De Paște, de la sacru la profan

Publicat în Dilema Veche nr. 891 din 6 -12 mai 2021
De Paște, de la sacru la profan jpeg

– Ții minte cu cîtă nerăbdare așteptai tu vacanța de Paște, ca să pictezi ouăle? Doamne, cît de bucuroasă erai în fiecare an, în perioada asta, atunci cînd eram noi mici! Și-apoi te enervai și plîngeai că nu-ți ieșeau așa cum îți imaginaseși tu că-ți vor ieși. Ții minte, da?

– Nu!

– Cum adică nu? Tu ești omul cu cea mai bună memorie din cîți cunosc eu.

– Normal că țin minte, eu țin minte totul. Dar nu-mi place să-mi amintesc de nervii mei de copil. Acuarelele alea nu prindeau pe coaja de ou.

În aproape fiecare an, înainte de Paște, am acest dialog cu prietenea mea din copilărie, pe care o cheamă tot Ada. În aproape fiecare an, se amuză pe seama mea din cauza asta. Sîntem prietene de 29 de ani. Am fost și colege de bancă. Sîntem prietene, cum îmi place mie să spun, de pe vremea în care, în clasa I, stînd în bancă, eu nu atingeam încă parchetul cu picioarele, iar ea, da. Eu, Ada mică. Ea, Ada mare. E mai mare decît mine cu două luni. Și e minunată. Întotdeauna a fost. Chiar dacă, de niște ani buni, trăiește în București, ne vedem în fiecare an de Paște. Uneori, foarte pe fugă. Chiar și pentru doar 30 de minute. Dar important e să ne vedem.

Azi nu mă mai enervez atunci cînd pictez ouăle. Anul acesta e al treilea an în care le pictez, de cînd sînt adult. Le vopsesc cu vopsea clasică, iar apoi le pictez, le mîzgălesc cu acrilice. Dar nu mai am, nu reușesc să mai găsesc bucuria aia de copil. Brută, sinceră, nefiltrată. Poate pentru că acum știu că ceva-ceva tot va ieși cu ouăle mele „artistice”.

În casă la noi nu a mai mirosit niciodată a cozonac scos din cuptor

Nu-mi place, mai ales înainte de sărbători, aglomerația din hipermarket-uri. Agitația aia îmi induce o stare de panică pe care nu pot s-o gestionez mereu. Mă obosește și-abia aștept să ies la aer. Îmi displac furia cumpărăturilor în delir și oamenii care cumpără mai mult decît consumă. Pe de altă parte, Paștele mi s-a părut vesel doar atunci cînd eram copil. Pentru că nu conștientizam semnificația sărbătorii. Și pentru că tot ce însemna el, Paștele, era legat de bunica mea. Omul-minune din viața mea. Cel mai bun dintre pămînteni. Cum ea nu mai e, nu mai pot să pun degetul pe sufletul meu ca să spun: uite, aici simt eu că Paștele de la 36 de ani e la fel, dar fix la fel ca acela din copilărie. Evident, nimic nu mai e la fel. Dar eu încerc mereu, cu o încăpățînare uneori absurdă, să mă reîntorc în cel mai fericit anotimp al vieții mele. În copilăria în care bunica mea mi-a fost reper de bunătate.

De Paște, așteptam cu nerăbdare ca ea să ne ducă, pe mine și pe fratele meu, la biserică, în Vinerea Mare, ca să trecem pe sub masă. Habar n-aveam, pe-atunci, ce înseamnă acest obicei. Pentru mine și pentru el era o chestiune serioasă care se traducea prin ceva la fel de serios: chicoteală maximă. Buna noastră era deja bătrînă și-i era greu să treacă pe sub masă, dar pentru noi făcea orice.

Sînt, am fost mereu un om care adoră mirosurile. De ardei și vinete coapte, porumb fiert, dulceață de vișine care fierbe, căpșune. Iubesc să miros diverse parfumuri, arome. Adoram mirosul cozonacilor făcuți de bunica mea. Cozonaci cu multă cacao, nucă și rahat, cu ouă de țară. Folosea mult zahăr în compoziția lor, fiindcă ea susținea că nu o interesează atît să fie aspectuoși, adică foarte crescuți, cît gustoși. Erau. Oh, Doamne, ce buni erau! Cînd îi scotea din cuptor, simțeam cum mă topesc, efectiv, de plăcere. Mi se părea, fără nici o exagerare, emoționant: senzația aia că ceva ce-ți place la nebunie poate fi al tău. Să-l atingi, să-l miroși, să-l guști. Fără nici o grabă. Ci doar cu bucuria aproape hedonistă a celui care se înfruptă. Dar fără nici un sentiment de vinovăție.

După ce bunica mea s-a stins, acum 11 ani, în casă la noi nu a mai mirosit niciodată a cozonac aburind, scos din cuptor. Mama mea nu știe să-l facă, iar eu, recunosc, nici nu știu, nici nu vreau să învăț. Dincolo de faptul că nu știu să fac nimic în zona de artă gastronomică, n-aș vrea să învăț pentru că aș avea cumva sentimentul că vreau să înlocuiesc ceva ce pentru mine e de neînlocuit. Totuși, dacă aș intra acum într-o casă în care miroase a cozonac proaspăt scos din cuptor, mi s-ar înmuia genunchii.

„Bucuria aceea avea o taină”

Am întrebat-o pe mama cum e pentru ea Paștele acum, la 65 de ani, comparativ cu cel din copilăria ei și cel de mai tîrziu, de cînd eu și fratele meu eram copii. E oarecum tristă cînd îmi spune că, din punctul ei de vedere, „sărbătoarea în sine pare să nu mai aibă aceeași semnificație”. „Se respectă canoanele, se vopsesc ouă, oamenii merg să ia Lumină de la biserică, în noaptea de Înviere. Dar Paștele nu mai are, parcă, aceeași semnificație pe care o avea în copilăria mea. S-a comercializat prea mult. Bucuria aceea avea o taină. Și-a pierdut din farmec”. Asta îmi spune mama, care în fiecare an, de Paște (dar nu numai), îmi face, invariabil, cea mai bună salată boeuf din lume. Cu pui, nu cu vită, fiindcă eu nu mănînc carne de vită. Nu-mi place.

„Timpul avea altă dimensiune”

Cosmin, prietenul alături de care alerg, uneori, dimineața, în parcul lîngă care locuiesc eu, are 41 de ani. Și chiar tînăr fiind, îmi dă impresia că are o ușoară nostalgie legată de Paște, așa cum era sărbătoarea în copilăria lui. „Timpul avea altă dimensiune acum 30 de ani. Acum, lumea pare că nu mai are răbdare pentru tradiții.” În casă la el nu se face cozonac și, așa cum îmi spune, nici nu se prea cumpără, fiindcă lui și familiei sale nu prea le place cozonacul. „Dacă tradiția înseamnă să facem cozonaci, atunci, nu, nu sînt fan tradiție”, îmi mărturisește destul de amuzat.

„Valorizare religioasă”

Prietenii mei, oamenii care îmi sînt cei mai apropiați se raportează la Paște asemănător modului în care mă raportez și eu. Încearcă să păstreze sau să reînvie, atît cît e posibil, ceva din spiritul magic care îmbrăca, în copilărie, această sărbătoare și respectă mai mult sau mai puțin tradițiile. La prima ședință live din 2021, colegii mei, care îmi sînt și prieteni, îmi povestesc amintirile lor legate de Paște, de cînd erau copii. Raluca spune că una dintre bunicile sale le lăsa, pe ea și pe sora ei, să frămînte, chiar și în joacă, aluatul pentru cozonac. „Îmi amintesc cu multă, multă bucurie de momentul în care ni se lipea coca între degete, iar mîinile noastre semănau cu niște lăbuțe de rață. Atunci știam, așa cum ne zicea mamaia, că asta înseamnă că acea cocă era gata pentru cozonac”, povestește Raluca.

Am mai mulți prieteni aromâni. Foarte apropiați. Și am, uneori, curiozități cu privire la tradițiile lor. Dar înțeleg, de la ei, că nu diferă prea mult. E însă ceva ce nu am mai auzit pînă acum legat de breviarul obiceiurilor de Paște. Mariana spune că, „din tradițiile aromânilor, încă se mai păstrează, în Dobrogea, așezarea la icoană a primului ou vopsit în culoare roșie, în Joia Mare, ca simbol al jertfei Mîntuitorului Iisus. După 40 de zile, de ziua Înălțării Domnului, oul roșu se îngroapă în pămînt, ca hierofanie telurică sau valorizare religioasă. Oul mai poate fi păstrat la icoană un an, apoi se înlocuiește cu un ou proaspăt, vopsit în Joia Mare. De asemenea, oul vechi care a stat timp de un an la icoană se îngroapă în Joia Mare și devine simbol al regenerării sau întoarcerea prin Terra Mater sau Mama Glie pentru că pămîntul produce forme vii”. Mariana Bafană și Raluca Petre sînt, acum, colegele mele. Mi-au fost profesoare atunci cînd eram studentă. Recunosc, nu-mi imaginam, cu 10-15 ani în urmă, că vom vorbi despre amintiri din copilăriile noastre. Mariana îmi explică și că „în anii trecuți, femeia aromâncă croșeta un săculeț în Joia Mare, apoi punea în el oul roșu și-l păstra 40 de zile lîngă icoană. Îngroparea oului în fertilitatea pămîntului echivalează cu o nouă naștere, așa cum spune și Eliade, în Tratatul de istorie a religiilor: „Tot ce iese din pămînt e înzestrat cu viață și tot ce se întoarce în el dobîndește viață”. Tot în trecut, femeile aromînce împleteau un mic obiect de vestimentație (bentiță, botoșei sau căciulă) pentru sănătatea copilului, însă obiectul trebuia început și terminat în Joia Mare”.

„Un ritual sfînt cu încărcătură magică a apărut brusc într-un context nu doar desacralizat, ci supracomercializat”

Prietena mea Corina este, și ea, aromâncă. Dar nu știe obiceiuri specifice doar aromânilor de Paște. Își aduce însă aminte, vizibil emoționată, de bunica ei, de dada, așa cum îi spunea, care cocea cozonaci și pîine în cireap, cuptorul din lut. „N-am mai regăsit niciodată în viața mea acel miros de pîine coaptă și de cononaci făcuți de bunica. De la ea am învățat despre postul Paștelui. Ea ne ducea la biserică să trecem pe sub masă, în Vinerea Mare. Era o emoție fantastică! Mergeam la biserică purtînd pe braț un coș din nuiele, în care aveam cozonac, ouă și vin roșu. Pentru mine, imaginea acelui coș încărcat, peste care era așezat un șervet de un alb imaculat, a rămas și pînă astăzi imaginea Paștelui. Duceam și buchete de flori. Erau narcise albe”, îmi spune Corina.

Ea susține că, în prezent, ceea ce se întîmplă în preajma sărbătorii îi lasă impresia a ceva „indecent, chiar deșănțat, îndepărtat de esență”. „Unul dintre momentele care m-au întristat și care m-au făcut să conștientizez și mai adînc această schimbare radicală dintre Paștele din copilărie și cel de acum a fost acela în care am găsit, pe rafturile unui supermarket, ouă deja vopsite. Un act atît de profund, cum este cel al vopsirii ouălor, pe care în copilărie îl priveam ca pe un ritual sfînt, cu încărcătură magică, a apărut brusc într-un context nu doar desacralizat, ci supracomercializat”, povestește Corina.

Nu știu dacă Paștele ține de respectarea obiceiurilor și a tradițiilor. Oamenii pe care-i simt parte din inima mea cred, fiecare în felul lui, în ceva sfînt sau în ceva magic. De dincolo de noi. Știu sigur asta, chiar dacă nu vorbim cu toții despre asta. Și știu că unii dintre ei se vor opri din drumurile lor zilnice ca să intre într-o biserică, pentru a aprinde o lumînare. Dar nu ca într-o instituție, ci ca într-o casă a unui Dumnezeu întotdeauna bun.

Ada Codău este jurnalist, asistent univ. la Specializarea Jurnalism, Facultatea de Litere, Universitatea „Ovidius“ din Constanţa.

1025 21 Iamandi jpg
Business as usual
Poate că britanicii, spre deosebire de alte nații mai versatile, mai cameleonice, au exercițiul normalului.
VJ jpg
La aniversară. Valeriu Jereghi în spațiul filmului european
Creator a 19 filme ca regizor, 21 și ca scenarist, opt ca director de imagine și unul ca producător, a fost și actor în patru filme.
1014 23 jpg
„Probabil cel mai aşteptat album rap din ultimii zece ani” – G.P. VOLCEANOV în dialog cu PHUNK B –
Prima mea casetă de hip-hop românesc a fost Familiarizează-te de la La Familia, în 2001, septembrie, de ziua mea, la 7 ani.
p 21 WC jpg
Digital și analogic
Dincolo de sensul intrinsec al unui cuvînt sau al unei expresii, mai există unul, extrinsec, care rezultă din relația acestora cu contextul.
1013 23 Miru fotosoto jpg
„De ce iubim femeile MCs” (II) – G.P. VOLCEANOV în dialog cu MIRU
„Mi-ar plăcea măcar la Conservator, fiind de specialitate, să fie o materie legată de rap.”
image png
Trasul de șireturi
Dar nici cel din urmă nu se oprește vreodată din citit. Nu va declara niciodată că nu mai are nevoie de cărți.
1010 22 coperta jpg
image png
Hoțul de timp
Ei se fortifică în interiorul iluziei de a „avea în mînă accelerarea sau încetinirea călătoriilor la graniță, nu cea geografică, ci cea a veșniciei”
image png
Solidaritatea de aparență
Grație coincidenței onomastice, își însușise fără jenă „faptele de vitejie” ale acestui fotbalist sîrb; și-i mersese de minune pînă să fie descoperit.
image png
Iarna pe uliță
Psihic, însă... mi se pare că e invers.
image png
Privirea ca formă de gîndire în arta lui Marin Gherasim
Preocupările teoretice ale pictorului se manifestă de timpuriu.
p 21 Heinrich B”ll jpg
Dragostea tăiată la montaj. Heinrich Böll despre doliul Germaniei
Dar nu la asta se gîndea Heinrich acum: el se gîndea la speranța care luminase o clipă chipul mamei, numai o singură clipă, dar știa că o clipă înseamnă mult.
index jpeg 7 webp
Ce a căzut, de fapt, în 1989?
Ce nu știm este dacă această situație va dura. Experiența ne arată că omul nu poate trăi fără narative și că istoria la un moment dat se repetă.
pata umana jpg
Pata umană. Despre intoleranță și mizantropie
„Ignoranța nu este un vid, este un preaplin de scenarii și de certitudini.”
p 23 jpg
p 22 Dimitrie Cantemir WC jpg
Cantemir – confluenţe culturale şi aculturaţie
Cel care făcea această observaţie vorbea în bună cunoştință de cauză, sugerînd una din componentele procesului de aculturaţie.
p 22 jpg
Întotdeauna tu, niciodată eu sau despre violența invizibilă
Termenul de „violență psihologică” este intrat de puțini ani în vocabularul colectiv și conștientizat ca fenomen care se petrece și la care am fost și sîntem expuși fără a ne da seama.
987 23 Volceanov jpg
„De ce iubim femeile MCs” – G.P. VOLCEANOV în dialog cu GANI (partea I) –
Cel mai important e să fii true şi pasionat pînă la capăt.
982 22 Lepenies jpg
Muncă intelectuală
Munca intelectuală a lui Martus/Spoerhase e o carte foarte interesantă și plină de învățăminte.
p 23 jpg
În aerul firav al Globului
Ce lecție transfiguratoare despre puterea teatrului este acest spectacol! Și totuși, care Ioana? Ioana pitit/ă în fiecare din noi, care-și dorește să fie ascultat/ă, recunoscut/ă și acceptat/ă. Nimic mai simplu.
980 21 Badescu jpeg
Copel Moscu și jocul de-a realitatea
Filmele lui Moscu sînt documentare ale unei lumi ascunse, a unei alter-realități adevărate, care există, dar nu este într-un mod de la sine înțeles, adică prin însuși faptul de a fi, observată și băgată în seamă.
index jpeg 4 webp
Pe scurt, despre iluzia schimbării
Cădem de acord că aceste vremuri trecute erau frumoase atît pentru fete, cît și pentru băieți.
index jpeg 2 webp
Cu iubirea în minte, cu mintea în iubire
Cînd, la rîndul nostru, iubim o anumită persoană, această iubire se poate extinde la un obiect care i-a fost drag, poate deveni o colecție de obiecte iubite de acel om sau o pasiune pentru un anumit domeniu.
Robert Harron and Gertrude Norman in The Tender Hearted Boy (1913) (cropped) jpg
Iubire "all inclusive” sau prietenie?
Ceilalți, care își investesc energia în mai multe relații, în mai multe preocupări, au de-a face cu limitele, distanța, absența și iubirea neîmpărtășită toată viața.

Parteneri

stema regala galeria arta pitesti foto cj arges jpg
O bijuterie arhitectonică a României, restaurată din temelii. Picturi-unicat ascunse de comuniști sub ipsos și vopsea, scoase la iveală
După cinci ani de restaurări, Galeria de Artă „Rudolf Schweitzer – Cumpăna” din Pitești își va recăpăta strălucirea de odinioară. Aceasta este una dintre cele mai frumoase galerii de artă din România și din Europa de Est.
cluj daniel david rector ubb. foto arhiva ubb
Ghid pentru alegerea președintelui perfect. Daniel David: „România are trei categorii de politicieni”
Cei mai mulți lideri din țară sunt „disperați după funcții și candidaturi, chiar atunci când nu au șanse sau justificare rațională” – susține psihologul Daniel David, rectorul UBB. El a realizat un ghid simplu care ne ajută să alegem un om de stat drept viitor președinte.
Donald Trump FOTO EPA-EFE
Planul Ucrainei de a supraviețui reîntoarcerii lui Donald Trump la Casa Albă
Kievul nu este sigur la ce să se aștepte de la o eventuală președinție Trump, dar speră la mai bine.
racheta atacms
Ce învață dușmanii Occidentului din războiul din Ucraina
Țările NATO, inclusiv SUA, adună o mulțime de informații utile din războiul din Ucraina. Dar și cei mai mari susținători ai Rusiei, cum ar fi Iranul, China și Coreea de Nord, învață și din acest conflict.
prospecte medicamente jpg
Combinații periculoase de medicamente. Cum ne putem distruge ficatul fără să știm
Două sau mai multe medicamente luate în același timp, „după ureche” ar putea avea efecte secundare grave, atrag atenția specialiștii. Iar pentru preveni astfel de incidente, un farmacist a explicat care sunt cinci dintre cele mai periculoase combinații.
153710 102366 stiri Louise Brown d jpg
25 iulie: ziua în care a venit pe lume primul copil conceput prin fecundare artificială. În 1946, SUA testează prima bombă atomică subacvatică VIDEO
Pe 25 iulie, în Anglia, se naște primul copil conceput prin fecundare artificială. Fecundarea a fost realizată de profesorii Roger Edwards și Patrick Steptoe. Tot pe 25 iulie, Statele Unite au testat prima bombă atomică subacvatică în apropierea atolului Bikini, Oceanul Pacific.
image png
Imnul Israelului a fost fluierat pe Parc des Princes. Sportivii israelieni vor fi păziţi de Mossad la ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice VIDEO
Imnul Israelului a fost fluierat miercuri, pe stadionul parizian Parc des Princes, cu ocazia meciului dintre Israel şi Mali, din grupa D a turneului olimpic de fotbal. La ceremonia de deschidere, sportivii israelieni vor fi păziţi de Mossad.
salcam pitic
Specii de plante invazive au fost identificate în România. În ce zone s-au răspândit și ce este de făcut
Plantele străine invazive devin o problemă tot mai mare pentru mediu și pentru oameni, atrage atenția Fundația Conservation Carpathia.
cub andreea balan png
Andreea Bălan, despre obstacolele din carieră. Ce sacrificiu a făcut pentru a reuși într-o industrie condusă de bărbați: „E foartge greu”
Andreea Bălan, în vârstă de 40 de ani, este una dintre cele mai cunoscute și îndrăgite cântărețe din România, având o carieră impresionantă care a început de pe vremea în care era doar o adolescentă. Într-un interviu acordat recent, artista a dezvăluit ce a sacrificat pentru a reuși într-o industrie
image
Cine este cu adevărat noua iubită a lui Alex Bodi. Caterina l-a cucerit până și pe Abdul al faimoasei Andreea Bostănică
Caterina Ciorbă este noua iubită a lui Alex Bodi, însă nu e chiar străină de lumea showbiz-ului românesc, chiar dacă e o prezență discretă și nu a apărut până acum în peisajul monden. MIlionarul din Mediaș s-a despărțit de Ema Uta și și-a oficializat relația cu frumoasa moldoveancă de peste Prut, cu care are o relație de câteva săptămâni. Actualitate.net are informații de ultimă oră despre șatena cu care Alex Bodi a început o nouă relație de iubire.
image
Este oficial, o să avem Jocurile Olimpice de E-sports în 2025!
Comitetul Internațional Olimpic (CIO) a decis să creeze Jocurile Olimpice de Esports, cu prima ediție programată în 2025 în Arabia Saudită. Decizia a fost aprobată în unanimitate în cadrul celei de-a 142-a sesiuni a CIO din Paris.
image
Elveția schimbă regulile: Software-ul guvernamental va fi public și open source
Elveția a făcut un pas semnificativ prin adoptarea „Legii federale privind utilizarea mijloacelor electronice pentru îndeplinirea sarcinilor guvernamentale” (EMBAG). Această lege impune ca tot software-ul dezvoltat sau utilizat de sectorul public să fie open source, cu excepția cazurilor restricționate de drepturi terțe sau preocupări de securitate.