să observăm în treacăt că SUA și UK par a încerca să-și țină cuvîntul privind garanțiile pe care le-au dat și ele atunci. Aceasta chiar reprezintă o diferență între grade de civilizație și respect față de valori tradiționale, precum onoarea, de exemplu, și ținerea cuvîntului dat. Rusia nu se arată nici prea „conservatoare” în acest caz.     

6) Să ne lăsăm oare înșelați de propaganda putinistă care susține că Rusia apără valorile tradiționale și a dorit să-i salveze pe ucraineni de acea decadență de tip occidental? Păi, s-a văzut clar, și aici nu mai e propagandă, ce au făcut trupele lui Putin în Ucraina, călcînd în picioare toate  tradițiile pe care le atribuim omeniei. Dacă mai credem astfel de aberații, vom ajunge poate să credem și afirmația că Rusia salvează valorile „adevăratului creștinism”, cu un patriarh care binecuvîntează bombele trimise să omoare femei și copii. De altfel, propaganda Kremlinului se contrazice permanent. Pe de o parte îi salvează pe ucraineni de progresism decadent, pe de alta de nazism. 

În fine, aș mai spune că nu trebuie să dăm crezare nici unei alte afirmații foarte des repetată în propaganda Kremlinului. Este afirmația că Rusia a reacționat fiindcă apropierea NATO de granițele sale o amenința din punct de vedere militar și îi periclita securitatea. Este o teză aparent credibilă și care i-a convins pe mulți în Occident. Dar realitatea este alta. Rusia, fiind sau considerîndu-se cea mai mare putere nucleară, nu se teme de un atac militar al NATO. S-a văzut de altfel ce efect puternic de intimidare au avut, în acest sens, orice avertismente ale Kremlinului. Apropierea NATO de granițele Rusiei a deranjat Kremlinul din alte motive, iar cele mai importante ar fi următoarele. 

1) Rusiei, fiind o mare putere, unii afirmă că i se cuvin și ei zone de influență aferente. Apropiindu-se de granițele Rusiei, NATO a pătruns în zone de influență care se cuveneau acesteia, potrivit lui Putin, el incluzînd mai recent în aceste zone atît fostele republici sovietice, cît și fostele membre ale Tratatului de la Varșovia. Să nu uităm că Putin a cerut înainte de invadarea Ucrainei ca NATO să revină la situația de dinaintea extinderii. De fapt, NATO s-a extins fiindcă țările mici care se temeau de Rusia au solicitat cu disperare să fie primite în alianță pentru a fi protejate. Și, totodată, se poate spune fără a greși că au preferat influența Occidentului și promisiunile de libertate, prosperitate și domnie a legii pe care părea să le ofere modelul occidental în  comparație cu... se cam știe cu ce. 

2) Exact legat de această ultimă afirmație apare al doilea motiv de nemulțumire (de fapt, de teamă) a lui Putin față de extinderea NATO și, totodată, a Uniunii Europene. Este faptul că promisiunile legate de adoptarea modelului occidental s-au îndeplinit în suficientă măsură încît să devină un exemplu subversiv față de sistemul tot mai autoritar, oligarhic și cleptocratic din Rusia. Putin a avut mai multe motive pentru a decide invadarea Ucrainei, dar un efect decisiv l-a avut ceva ce l-a convins că nu mai poate amîna, și anume revoltele din Belarus. Au fost revolte ale celor cu aspirația de a intra și ei în rîndul lumii civilizate, aș zice eu sau, oarecum surprinzător, în rîndul acelei lumi care a ajuns „în starea ei de decadență și pervertire actuală”. Din nou vorbim, se pare, ca pe vremuri despre societatea capitalistă, ca de cei care ar fi ajuns „pe marginea prăpastiei”. În opinia mea, poporul rus, greu încercat, este cel care ar merita să iasă cît mai curînd din starea de decadență și pervertire în care l-a adus regimul Putin. 

În ce privește Ucraina, cei care o sprijină astăzi ar trebui să fie cu ochii pe naționaliștii ucraineni. Se știe că naționalismul ucrainean poate fi uneori cam „sălbatic”. Va fi necesar ca acesta să fie „domesticit de Occident” la un moment dat. Este un lucru care nu e imposibil. În schimb, nimeni nu poate da de cap naționalismului imperialist rusesc. Singurii care o pot face sînt rușii înșiși.  

Mihai Vasilescu este jurnalist, stabilit la Londra.

Foto: wikimedia commons

p 23 jpg
În aerul firav al Globului
Ce lecție transfiguratoare despre puterea teatrului este acest spectacol! Și totuși, care Ioana? Ioana pitit/ă în fiecare din noi, care-și dorește să fie ascultat/ă, recunoscut/ă și acceptat/ă. Nimic mai simplu.
980 21 Badescu jpeg
Copel Moscu și jocul de-a realitatea
Filmele lui Moscu sînt documentare ale unei lumi ascunse, a unei alter-realități adevărate, care există, dar nu este într-un mod de la sine înțeles, adică prin însuși faptul de a fi, observată și băgată în seamă.
index jpeg 4 webp
Pe scurt, despre iluzia schimbării
Cădem de acord că aceste vremuri trecute erau frumoase atît pentru fete, cît și pentru băieți.
index jpeg 2 webp
Cu iubirea în minte, cu mintea în iubire
Cînd, la rîndul nostru, iubim o anumită persoană, această iubire se poate extinde la un obiect care i-a fost drag, poate deveni o colecție de obiecte iubite de acel om sau o pasiune pentru un anumit domeniu.
Robert Harron and Gertrude Norman in The Tender Hearted Boy (1913) (cropped) jpg
Iubire "all inclusive” sau prietenie?
Ceilalți, care își investesc energia în mai multe relații, în mai multe preocupări, au de-a face cu limitele, distanța, absența și iubirea neîmpărtășită toată viața.
p 21 WC jpg
Orwell, petrolul și qatarezii
n vremea lui Rebreanu și a lui Camil Petrescu, reprezentanta României sub proaspătul încoronat Carol al II-lea pornea lungul și năucitorul drum spre Lumea Nouă.
316953588 506193938209801 1661483905740624086 n jpg
Daniel Vighi a plecat
Dilema veche transmite condoleanțe familiei și tuturor prietenilor săi! Dumnezeu să-l odihnească!
Engine lathe work LOC 25423838163 jpg
Stimată redacție Dilema veche,
La articolul „Șaiba” (Dilema veche, nr. 951/ 30 iunie – 6 iulie 2022) să-i fie îngăduit unui vechi „meseriaș” o mică adăugire, utilă, zic eu, înțelegerii derivatelor semantice ale acestui cuvînt.
p 22 Ken Loach WC jpg
Ken Loach. Iluzia working class hero
Cineastul britanic, cu o carieră onorabilă și consecventă, reușește în continuare să surprindă și să evoce niște pasaje ce descriu atît de palpabil o realitate, de altfel evidentă.
p 8 IMG 20220707 WA0031 jpg
In memoriam: Simona Cioculescu
Avea darul ca, prin prezența ei luminoasă și tonică, să creeze în jurul soțului ei o aură de veghe și de atenție iubitoare care îl înflorea permanent, în chip miraculos.
1024px Sulina 4 jpg
Vacanță la marginea frontului
Sulina complet schimbată față de alți ani. Peste drum de Ucraina. Peste drum de oroarea absolută a ultimului an.
p 23 InterviuBoca&Infinitu' CatalinSoto 1 jpg
Definiția underground-ului – G.P. VOLCEANOV în dialog cu CHAKRA 7
Rap-ul românesc nu a trebuit niciodată să fie resuscitat. A fost mereu într-o continuă ascensiune, depinde pe cine asculţi şi pe cine cauţi.
948 22 jpg
Viața bate filmu’
„The Third Man” e un film clasic, în alb-negru, o producție a anului 1949, premiată în același an la Festivalul de la Cannes, ce poate fi vizionată și astăzi în cinematografele din Viena, bineînțeles restaurată digital.
900px Serhiy Zhadan Toronto 2019 jpg
Un road movie
Tentativa brutală a Moscovei de reconstituire a unui imperiu poate fi stopată, dar aceasta nu ne pune la adăpost de surprize nedorite în materie de democraţie și drepturi ale omului.
42098322520 249c2ee734 c jpg
Imnurile noastre… toate
Căci chestiunea momentelor cvasi-solemne, ca izvor al unor „așa-zise” probleme, legate de ținuturi ori țări și cîntecele lor emblematice, de identitatea unor comunități, fie ele chiar și etnice, a revenit cu o fervoare nebănuită în prim-planul discursului public autohton.
627x0 jpg
Repetabilitatea trecutului
Începînd cu luna noiembrie a anului 2020 există însă o lege prin care proprietarii sînt obligați să-și repare casele, să-și întrețină fațadele și să-și spele ferestrele de la stradă.
p 22 WC jpg
De-sine-mișcător(i)ul Dacia, de la Pitești
În română avem „Superman” american și „Supraom” nietzschean.
Week end în patru puncte principale și multe alte divagații jpeg
Week-end în patru puncte principale și multe alte divagații
Pe undeva, este și o dulce și tîrzie răzbunare a noastră, cu toate că întregul patrimoniu moștenit după 1918 aparține statului român, indiferent de stăpînitori, supuși și complicatele raporturi care au existat în trecut între ei.
Scrisoare către Leonida Neamțu jpeg
Scrisoare către Leonida Neamțu
Îți scriu, pentru că recent s-a reeditat una dintre cărțile tale.
Despre singurătatea din noi – nu i așa că îți place de mine? jpeg
Despre singurătatea din noi – nu-i așa că îți place de mine?
Este demonstrată științific legătura dintre creier, corp, mediu și vulnerabilitatea genetică.
Viețile netrăite jpeg
La ora prînzului
E o atenție pentru lumea mică, nevăzută, în mișcare, din jurul nostru, pentru care parcă n-am avut ochi pînă acum.
La stînga sau la dreapta? jpeg
La stînga sau la dreapta?
Gîndirea binară – natură versus cultură – este prea rigidă ca să explice complexitatea comportamentului verbal, care în mod clar e o combinație între cele două.
Sfîrșitul competenței: inamicul nevăzut al democrației?  – o discuție pe marginea cărții lui Tom Nichols jpeg
Sfîrșitul competenței: inamicul nevăzut al democrației? – o discuție pe marginea cărții lui Tom Nichols
Ceea ce suscită interesul „diagnosticianului” sînt atitudinile tot mai multor oameni. În primul rînd, legătura invers proporțională între „lipsa de informații” și „opiniile ferme”.
Gînduri pașnice „în vreme de război”, pentru ortodocși și nu numai jpeg
Gînduri pașnice „în vreme de război”, pentru ortodocși și nu numai
Sîntem într-o altă etapă a unui război surd pînă acum, într-o nouă formulă, „reloaded”, dar tot hîdă, de a ne raporta la alteritate.

Adevarul.ro

image
Tatăl care și-a violat fiul cu retard mental: „Trebuie să aibă și el viaţă sexuală. Nu poate rămâne virgin”
Motivarea hotărârii prin care bărbatul din Zlatna a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru două infracţiuni de viol, victima fiind fiul său cu retard mental, arată o situație cutremurătoare
image
image
Când au elevii vacanță în februarie, în funcție de județ. Harta cu toate informațiile
La decizia inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, următoarea vacanţă a elevilor, de o săptămână, va fi programată undeva în perioada 6 - 26 februarie, dar nu pentru toată lumea la fel.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.