Gînduri pașnice „în vreme de război”, pentru ortodocși și nu numai

Cristian Marius DIMA
Publicat în Dilema Veche nr. 937 din 24 – 30 martie 2022
Gînduri pașnice „în vreme de război”, pentru ortodocși și nu numai jpeg

În societatea pseudomodernă în care evoluăm (Alan Kirby), omul „nou” trăiește într-o permanentă navetă la antipozii lumii sale: defragmentează, pe de o parte, și globalizează, pe de alta, relativizează Adevărul descoperit, dar își dogmatizează propria experiență, înlocuiește religia, ca dat, cu spiritualitatea, ca opțiune, denunță moderația și votează fundamentalismul, pune accentul în cunoaștere pe dezacord și nu pe consens, demitizează valorile identitare și educă prin constructe sociale și filosofice, mai mult sau mai puțin la modă, mai pașnice sau mai belicoase.

Iată de ce cred că, pentru unii români, războiul nu a început lîngă Kiev, de la ambițiile cotropitoare ale lui Putin, și, de aceea, nici nu-i îngrozește. Trăim în propriul nostru război – în „vreme de război”, ca în nuvela a lui Caragiale – de mai mult timp, de cînd ororile lui ne omoară, ne răpesc, ne dezbină și ne dezrădăcinează din sufletul și lumea lor, a celor sătui de pace. Mai grav – cred că nu doar pentru mine – este faptul că tot mai mulți creștini ortodocși de-ai noștri se duc singuri pe acest front: de pe cel al pandemiei, migrează, în prezent, și extrem de vocal, pe cel împotriva vecinilor noștri ucraineni. Cum era fericirea cîntată la Liturghie, cu „făcătorii de pace”?

Lor mă voi adresa în cele ce urmează, departe de a-i apostrofa, de intenția vreunui rechizitoriu sau atac la persoană și nici măcar cu pretenția unui eseu de teodicee. Totuși, cu puțină atenție, smerenie, empatie și cercetare a temeliilor credinței noastre, cred că vor putea rezona cu cele sugerate, pentru a se delimita de războiul ce le tulbură sufletul sau de cel în care, din nefericire, nu recunosc sau nu vor să fie solidari cu tragedia actuală a poporului ucrainean.

Așadar, sîntem într-o altă etapă a unui război surd pînă acum, într-o nouă formulă, „reloaded”, dar tot hîdă, de a ne raporta la alteritate, pusă înaintea ochilor și neputințelor noastre, cu voia lui Dumnezeu, pentru a înțelege incidența nefirească, și pe plan fizic, și pe plan spiritual, a acestui altoi al răului.

Războiul a început demult, „nevăzut”, de cînd, și la noi, pe fondul păcii sociale, oameni care-și leagă numele de Botez, ori chiar de altă Taină de primire a slujirii lui Hristos, au început să aibă certitudini, în defavoarea credinței, propagînd mesaje șoviniste în numele Ortodoxiei și patriotismului, pe unde pot și către oricine nu-i repede. Pentru ei, devine clar imediat și știu ce se află în spatele a toate cele ce vin – cum, de altfel, și afirmă invaziv – mai mult decît le-ar fi revelat răbdarea, smerenia și zorii credinței: „încredinţarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute” (Evrei 11:1).

Și tirania certitudinilor lor, căci sînt proporționale numeric cu bombardarea propriilor zone de explorare cognitivă sau duhovnicească, lovește nemilos victime colaterale, suflete și cugete mai puțin cutezătoare în zona interogativității, cu lansatoare de rachete, de tipul „Ascultă la mine!” sau „Îți spun eu că...”. În demersul lor unidirecțional, dincolo de trista ratare a contingentului de educare din „cei șapte ani de acasă”, glisează pe derdelușul dintre informații accesate la click și adevărata cunoaștere, dintre foșnetul discernămîntului și cîntecul de sirenă al propriei nevroze, cît și pe confuzia dintre caracterul infailibil al Cuvîntului biblic și cel al hipertextelor de pe conturile de socializare. Cu toate acestea, ei nu sînt agenți noi ai agresivității din teatrul de război contemporan, ci sînt reperați și denunțați încă de la începutul propovăduirii Evangheliei în toată lumea, atunci cînd Apostolul Pavel îl avertiza pe ucenicul său Timotei: „Iar oamenii răi şi amăgitori vor merge spre tot mai rău, rătăcind pe alţii şi rătăciţi fiind ei înşişi. Tu însă rămîi în cele ce ai învăţat şi de care eşti încredinţat, deoarece ştii de la cine le-ai învăţat” (2 Timotei 3, 13-14).

Auzim, din ce în ce mai deranjant, și digerăm cu greu afirmațiile celor care resping obraznic pozițiile oficialilor țării noastre, moderația intelectualilor creștini, dar și mesajul pașnic propovăduit cuminte, de la cele mai multe amvoane, despre situația tragică de dincolo de granițe ori cea a băjenarilor întîmpinați cu dragoste de poporul român. Acestor detractori ai solidarității, care se socotesc, de altfel, „îmbrăcați în Hristos”, dar nutresc gînduri și sentimente prin care justifică războiul sau suferința unui popor vecin, ai cărui înaintași s-au purtat necreștinește cu ai noștri, aș cuteza să le amintesc învățătura creștină că, pe lîngă uzurparea calității unicului Judecător al aproapelui (Iacov 4:12), conștiința lor uită că ceea ce nutrim și numim noi credință capătă expresie reală, de virtute mîntuitoare, numai dacă ne însușim învățătura aceluiași „Apostol al neamurilor”, adresată romanilor: „Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură; plîngeţi cu cei ce plîng. Cugetaţi acelaşi lucru unii pentru alţii; nu cugetaţi la cele înalte, ci lăsaţi-vă duşi spre cele smerite. Nu vă socotiţi voi înşivă înţelepţi. Nu răsplătiţi nimănui răul cu rău. Purtaţi grijă de cele bune înaintea tuturor oamenilor. Dacă se poate, pe cît stă în puterea voastră, trăiţi în bună pace cu toţi oamenii. Nu vă răzbunaţi singuri, iubiţilor, ci lăsaţi loc mîniei (lui Dumnezeu), căci scris este: «A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti, zice Domnul». Deci, dacă vrăjmaşul tău este flămînd, dă-i de mîncare; dacă îi este sete, dă-i să bea, căci, făcînd acestea, vei grămădi cărbuni de foc pe capul lui. Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul cu binele!” (Romani 12:15-21). Așa că, decît să probeze impostura în istorie și de experți în politică externă, fără să le-o ceară nimeni, mai degrabă pun genunchii la rugăciune, epitrahilul pe grumaz, după caz, și deschid cămara pentru milostenie. Ca alți frați de-ai noștri, mulți și buni, de la care învățăm cele de folos în aceste zile!

Schimbînd grupul, gardul, peretele de Facebook sau oricare alt zid care ne separă, întîlnim alți români care-și spun sau chiar afirmă că nu se așteptau la o acțiune beligerantă de tip armat în Europa secolului al XXI-lea. Pe ei i-aș întreba retoric: vi se părea imposibilă ocurența războiului în orizontul proxim și mult mai rezonabilă în alte contexte, doar pentru că ar fi fost mai departe, în timp și spațiu? Sînteți surprinși de „evenimente”, vă simțiți exploatați, nedreptățiți, blazați sau disprețuiți și în parcursul vostru școlar, social sau profesional? „Știți”, în schimb, adesea, mai bine ca oricine, ce măsuri să luați imediat („las’ că știu eu ce-o să fac!”) și pe ce cale să atacați sau sabotați torționarul, iar în caz de eșec, arătați cu degetul spre cine credeți că este vinovat pentru iadul pregustat în propriul cuptor? Probabil că da, pentru că diavolul nu dorește să ne așteptăm la nimic, nici măcar la existența sau uneltirile lui, dorește să nu fim niciodată pregătiți, să nu rămînem în stare de veghe, să nu rămînem uniți cu ceilalți pentru a fi „izbăviți de cel rău”, să nu ne păstrăm atenția, pacea interioară și luciditatea care să ne ajute să măsurăm corect situația și perspectiva! Să nu...

E o alunecare în aceeași logică precum a celui înșelat de diavol, cînd încalcă legea. Dacă este descoperit, își spune – în sine, cel puțin – că nu se aștepta să fie prins sau, ridicol, anchetează Providența: de ce i se întîmplă tocmai lui?!

Și aruncîndu-i în polemici nesfîrșite legate de corectitudine politică, de supremația diversității ori, din contra, făcîndu-i, pe alții, creatori de opinie împotriva vreunui sinod recent ce ar submina unitatea Bisericii, duhul acesta rău le dă de lucru pentru a nu fi atenți la forța lui difuză și le dă „dreptate”, adică îi instigă să fie iraționali, viscerali și trufași, de fapt numai bine încălziți pentru a se integra perfect în algoritmul execuției și manipulării, pentru a pierde șansa restaurării și depășirii unei astfel de viețuiri, ușor de controlat de alții: duhuri, oameni, mașini...

Iată motive pentru care ar trebui să căutăm ce este de învățat în oricare dintre experiențele directe sau indirecte la care ne raportăm și, în cazul unui impas, în acest examen de conscience, este recomandabil, înainte de a (re)acționa, să luăm aminte la Părinții noștri, care au trăit, luptat neobosit, denunțat și chiar „transmis de la fața locului”, în „războiul nevăzut”: „Fii încredințat că orice vexație și tulburare a inimii noastre nu-i plăcută în ochii lui Dumnezeu, căci, de orice natură ar fi, totdeauna e întovărășită de nedesăvîrșire și totdeauna iese dintr-o rădăcină rea a egoismului nostru. [...] Vrăjmașul nostru, diavolul, urăște mult pacea noastră (fiindcă e o pace unde locuiește Duhul lui Dumnezeu, ca să facem lucruri mari), și adesea vine ca un prieten și încearcă a ne-o lua prin diferite pofte ce par a fi bune, dar cît sînt de amăgitoare și mincinoase, poți să vezi, între alte semne, și aceasta: ele ne răpesc pacea inimii.

De aceea, dacă voiești a fugi de această mare nenorocire, cînd santinela, adică mintea și atenția ei, îți va spune că o nouă dorință de vreun lucru bun cere să intre în suflet, nu-i deschide ușa inimii! Întîi leapădă-te de orice voință a ta, pune-o înaintea lui Dumnezeu și, mărturisind orbirea și ignoranța ta, roagă-L cu căldură să te lumineze cu Lumina Lui, ca să poți vedea dacă această poftă și dorință vine de la vrăjmaș” (Sfîntul Nicodim Aghioritul, Războiul nevăzut).

Pentru că, indiferent cît de conștienți sîntem de valoarea absolută a păcii, aceasta constituie o condiție primordială pentru sănătate, fericire, împliniri, viață lungă și orice altceva obișnuim să urăm cuiva. De fapt, cînd crești într-o lume de tip piață (cu ambele conotații: market și square), unde zarva, mirosurile, tonul, toanele și mobilitatea acoperă vălul diafan – însă protector – al păcii, este greu să trăiești pacea ca pe un mod de viață privilegiat fără să ai o cultură a păcii; e anevoie să sesizezi șansa păcii, ca dar de la Dumnezeu, primit pentru a-l prețui și a-l întoarce spre El și spre ceilalți semeni! Și e anevoie pînă cînd tu sau cel de lîngă tine îl pierde.

Îmi amintesc de zilele de 21 septembrie în care sărbătoream, cu generații de seminariști, Ziua Internațională a Păcii, plantam copaci ca simbol al sustenabilității acestei stări de grație și discutam despre importanța păcii, ca dar de la Dumnezeu, într-o vreme în care războaiele ocoleau acest „picior de plai”. Și învățam că rugăciunea repetată a Bisericii, pentru „pacea lumii”, ar trebui să fie stăruitoare în conștiința și sufletele fiecăruia dintre noi, pentru ca „pacea lui Dumnezeu, care covîrşeşte orice minte, să păzească inimile voastre şi cugetele voastre, întru Hristos Iisus” (Filipeni 4:7).

Orice dar divin care ni se oferă trebuie pus în inimi și lîngă icoană, însă și în brațele noastre întinse spre celălalt și spre Cer. Darul din dar va purta asceza muncii, libertății și sacrificiului nostru, pentru a-l umple de prinosul dragostei noastre și pentru a-l întoarce în acest dialog al dăruirii: Ale Tale dintru ale Tale..., așa cum „colindăm” mereu, la fiecare Sfîntă Liturghie, pe Pruncul Dumnezeu care aduce, odată cu Nașterea Sa ca Om, „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pămînt pace, între oameni bunăvoire!”, pînă la sfîrșitul veacurilor.

Cristian Marius Dima este preot și profesor limbi moderne la Seminarul Teologic Ortodox „Chesarie Episcopul” din Buzău.

Foto: Catedrala Sf. Sofia din Kiev (wikimedia commons)

p 23 jpg
În aerul firav al Globului
Ce lecție transfiguratoare despre puterea teatrului este acest spectacol! Și totuși, care Ioana? Ioana pitit/ă în fiecare din noi, care-și dorește să fie ascultat/ă, recunoscut/ă și acceptat/ă. Nimic mai simplu.
980 21 Badescu jpeg
Copel Moscu și jocul de-a realitatea
Filmele lui Moscu sînt documentare ale unei lumi ascunse, a unei alter-realități adevărate, care există, dar nu este într-un mod de la sine înțeles, adică prin însuși faptul de a fi, observată și băgată în seamă.
index jpeg 4 webp
Pe scurt, despre iluzia schimbării
Cădem de acord că aceste vremuri trecute erau frumoase atît pentru fete, cît și pentru băieți.
index jpeg 2 webp
Cu iubirea în minte, cu mintea în iubire
Cînd, la rîndul nostru, iubim o anumită persoană, această iubire se poate extinde la un obiect care i-a fost drag, poate deveni o colecție de obiecte iubite de acel om sau o pasiune pentru un anumit domeniu.
Robert Harron and Gertrude Norman in The Tender Hearted Boy (1913) (cropped) jpg
Iubire "all inclusive” sau prietenie?
Ceilalți, care își investesc energia în mai multe relații, în mai multe preocupări, au de-a face cu limitele, distanța, absența și iubirea neîmpărtășită toată viața.
p 21 WC jpg
Orwell, petrolul și qatarezii
n vremea lui Rebreanu și a lui Camil Petrescu, reprezentanta României sub proaspătul încoronat Carol al II-lea pornea lungul și năucitorul drum spre Lumea Nouă.
640px Minister Luns opent de NATO conferentie te Den Haag jpg
Iarăși pe marginea prăpastiei?
În schimb, nimeni nu poate da de cap naționalismului imperialist rusesc. Singurii care o pot face sînt rușii înșiși.
316953588 506193938209801 1661483905740624086 n jpg
Daniel Vighi a plecat
Dilema veche transmite condoleanțe familiei și tuturor prietenilor săi! Dumnezeu să-l odihnească!
Engine lathe work LOC 25423838163 jpg
Stimată redacție Dilema veche,
La articolul „Șaiba” (Dilema veche, nr. 951/ 30 iunie – 6 iulie 2022) să-i fie îngăduit unui vechi „meseriaș” o mică adăugire, utilă, zic eu, înțelegerii derivatelor semantice ale acestui cuvînt.
p 22 Ken Loach WC jpg
Ken Loach. Iluzia working class hero
Cineastul britanic, cu o carieră onorabilă și consecventă, reușește în continuare să surprindă și să evoce niște pasaje ce descriu atît de palpabil o realitate, de altfel evidentă.
p 8 IMG 20220707 WA0031 jpg
In memoriam: Simona Cioculescu
Avea darul ca, prin prezența ei luminoasă și tonică, să creeze în jurul soțului ei o aură de veghe și de atenție iubitoare care îl înflorea permanent, în chip miraculos.
1024px Sulina 4 jpg
Vacanță la marginea frontului
Sulina complet schimbată față de alți ani. Peste drum de Ucraina. Peste drum de oroarea absolută a ultimului an.
p 23 InterviuBoca&Infinitu' CatalinSoto 1 jpg
Definiția underground-ului – G.P. VOLCEANOV în dialog cu CHAKRA 7
Rap-ul românesc nu a trebuit niciodată să fie resuscitat. A fost mereu într-o continuă ascensiune, depinde pe cine asculţi şi pe cine cauţi.
948 22 jpg
Viața bate filmu’
„The Third Man” e un film clasic, în alb-negru, o producție a anului 1949, premiată în același an la Festivalul de la Cannes, ce poate fi vizionată și astăzi în cinematografele din Viena, bineînțeles restaurată digital.
900px Serhiy Zhadan Toronto 2019 jpg
Un road movie
Tentativa brutală a Moscovei de reconstituire a unui imperiu poate fi stopată, dar aceasta nu ne pune la adăpost de surprize nedorite în materie de democraţie și drepturi ale omului.
42098322520 249c2ee734 c jpg
Imnurile noastre… toate
Căci chestiunea momentelor cvasi-solemne, ca izvor al unor „așa-zise” probleme, legate de ținuturi ori țări și cîntecele lor emblematice, de identitatea unor comunități, fie ele chiar și etnice, a revenit cu o fervoare nebănuită în prim-planul discursului public autohton.
627x0 jpg
Repetabilitatea trecutului
Începînd cu luna noiembrie a anului 2020 există însă o lege prin care proprietarii sînt obligați să-și repare casele, să-și întrețină fațadele și să-și spele ferestrele de la stradă.
p 22 WC jpg
De-sine-mișcător(i)ul Dacia, de la Pitești
În română avem „Superman” american și „Supraom” nietzschean.
Week end în patru puncte principale și multe alte divagații jpeg
Week-end în patru puncte principale și multe alte divagații
Pe undeva, este și o dulce și tîrzie răzbunare a noastră, cu toate că întregul patrimoniu moștenit după 1918 aparține statului român, indiferent de stăpînitori, supuși și complicatele raporturi care au existat în trecut între ei.
Scrisoare către Leonida Neamțu jpeg
Scrisoare către Leonida Neamțu
Îți scriu, pentru că recent s-a reeditat una dintre cărțile tale.
Despre singurătatea din noi – nu i așa că îți place de mine? jpeg
Despre singurătatea din noi – nu-i așa că îți place de mine?
Este demonstrată științific legătura dintre creier, corp, mediu și vulnerabilitatea genetică.
Viețile netrăite jpeg
La ora prînzului
E o atenție pentru lumea mică, nevăzută, în mișcare, din jurul nostru, pentru care parcă n-am avut ochi pînă acum.
La stînga sau la dreapta? jpeg
La stînga sau la dreapta?
Gîndirea binară – natură versus cultură – este prea rigidă ca să explice complexitatea comportamentului verbal, care în mod clar e o combinație între cele două.
Sfîrșitul competenței: inamicul nevăzut al democrației?  – o discuție pe marginea cărții lui Tom Nichols jpeg
Sfîrșitul competenței: inamicul nevăzut al democrației? – o discuție pe marginea cărții lui Tom Nichols
Ceea ce suscită interesul „diagnosticianului” sînt atitudinile tot mai multor oameni. În primul rînd, legătura invers proporțională între „lipsa de informații” și „opiniile ferme”.

Adevarul.ro

image
Fost membru CNA, atac la adresa unui concurent de la Românii au talent. Ce răspunde mama băiețelului luat în vizor
Mama lui Rareș Prisacariu, băiețelul care a primit Golden Buzz-ul la emisiunea Românii au talent a răspuns la reacția dură pe care Radu Herjeu, fost membru CNA, a avut-o după emisiune.
image
Clujul depășește la PIB orașe similare din Estul Europei. „Percepția e una, realitatea e alta”
Zona Metropolitană Cluj a depășit, în ceea ce privește Produsul Intern Brut, zone metropolitane din jurul altor orașe similare din țări estice. Economistul Radu Nechita explică de ce clujenilor nu li se pare că ar trăi mai bine.
image
Marius Manole, în șoc hipotermic pe scenă!
„Ce avem noi aici?”, o piesă de teatru scrisă și regizată de Lia Bugnar, jucată de Carmen Tănase, Maria Obretin și Marius Manole, a fost un succes deplin la Birmingham, unde spectatorii nici măcar n-au observat că Marius Manole a intrat șoc hipotermic.

HIstoria.ro

image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.
image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.