Din jurnalul unui om cu „o mic”

Cristian Marius DIMA
Publicat în Dilema Veche nr. 931 din 10 – 16 februarie 2022
Din jurnalul unui om cu „o mic” jpeg

Astăzi este ultima zi de izolare, pentru mine. Cu excepția unor simptome nesîcîitoare, dar luate în calcul și descurajate prin medicație corespunzătoare, la mult timp după „booster”, s-a dovedit a fi o perioadă benefică și reconfortantă, petrecînd mai mult timp cu cine și cu ceea ce iubesc. Și pentru că mi tot s-a reproșat, la finalul unei polemici, că sînt „o persoană reflexivă”, evident că, și de această dată, am observat și metabolizat unele lucruri și, fără pretenția de a pronunța judecăți apodictice, zic:

1) Timpul suferinței este volta privitului în zare, într-o haltă, după ce ai fost dat jos din tren fiindcă nu aveai bilet, în sesiune... După ce îți restabilești punctele cardinale și te liniștești, se poate petrece folositor (nu neapărat pozitiv) și aceeași dinamică, în sesiuni scurte – dar repetate – de discuții cu tine și cu Dumnezeu, încercînd să înțelegi mesajul lecției date, atît cît să o poți duce. Toiagul lui Dumnezeu și varga suferinței pe cei buni și credincioși îi mîngîie, zice psalmistul (Psalm 22, 5). Ăsta trebuie să fie sensul! Și mulțumești, și te cauți și în buzunarele interioare, și-ți cumperi bilet pentru următorul tren.

2) Pauza mult dorită din tumultul activităților zilnice, al întîlnirilor fortuite sau de neevitat, al rezolvării urgențelor și, uneori, a treburilor celorlalți, momentul acesta de „revizie” a motorului pe care marșezi și răgazul de a privi în oglindă robotul în care te transformi îți prilejuiesc răstimpul propice pentru a recupera „frumusețea uitată a vieții”, cum îi zice dl Andrei Pleșu: reîntîlnirea cu un joc de copii, cu un album vechi, de care vrei tu, scrierea unui alt eseu, apoi o nouă lectură, un film pentru verificarea nodului din gît, reevaluarea „vintage” a unui pulover „din shop, de pe timpuri”, tangoul cu un alt fel de cafea, un pas înainte cu un patruped în casă, albul crescînd zilnic al grăbiților ghiocei, ca dinții de lapte ai unei minuni din brațe... 

3) Retragerea, pauza, odihna, resursarea, alinarea, tratamentul, recuperarea ta nu interesează pe nimeni în afara celor ce sînt gata să le împartă cu tine, cu atît mai mult cu cît fiul cel mare, iată, com-pătimește: soție, copii, părinți, nași, fini, cumnați, în fine, cei mai apropiați... E greu să fii îngăduitor cu sensul extins al termenului de „familie” sau al celui de „prieten”, dar reușești cînd ai înțeles punctul 1.

4) Conectivitatea „social media” naște monstruleți: dacă nu-ți pozezi compresele folosite, testul pozitiv, termometrul și pastilele de gîlci sau nu-ți dai check-in la Urgențe, pe Facebook, se nasc „blocaje de comunicare”: dacă cei pe care îi știi aproape se tem să te deranjeze, din empatie și compasiune simțite real, de altfel, dincolo de cuvinte, alții se simt obligați să-ți scrie formalități „pentru că au auzit de tine” și, deh, i-ai întrebat și tu de sănătate cînd erau bolnavi, deturnînd compasiunea ta sinceră într-o miuță de doi bani; alții doar te spionează, ca de obicei, incapabili să-și facă simțită omenia nici acum, cînd nu se mai simt orbiți de lumina ta, în timp ce cunoștințe îndrăznețe profită de timpul tău și te sună sub pretextul de a întreba ce faci – nu să și asculte răspunsul –, reținîndu-te nepermis de mult (mai mult decît durata unei vizite la spital), cu agenda lor ascunsă, pentru a-și proba părerile și frustrările, doar pentru că sînt obișnuiți să nu fie repeziți. Așa că, pentru primenirea relațiilor sănătoase, te mai motivezi și tu, telefonic, cu cei dragi – solidarii care parcurg aceeași izolare, dar nu același traseu.

5) Cei pe care îi cercetai zi de zi, în valurile trecute, pe patul de suferință sau le țineai companie, la telefon, cînd erau în spitale, colegii de cancelarie și cei care-ți așteptau zilnic „cîte un pustiu de bine” tac mîlc, cu una-două intervenții cu bemoli în partitura tăcerii. Par că nu observă absența, probîndu-și socialitatea prin lipsa de civilitate. Știam că respectul diferă de politețe, atît în categoriile etice, cît și la locul de muncă, dar și că este datoria noastră să le predăm prin practică. Nu că doare, dar e incomod să constați în ce haltă lucrezi. Pentru a mă proteja de punctele 3 și 4, mi-am pus în continuare mască și am închis contul de Facebook, de o săptămînă. Nu oprește, dar ajută, să știți! 

6) Medicii și farmaciștii abia țin piept noilor voluntari de pe „piață”, indivizi certați cu chimia și cu gramatica de gimnaziu, dar plini de certitudini, receptori de secrete de-ale ocultei și promotori de rețete antivirale. Pe alocuri, se constată ochi închiși – încă! – pentru a refuza evidența pandemiei, dar și stropi de becisnicie între puțini medici cu specializări diferite, pe principiul „Vă spun eu!”. De unde să se inspire moftangiul vraci de campanie?! Noroc că sînt mulți medici educați și fără pretenția unicității. Slavă Domnului că eu i-am întîlnit pe aceștia! 

7) Parfumurile îți sînt inutile cînd nu ai miros – asta, dacă nu le colecționezi ca să te invidieze alții ca tine –, mîncarea nu „intră”, fără voluptatea gustului familiar, nici curierul nu se mai grăbește, umorul îți închide televizorul inundat de bășcălie, cheful hiperpasager de grădinărit piere cînd descoperi grebla din sezonul trecut ruptă, în joaca de copii, iar rezervorul de benzină zace plin și are răbdare, ca și timpul.

8) Cei șapte ani de greacă veche pot fi utili nu numai la înțelegerea numelui variantei curente – Omicron. Dacă îți faci timp să-i înțelegi pe stoici (adică să citești, în voie, texte-sursă bilingve sau nu, și de la împărați, și de la sclavi), ajungi să reconsideri starea ta de mulțumire, semnificațiile pe care le dai emoțiilor și stărilor tale create de ele, să-ți reconsideri anumite reflecții scrise dezvoltat și să retrăiești „în spiritul Crăciunului”, că sînt bune momente frumoase ca acelea, dar scurte. Ce păcat că ai despodobit bradul!

9) Celor care ați avut răbdarea de a citi pînă aici, vă mulțumesc și vă împărtășesc, evident, și concluzia personală: nimeni și nimic nu poate să te izoleze, carantineze, cipeze, doboare, să te țină captiv – știți ce „descoperă” unii – sau să te rupă de lumea frumoasă, mai mult decît într-o procedură sau într-o ideologie, atît timp cît simți libertatea, mai profund decît spray-ul inhalat direct în plămîni, ca fiind cîmpia pe care zburzi cu cei iubiți ai tăi, rostogolindu-te și spunînd povești, sub privirile calde ale Tatălui ceresc, de a cărui prezență ți-e dor mereu, la fel cum își strigă pe-aici o fetiță de 6 ani mama, din cînd în cînd, doar ca să știe că e cu ea în aceeași casă, chiar dacă nu-i aude glasul.                                                                         

Cristian Marius Dima este preot și profesor de limbi moderne la Seminarul Ortodox „Chesarie Episcopul” din Buzău.

Foto: wikimedia commons

p 23 jpg
În aerul firav al Globului
Ce lecție transfiguratoare despre puterea teatrului este acest spectacol! Și totuși, care Ioana? Ioana pitit/ă în fiecare din noi, care-și dorește să fie ascultat/ă, recunoscut/ă și acceptat/ă. Nimic mai simplu.
980 21 Badescu jpeg
Copel Moscu și jocul de-a realitatea
Filmele lui Moscu sînt documentare ale unei lumi ascunse, a unei alter-realități adevărate, care există, dar nu este într-un mod de la sine înțeles, adică prin însuși faptul de a fi, observată și băgată în seamă.
index jpeg 4 webp
Pe scurt, despre iluzia schimbării
Cădem de acord că aceste vremuri trecute erau frumoase atît pentru fete, cît și pentru băieți.
index jpeg 2 webp
Cu iubirea în minte, cu mintea în iubire
Cînd, la rîndul nostru, iubim o anumită persoană, această iubire se poate extinde la un obiect care i-a fost drag, poate deveni o colecție de obiecte iubite de acel om sau o pasiune pentru un anumit domeniu.
Robert Harron and Gertrude Norman in The Tender Hearted Boy (1913) (cropped) jpg
Iubire "all inclusive” sau prietenie?
Ceilalți, care își investesc energia în mai multe relații, în mai multe preocupări, au de-a face cu limitele, distanța, absența și iubirea neîmpărtășită toată viața.
p 21 WC jpg
Orwell, petrolul și qatarezii
n vremea lui Rebreanu și a lui Camil Petrescu, reprezentanta României sub proaspătul încoronat Carol al II-lea pornea lungul și năucitorul drum spre Lumea Nouă.
640px Minister Luns opent de NATO conferentie te Den Haag jpg
Iarăși pe marginea prăpastiei?
În schimb, nimeni nu poate da de cap naționalismului imperialist rusesc. Singurii care o pot face sînt rușii înșiși.
316953588 506193938209801 1661483905740624086 n jpg
Daniel Vighi a plecat
Dilema veche transmite condoleanțe familiei și tuturor prietenilor săi! Dumnezeu să-l odihnească!
Engine lathe work LOC 25423838163 jpg
Stimată redacție Dilema veche,
La articolul „Șaiba” (Dilema veche, nr. 951/ 30 iunie – 6 iulie 2022) să-i fie îngăduit unui vechi „meseriaș” o mică adăugire, utilă, zic eu, înțelegerii derivatelor semantice ale acestui cuvînt.
p 22 Ken Loach WC jpg
Ken Loach. Iluzia working class hero
Cineastul britanic, cu o carieră onorabilă și consecventă, reușește în continuare să surprindă și să evoce niște pasaje ce descriu atît de palpabil o realitate, de altfel evidentă.
p 8 IMG 20220707 WA0031 jpg
In memoriam: Simona Cioculescu
Avea darul ca, prin prezența ei luminoasă și tonică, să creeze în jurul soțului ei o aură de veghe și de atenție iubitoare care îl înflorea permanent, în chip miraculos.
1024px Sulina 4 jpg
Vacanță la marginea frontului
Sulina complet schimbată față de alți ani. Peste drum de Ucraina. Peste drum de oroarea absolută a ultimului an.
p 23 InterviuBoca&Infinitu' CatalinSoto 1 jpg
Definiția underground-ului – G.P. VOLCEANOV în dialog cu CHAKRA 7
Rap-ul românesc nu a trebuit niciodată să fie resuscitat. A fost mereu într-o continuă ascensiune, depinde pe cine asculţi şi pe cine cauţi.
948 22 jpg
Viața bate filmu’
„The Third Man” e un film clasic, în alb-negru, o producție a anului 1949, premiată în același an la Festivalul de la Cannes, ce poate fi vizionată și astăzi în cinematografele din Viena, bineînțeles restaurată digital.
900px Serhiy Zhadan Toronto 2019 jpg
Un road movie
Tentativa brutală a Moscovei de reconstituire a unui imperiu poate fi stopată, dar aceasta nu ne pune la adăpost de surprize nedorite în materie de democraţie și drepturi ale omului.
42098322520 249c2ee734 c jpg
Imnurile noastre… toate
Căci chestiunea momentelor cvasi-solemne, ca izvor al unor „așa-zise” probleme, legate de ținuturi ori țări și cîntecele lor emblematice, de identitatea unor comunități, fie ele chiar și etnice, a revenit cu o fervoare nebănuită în prim-planul discursului public autohton.
627x0 jpg
Repetabilitatea trecutului
Începînd cu luna noiembrie a anului 2020 există însă o lege prin care proprietarii sînt obligați să-și repare casele, să-și întrețină fațadele și să-și spele ferestrele de la stradă.
p 22 WC jpg
De-sine-mișcător(i)ul Dacia, de la Pitești
În română avem „Superman” american și „Supraom” nietzschean.
Week end în patru puncte principale și multe alte divagații jpeg
Week-end în patru puncte principale și multe alte divagații
Pe undeva, este și o dulce și tîrzie răzbunare a noastră, cu toate că întregul patrimoniu moștenit după 1918 aparține statului român, indiferent de stăpînitori, supuși și complicatele raporturi care au existat în trecut între ei.
Scrisoare către Leonida Neamțu jpeg
Scrisoare către Leonida Neamțu
Îți scriu, pentru că recent s-a reeditat una dintre cărțile tale.
Despre singurătatea din noi – nu i așa că îți place de mine? jpeg
Despre singurătatea din noi – nu-i așa că îți place de mine?
Este demonstrată științific legătura dintre creier, corp, mediu și vulnerabilitatea genetică.
Viețile netrăite jpeg
La ora prînzului
E o atenție pentru lumea mică, nevăzută, în mișcare, din jurul nostru, pentru care parcă n-am avut ochi pînă acum.
La stînga sau la dreapta? jpeg
La stînga sau la dreapta?
Gîndirea binară – natură versus cultură – este prea rigidă ca să explice complexitatea comportamentului verbal, care în mod clar e o combinație între cele două.
Sfîrșitul competenței: inamicul nevăzut al democrației?  – o discuție pe marginea cărții lui Tom Nichols jpeg
Sfîrșitul competenței: inamicul nevăzut al democrației? – o discuție pe marginea cărții lui Tom Nichols
Ceea ce suscită interesul „diagnosticianului” sînt atitudinile tot mai multor oameni. În primul rînd, legătura invers proporțională între „lipsa de informații” și „opiniile ferme”.

Adevarul.ro

image
Fost membru CNA, atac la adresa unui concurent de la Românii au talent. Ce răspunde mama băiețelului luat în vizor
Mama lui Rareș Prisacariu, băiețelul care a primit Golden Buzz-ul la emisiunea Românii au talent a răspuns la reacția dură pe care Radu Herjeu, fost membru CNA, a avut-o după emisiune.
image
Clujul depășește la PIB orașe similare din Estul Europei. „Percepția e una, realitatea e alta”
Zona Metropolitană Cluj a depășit, în ceea ce privește Produsul Intern Brut, zone metropolitane din jurul altor orașe similare din țări estice. Economistul Radu Nechita explică de ce clujenilor nu li se pare că ar trăi mai bine.
image
Marius Manole, în șoc hipotermic pe scenă!
„Ce avem noi aici?”, o piesă de teatru scrisă și regizată de Lia Bugnar, jucată de Carmen Tănase, Maria Obretin și Marius Manole, a fost un succes deplin la Birmingham, unde spectatorii nici măcar n-au observat că Marius Manole a intrat șoc hipotermic.

HIstoria.ro

image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.
image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.