Definiția underground-ului – G.P. VOLCEANOV în dialog cu CHAKRA 7

G.P. VOLCEANOV
Publicat în Dilema Veche nr. 949 din 16 – 22 iunie 2022
image

Chakra 7 este formată din doi MCi cu vechime, pe care multă lume însă îi descoperă abia acum. M-am întîlnit cu băieţii undeva în Ghencea, într-un apartament echipat cu toată aparatura necesară pentru nişte repetiţii reuşite. Am avut plăcerea de a-i cunoaşte personal pe Infinitu’ şi Bocaseca, cei doi MCi, reprezentativi pentru rap-ul autohton de astăzi, cu care am discutat deschis şi relaxat despre rap, carieră, stil de viaţă şi, nu în ultimul rînd, poezie.

Să începem cu începutul. Cînd şi cum a luat naştere Chakra 7?

Infinitu’: Mai ţii minte cîţi ani aveai atunci?

Bocaseca: 20-21 de ani.

I.: Cam 12-13 ani. Mă ştiam cu Boca de cînd eram ciutani (n.a. „copii, puşti”) de pe net, vorbeam tot, colaboram într-o direcţie şi în alta (...), eu eram în România, el era în Spania, stabilit deja de șapte-opt ani, şi doar pe Internet ţineam legătura, comunicam, împărţeam aceeaşi viziune cu muzica şi, uşor-uşor, începeam să ne modelăm un stil.

Făceaţi, bănuiesc, şi schimb de demo-uri pe atunci.

I.: Da, bineînţeles. Era Yahoo! Messenger atunci. Şi cam asta a fost, a venit el din Spania, ne-am întîlnit şi a venit pur şi simplu natural, am zis că tre’ s-o facem.

B.: Chiar Dilimanjaro a urcat prima piesă Chakra 7 pe Internet, el le avea cu YouTube-ul.

I.: Noi nu aveam canal de YouTube, nu ştiam ce înseamnă, el avea. Cu Dili mă cunoscusem faţă în faţă la ceva battle (n.a. – rap battle, „bătălie în versuri”).

Am putea spune că sînteţi definiţia underground-ului românesc: artişti independenţi care au înfiinţat un studio de înregistrări şi un label, „Studioul P Records”, prin propriile eforturi. Ce vă motivează să rămîneţi retraşi în underground, în timp ce alţi artişti se zbat pentru a se afirma în mainstream?

B.: Sîntem în adevăratul sens al cuvîntului hip-hop underground românesc şi îl reprezentăm cu adevărat de cîţiva ani. Dar niciodată să nu spui niciodată, nu ştiu dacă o să rămîn underground. Cumva, dacă o să mă adaptez la timpurile de astăzi, am să-mi păstrez subiectele despre care îmi place să cînt, pentru că trăiesc acelaşi lucru, dar sound-ul se schimbă, e normal, ca să nu rămîn în urmă, să zic aşa. Unii oameni ar putea să o vadă ca pe comerţ, ca pe ceva comercial, iar cînd oamenii spun asta, degeaba mă bat eu cu pumnul în piept că sînt underground. Dar să fii underground nu e o alegere, e un stil de viaţă, „SP lifestyle”, asta trăim. E o alegere pe viaţă. Oricum, toţi banii cîştigaţi din concerte se întorc în muzică: aparatură, producţie etc.

I.: Consider că aşa cum a luat SP-ul (n.a. label-ul trupei, „Studioul P Records”) underground-ul şi nivelul la care l-a elevat, nu cred că a mai fost atins şi nu o să mai fie prea curînd.

B.: O să fie, vin alţi oameni şi alţi oameni pe care îi aducem în familie, tocmai ca să ducă mai departe ce am început noi, e atît de simplu!

I.: E normal să evolueze, dar felul în care l-am elevat ne-a etichetat cumva ca fiind „emblema underground-ului românesc”. Gîndeşte-te, avem 12 ani de muzică, ne-ar fi super-facil să intrăm în studio, să punem un instrumental comercial şi să gîndim o temă care-i pe placul maselor în 2022. E super-uşor să faci chestia asta, nu-mi doresc. Prefer să-mi scriu sufletul pe foi şi ştiu că asta o să rupă la un moment dat!

B.: Noi n-am făcut trap, dar dacă e să priveşti pe sunete, pe tempo, 65bpm ş.a.m.d., practic am făcut trap înainte să apară genul ăsta la noi, cam tot aia e.

I.: Instig pe toată lumea din 2022 să caute piesa Limite de la Chakra 7, e o sesiune live pe net, sună literalmente a 2022, genul ăla de beat, tempo, şi e veche de vreo zece ani.

Aveţi un stil care îmbină rap-ul conscious şi cel gangsta cu instrumentale progresive, un sound alternativ cu influenţe de jazz. Ce artişti v-au influenţat de-a lungul timpului şi cum vă alegeţi sursele instrumentale?

B.: Înainte de toate, eu sînt mai mult gangsta, fratele (n.a. – Infinitu’) e mai mult conscious. Eu personal nu mă consider artist, sînt doar suma altor artişti adevăraţi care au făcut ceva înaintea mea şi eu doar mi-am ales de la ei ce mi-a plăcut cel mai mult pentru mine. M-au influenţat Cypress Hill, Heltah Skeltah, 2Pac foarte mult, sînt fan Dr. Dre şi Snoop, dar cel mai mult m-au influenţat Psycho Realm, e influenţa cea mai „aprinsă” din ceea ce facem. Beat-urile ni le alegem ca lăutarii, după ureche.

I.: În funcţie de ce ne produce producătorul. Şi producătorii sînt de obicei oameni din anturaj cu care ne întîlnim des, avem o relaţie consistentă, sînt familie.

B.: Da, noi sîntem familie. Gogan e naşul copiilor mei, de exemplu. Alt producător ar fi Rădaşcă, cel mai muncitor băiat din echipă.

I.: Dar, în general, prima dată iei ce te-a rupt cel mai mult şi vrei să redai asta fidel, urmează pasul 2, în care iei acel ceva şi adaugi puţin şi din stilul tău şi pasul 3, să iei acel ceva şi să îl ridici la un alt standard, devenind cu totul altceva. Pe parte de instrumentale şi feeling, ar mai fi o formaţie din Rusia care m-a influenţat, The Chemodan Clan.

Sînteţi prolifici, aveţi numeroase sesiuni de freestyle, colaborări pe albumele altor artişti (AFO, raku, Celula de Criză ş.a.), dar încă nu aţi lansat un album în formula Chakra 7. Pe cînd ne „loviţi” cu albumul de debut?

I.: (rîde) O să iasă în 2033 şi o să fie Platinum Edition, nu o să-i vină nimănui să creadă. Dar deocamdată cîntăm, ieşim la concerte şi party-uri private, absolut oriunde ne cheamă bagabonţii noştri, activăm în direcţia asta. În schimb, o să mai scoatem clipuri, single-uri, lucrăm cu Sr71, avem destule proiecte.

Puteţi să spuneţi cîte ceva despre mişcarea S.S. (SickSide) – PARTEA BOLNAVĂ şi semnificaţia măştilor de gaze pe care le purtaţi adesea în videoclipuri şi concerte, pentru cei care încă nu sînt familiarizaţi cu fenomenul?

B.: Masca de gaze reprezintă o simbolistică: să respiri aerul curat al societăţii, pentru că trăim într-o societate bolnavă şi toxică. E unul din simbolurile SickSide. Mişcarea asta, apărută în ’90 şi ceva, e inspirată de Psycho Realm, de la ei am început filmul ăsta şi PARTEA BOLNAVĂ România.

I.: S-a răspîndit ca un fenomen worldwide. În afară de noi, SickSide România, de care nici nu cred că ştiu ei (n.a. Psycho Realm), există SickSide Brazilia, Italia, Portugalia, Spania, în orice ţărişoară sînt membri care reprezintă mişcarea asta.

Din cîte ştiu nu există lider sau înscrieri, e o mişcare liberă...

B.: E ca o armată. Probabil o fi o ierarhie, dar, încă o dată, nu ştiu dacă au auzit Sick Jack şi Big Duke de noi, deşi am fost la concert cînd au fost la noi, iar Sick Jack are poze cu steagul României şi masca de gaze. Poate or exista generali, soldaţi, ca o ierarhie în armată, dar respectul este reciproc în mişcarea asta, cînd ne întîlnim vorbim de la egal la egal.

I.: Primul care ne-a îmbolnăvit şi pe mine, şi pe Boca cu mişcarea asta a fost Mu-jerezz.

B.: Da, el a fost capul răutăţilor, să zic aşa, noi ştiam de multe pînă atunci 2Pac, Heltah, MF Doom, Soldiers of Darkness, RZA, Gravediggaz ş.a.m.d. , dar cînd am descoperit Psycho Realm, ne-a vorbit despre asta, ne-am regăsit cu toţii în mişcarea asta

I.: Le-am ascultat albumele pe repeat ca obsedaţii (rîde), de fapt a fost de-ajuns să ne pună o piesă, eu m-am infectat de la Stone Garden.

B.: Stone Garden şi Lost Cities, vorba aia, sînt clasice.

Urmează întrebarea aceea controversată pe care nu-mi place să o pun, dar care e oarecum obligatorie: consideraţi că rap-ul românesc are nevoie să fie „resuscitat” – un termen dur, însă folosit des în corelaţie cu muzica rap – pentru ca el să revină în prim-planul muzicii din România? Dacă da, cum?

B.: Rap-ul românesc nu a trebuit niciodată să fie resuscitat. A fost mereu într-o continuă ascensiune, depinde pe cine asculţi şi pe cine cauţi. Rap-ul, ca gen muzical, la cîţi ani a dăinuit, începe să fie ca blues-ul sau rock-ul, ţine mai mult ca alte genuri muzicale. Tot mai mulţi oameni fac rap, din ce în ce mai bine, nu e nevoie să fie resuscitat.

I.: Asta a fost o chestie de marketing, nişte băieţi care, supăraţi că sînt incapabili să facă rap, au zis că e mort. Ăia sînt hater-i, ignoranţi, nu caută rap-ul adevărat. E o ignoranţă să spui că rap-ul e mort.

Rap-ul este un fenomen deja studiat la nivel academic în universităţi din toată lumea. Totuşi, în România, nu se bucură de acest statut, deşi are multe de oferit d.p.d.v. muzical, stilistic, politic şi social. O consideraţi o nedreptate sau rap-ul ar trebui să rămînă la nivelul străzii?

B.: Eu, ca rapper „de stradă”, mă mulţumesc cu ce avem noi acasă. Dar în acelaşi timp aş fi ipocrit să nu vreau să ajungă la un nivel academic, la fel ca în afară. Rap-ul a fost privit de părinţii noştri şi de generaţiile dinainte, la nivel cultural, ca huliganism. Dar cred că va ajunge în scurt timp să se vorbească despre el şi în şcoala de muzică, de exemplu.

I.: Avantajul rap-ului este că există multă poezie acolo. Implică scris, implică rime, automat vorbim de un proces de gîndire mult mai amplu decît în cazul unei melodii comune pe o tematică simplă şi acceptată. În carieră am mai întîlnit oameni care au scris despre muzica rap pentru facultate sau copii care sînt inspiraţi de ce facem noi şi ne trimit mesaje sînt plictisit de ce citesc la ora de română, poeziile, dar cînd vă citesc vouă versurile, simt ceva aparte şi mă gîndesc că se datorează faptului că e mai actuală treaba, sîntem mai actualizaţi. Cred că la un moment dat vor ajunge şi cadre academice să ia la cunoştinţă modul în care se scrie în rap-ul românesc în 2022.

Citiţi sau aţi citit poezie convenţională? Aveţi un poet preferat din literatura română?

B.: Cum nu prea citesc poezie, am să zic Eminescu el este şi va rămîne regele poeziei româneşti. Mai recent am citit o carte cu 321 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea şi vreo 100 de pagini din Biblie. Sînt credincios nepracticant, dar mă fascinează şi vreau să o termin cînd o să am timp.

I.: Bacovia, bro, în simplitatea şi în nenorocirea lui, mă regăsesc în el, că sîntem la fel de pesimişti, vedem lumea la fel de negru. Şi Blaga, cu Poemele luminii, îmi place.

Poate fi rap-ul considerat o specie a genului liric, avînd în vedere că are o formă fixă, ritm, rimă, teme, motive specifice ş.a.m.d.?

I.: Rămîne la latitudinea celor competenţi să decidă asta. Majoritatea rapperilor nu sînt educaţi, noi nu ştim ce facem, o facem din inimă. Am închegat anumite tipare în timp şi am respectat anumite tipare, asta e altă treabă, dar scriem poezia după cum ne dictează inima.

Ce-i drept, mulţi poeţi ai zilelor noastre au uitat să mai pună suflet în poeziile lor, astfel că multe sînt superficiale, simple încercări pe hîrtie; în plus, voi aveţi avantajul muzicii care vă acompaniază la fiecare vers.

I.: Da, poate un Kazi Ploae, un raku, Vexxatu’ Vexx, dar cînd mă uit la unul ca mine, îmi dau seama că nu am skill-ul necesar să merg atît de departe. Pe de altă parte, cred că pot să fac o poezie mai impresionantă decît mulţi dintre ei (n.a. – poeţii contemporani), pentru că pun mult suflet.

Creaţia voastră este poezie? Vă identificaţi cu statutul de „poeţi contemporani”?

B.: Sîntem mai mult textieri decît poeţi. Pseudopoeţi, dacă vrei.

I.: Mi-ar fi ruşine să mă pun lîngă cineva care a studiat ani de zile şi e cu adevărat poet. Eu vorbesc cum mă taie gura uneori, iar de-a lungul anilor am uitat şi multe cunoştinţe de gramatică. Mă ştiu că sînt „spurcat”, o chestie care nu e acceptată în cercurile academice, folosesc un limbaj licenţios, deci nu mă pot considera poet. Dar, pe de altă parte, ştiu că dacă vreun poet ne citeşte, ar fi invidios.

Un gînd de încheiere?

B.: Mulţumesc tuturor care ne susţin încă de la început, indienilor şi indiencelor noastre care reprezintă cu adevărat SP Life o familie, nu trupă. Şi îţi mulţumim că te-ai gîndit să ne iei interviul ăsta.

I.: Şi că te gîndeşti la rap în general şi vrei să îl aduci în atenţia oamenilor, pentru că ai descoperit aurul din domeniul ăsta.

G.P. Volceanov (@gp.volceanov) este poet, scriitor, lexicograf, doctorand al Școlii Doctorale Litere din cadrul Universității din București, pasionat de cultura urbană și de fenomenul hip-hop.

Foto: Cătălin Soto (@sotosigur)

p 8 IMG 20220707 WA0031 jpg
In memoriam: Simona Cioculescu
Avea darul ca, prin prezența ei luminoasă și tonică, să creeze în jurul soțului ei o aură de veghe și de atenție iubitoare care îl înflorea permanent, în chip miraculos.
1024px Sulina 4 jpg
Vacanță la marginea frontului
Sulina complet schimbată față de alți ani. Peste drum de Ucraina. Peste drum de oroarea absolută a ultimului an.
p 23 InterviuBoca&Infinitu' CatalinSoto 1 jpg
Definiția underground-ului – G.P. VOLCEANOV în dialog cu CHAKRA 7
Rap-ul românesc nu a trebuit niciodată să fie resuscitat. A fost mereu într-o continuă ascensiune, depinde pe cine asculţi şi pe cine cauţi.
948 22 jpg
Viața bate filmu’
„The Third Man” e un film clasic, în alb-negru, o producție a anului 1949, premiată în același an la Festivalul de la Cannes, ce poate fi vizionată și astăzi în cinematografele din Viena, bineînțeles restaurată digital.
900px Serhiy Zhadan Toronto 2019 jpg
Un road movie
Tentativa brutală a Moscovei de reconstituire a unui imperiu poate fi stopată, dar aceasta nu ne pune la adăpost de surprize nedorite în materie de democraţie și drepturi ale omului.
42098322520 249c2ee734 c jpg
Imnurile noastre… toate
Căci chestiunea momentelor cvasi-solemne, ca izvor al unor „așa-zise” probleme, legate de ținuturi ori țări și cîntecele lor emblematice, de identitatea unor comunități, fie ele chiar și etnice, a revenit cu o fervoare nebănuită în prim-planul discursului public autohton.
627x0 jpg
Repetabilitatea trecutului
Începînd cu luna noiembrie a anului 2020 există însă o lege prin care proprietarii sînt obligați să-și repare casele, să-și întrețină fațadele și să-și spele ferestrele de la stradă.
p 22 WC jpg
De-sine-mișcător(i)ul Dacia, de la Pitești
În română avem „Superman” american și „Supraom” nietzschean.
Week end în patru puncte principale și multe alte divagații jpeg
Week-end în patru puncte principale și multe alte divagații
Pe undeva, este și o dulce și tîrzie răzbunare a noastră, cu toate că întregul patrimoniu moștenit după 1918 aparține statului român, indiferent de stăpînitori, supuși și complicatele raporturi care au existat în trecut între ei.
Scrisoare către Leonida Neamțu jpeg
Scrisoare către Leonida Neamțu
Îți scriu, pentru că recent s-a reeditat una dintre cărțile tale.
Despre singurătatea din noi – nu i așa că îți place de mine? jpeg
Despre singurătatea din noi – nu-i așa că îți place de mine?
Este demonstrată științific legătura dintre creier, corp, mediu și vulnerabilitatea genetică.
Viețile netrăite jpeg
La ora prînzului
E o atenție pentru lumea mică, nevăzută, în mișcare, din jurul nostru, pentru care parcă n-am avut ochi pînă acum.
La stînga sau la dreapta? jpeg
La stînga sau la dreapta?
Gîndirea binară – natură versus cultură – este prea rigidă ca să explice complexitatea comportamentului verbal, care în mod clar e o combinație între cele două.
Sfîrșitul competenței: inamicul nevăzut al democrației?  – o discuție pe marginea cărții lui Tom Nichols jpeg
Sfîrșitul competenței: inamicul nevăzut al democrației? – o discuție pe marginea cărții lui Tom Nichols
Ceea ce suscită interesul „diagnosticianului” sînt atitudinile tot mai multor oameni. În primul rînd, legătura invers proporțională între „lipsa de informații” și „opiniile ferme”.
Gînduri pașnice „în vreme de război”, pentru ortodocși și nu numai jpeg
Gînduri pașnice „în vreme de război”, pentru ortodocși și nu numai
Sîntem într-o altă etapă a unui război surd pînă acum, într-o nouă formulă, „reloaded”, dar tot hîdă, de a ne raporta la alteritate.
Procese de onirință jpeg
Procese de onirință
Niciodată nu știi ce conduce la vis, pe cînd ce vine după aceea e mai limpede: rememorarea, reluarea lui în gînd pînă la dispariție.
Din jurnalul unui om cu „o mic” jpeg
Din jurnalul unui om cu „o mic”
Respectul diferă de politețe, atît în categoriile etice, cît și la locul de muncă.
O dilemă morală a fiecărei zile jpeg
O dilemă morală a fiecărei zile
La nivelul societății noastre întîlnim mulți oameni care funcționează în rol de victimă, e mai simplu să plasăm responsabilitatea în exteriorul nostru decît să ne asumăm alegerile.
Vise la feminin jpeg
Vise la feminin
Hélène Cixous reordonează material dintr-un jurnal de vise imens, mărturisind că n-a modificat nimic din eboșa inițială.
Sovietizarea selectivă a capitalismului american jpeg
Sovietizarea selectivă a capitalismului american
Tesla și alte afaceri „nou îmbogățite“ se bazează adesea pe finanțări externe, nu pe profituri.
Adaptați pentru viitor  Etica și estetica fericirii postmoderne jpeg
Adaptați pentru viitor. Etica și estetica fericirii postmoderne
Fericirea ne arată cum să devenim eroi ai propriei noastre vieți, ce înseamnă și cum să fim cu adevărat niște eroi buni și frumoși.
Traducătorul orchestră – interviu cu Andrei VIERU jpeg
Dragă domnule Andrei Cornea
Un om despre care nu sîntem siguri că a existat vreodată – de exemplu, Arjuna din Bhagavad-Gita – face parte din umanitate sau nu?
„Unde ni s entuziaștii, visătorii“ jpeg
„Unde ni-s entuziaștii, visătorii“
Oniriștii nu pornesc de la visele lor nocturne, inventînd hiperlucid altele, diurne.
De ce a murit macroeconomia? jpeg
De ce a murit macroeconomia?
Pînă cînd economiștii nu vor recunoaște existența unei incertitudini inevitabile, nu se va putea vorbi de o teorie macroeconomică, ci doar de măsuri de prevenire pentru situații de urgență.

Adevarul.ro

image
Ciobanul din Valahia ajuns domnitor al Ţării Româneşti. A dus o prigoană aprigă împotriva marilor dregători
Mircea Ciobanul - domnitorul Ţării Româneşti care a primit acest nume pentru că înainte de a urca pe tron cumpăra oi pentru Constantinopol. Chiar dacă avea o preocupare paşnică, asta nu l-a împiedicat să devină unul dintre cei mai cruzi domnitori români.
image
Concubine plimbate în turism sexual. Cele mai mari preţuri erau la Suceava
Un oraş din nordul Bucovinei a ajuns paradis pentru proxeneţi şi prostituate datorită tarifelor mari care sunt practicate în această zonă.
image
„Pietrele Foamei” au ieşit la suprafaţă în albiile secate ale Râului Elba: „Dacă mă vezi, să jeleşti”
Europa se confruntă cu o secetă severă în urma unor valuri de caniculă fără precedent, ceea ce a determinat scăderea dramatică a debitului unor râuri europene importante. În Germania, în albiile secate ale râurilor au ieşit la iveală pietre masive folosite în urmă cu sute de ani pentru a prevesti vremuri vitrege pentru omenire, relatează Miami Herald.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.