Cum învingem frica de zbor? – portretul unui pilot

Sebastian RADU
Publicat în Dilema Veche nr. 837 din 5 - 11 martie 2020
Cum învingem frica de zbor? – portretul unui pilot jpeg

„Și spuneți că vă sperie turbulențele, nu? Gîndiți-vă că, din cauza lor, eu nu pot lua masa. Odată am reușit chiar să mă lovesc cu o banană în ochi“, le spune Cătălin Prală, pilot, pasagerilor cu frică de zbor. Ar putea oricînd să lase cariera de la manșă pentru cea de actor, de pildă, dar nu o s-o facă prea curînd. Își iubește prea mult meseria de pilot pentru care a făcut sacrificii și despre care spune că „îi dă ocazia să vadă soarele în fiecare zi“. Cînd nu zboară, însă, se folosește de umorul și de șarmul său pentru a-i ajuta pe pasagerii aviofobi să înțeleagă mai bine domeniul aviatic, cum decurge o călătorie aeriană și să le răspundă la toate întrebările pe care aceștia le au cu privire la zborurile comerciale. Scopul? Pentru ca acești pasageri cu „frică de zbor“ să călătorească pe calea aerului cu mai multă încredere, să spună „da“ vacanțelor în locuri greu accesibile cu un alt mijloc de transport decît avionul ori oportunităților în carieră care se pot ivi. Și, nu în ultimul rînd, să se bucure de zbor – acest privilegiu al omului modern. Cătălin Prală este membru fondator al Asociației Iubim Aviația și, prin poveștile sale, alături de ceilalți entuziaști ai zborului din asociație, organizează seminare gratuite dedicate pasagerilor cu frică de zbor, dar și pentru tineri, în școli și licee, pentru a-i îndruma spre o carieră în domeniul aviatic. Astfel, din 2017 pînă astăzi, au ajutat peste 450 de oameni să călătorească mai relaxați și mai informați și peste 100 de tineri să descopere cît mai bine domeniul și oportunitățile lui.

Am stat de vorbă cu Cătălin Prală, la finalul ultimului seminar organizat chiar pe 14 februarie împreună cu ROMAERO și Aeroclubul României – un pretext pentru a-i motiva pe cei prezenți să „se îndrăgostească“ de aviație.

„Priviți prin hublou să vedeți cît de sus a ajuns tehnologia. La propriu!“

Cătălin este conștient că și el, asemenea celorlalți membri ai societății, tinde să vadă lumea subiectiv. I-a fost greu să descopere că există oameni care nu se bucură de un zbor cu avionul, așa cum el o face zi de zi. „Eu ard de nerăbdare pînă în ziua următoarei curse, alții… să aterizeze mai repede“. Nu i-a fost greu să se alăture proiectului FricaDeZbor.ro. „Acum sînt motivat de reacțiile celor care ne scriu ulterior seminarelor și ne povestesc că au zburat mai relaxați“, spune el.

Poveștile bunicului său, pilot, au fost mai puternice decît faptul că ambii săi părinți sînt medici și l-au convins să se facă la rîndul său pilot. Într-o oarecare măsură, a contat și admirația sa pentru Henry Coandă, care a pus bazele aviației moderne, proiectînd motorul cu reacție. „Din păcate, doar după moartea bunicului meu am luat decizia de a urma această carieră, atunci cînd mi-am dat seama că viața e prea scurtă și nu avem timp să ne amînăm visele“, spune Cătălin, care a ales să zboare la manșa avioanelor de pasageri pentru că i-au plăcut uniformele mai mult decît cele din aviația sportivă, iar gîndul de a fi pus în situația de a lua vieți omenești l-a ținut departe de aviația militară.

Pînă să ajungă însă la manșă, Cătălin a trebuit să facă sacrificii și să învețe ce este răbdarea. „Licența de zbor am obținut-o în cadrul Școlii Superioare de Aviație Civilă, însă după acest proces, din cauza crizei mondiale începute în 2008, nu mi-am putut găsi un loc de muncă în domeniu. Licența de pilot a trebuit însă menținută, lucru care a presupus eforturi și cheltuieli anuale considerabile, susținute financiar din job-ul pe care îl aveam, ca agent de telesales, iar apoi de vînzări. Nu am să uit niciodată sentimentul care mă încerca pe atunci, cînd observam cîte un avion pe cer și mă întrebam ce caut eu pe aici, pe jos…“, își aduce el aminte. Spune despre meseria sa că este una în care „vezi soarele în fiecare zi“. Și nu mai contează că îți surprinzi pasagerii anunțînd prin interfon că ai pus roțile pe pista unei alte destinații decît cea de pe bilete. Astfel de momente sînt trecute pe lista întîmplărilor amuzante din carieră. Mai greu de povestit sînt însă momentele frumoase, întrucît fiecare clipă petrecută la manșă are farmecul ei, spune pilotul. „Faptul că am ocazia să văd soarele zi de zi face ca fiecare clipă petrecută la manșă să fie frumoasă. Altfel, sînt prea multe astfel de momente ca să pot povesti unul special. Dintre preferatele mele, totuși, se numără: trecerea anotimpurilor, văzută de sus, sau străpungerea plafonului de nori.“

„La zbor nu există situații periculoase, ci doar momente potențial dificile“, explică pilotul Cătălin Prală. Piloții se pregătesc temeinic pentru evitarea situațiilor periculoase încă din școală, apoi se antrenează pentru ele la simulator. „Da, există momente potențial dificile, dar pentru care ne pregătim foarte bine. Aici, mă refer în special la capriciile vremii. Astfel de situații le evităm stabilind o altă rută, luînd o rezervă mai mare de combustibil sau, în cazuri extreme, amînînd sau anulînd cursa“, le spune Cătălin celor prezenți la ultimul seminar, în timp ce îi plimbă în jurul unei aeronave, prezentîndu-le ce verificări face personal, înaintea fiecărui zbor, înainte ca ei să se îmbarce.

Chiar dacă societatea modernă ne împiedică adesea să dăm nas în nas cu fricile noastre, asta nu înseamnă că realizăm acest lucru și nu le mai avem. De ce îi e frică unui pilot de avion? În cazul lui Cătălin, frica este una controlată, dar prezentă atunci cînd merge la munte – una dintre activitățile sale preferate din timpul liber. „Pot spune că pe munte mi-am descoperit cîteva temeri – frica de prăpastie, frica de animale sălbatice, de șerpi. Reușesc să trec însă peste ele, altfel nu aș mai merge să văd locuri de o frumusețe greu de exprimat în cuvinte.“ Cam așa se întîmplă și cu zborul – dacă reușești să-ți depășești fricile, te poți bucura cu adevărat de experiența în sine. Cătălin Prală îi așteaptă în continuare pe pasagerii aviofobi la seminariile despre frica de zbor.

Sebastian Radu este jurnalist și președintele Asociației Iubim Aviația.

Foto: wikimedia commons

1025 21 Iamandi jpg
Business as usual
Poate că britanicii, spre deosebire de alte nații mai versatile, mai cameleonice, au exercițiul normalului.
VJ jpg
La aniversară. Valeriu Jereghi în spațiul filmului european
Creator a 19 filme ca regizor, 21 și ca scenarist, opt ca director de imagine și unul ca producător, a fost și actor în patru filme.
1014 23 jpg
„Probabil cel mai aşteptat album rap din ultimii zece ani” – G.P. VOLCEANOV în dialog cu PHUNK B –
Prima mea casetă de hip-hop românesc a fost Familiarizează-te de la La Familia, în 2001, septembrie, de ziua mea, la 7 ani.
p 21 WC jpg
Digital și analogic
Dincolo de sensul intrinsec al unui cuvînt sau al unei expresii, mai există unul, extrinsec, care rezultă din relația acestora cu contextul.
1013 23 Miru fotosoto jpg
„De ce iubim femeile MCs” (II) – G.P. VOLCEANOV în dialog cu MIRU
„Mi-ar plăcea măcar la Conservator, fiind de specialitate, să fie o materie legată de rap.”
image png
Trasul de șireturi
Dar nici cel din urmă nu se oprește vreodată din citit. Nu va declara niciodată că nu mai are nevoie de cărți.
1010 22 coperta jpg
image png
Hoțul de timp
Ei se fortifică în interiorul iluziei de a „avea în mînă accelerarea sau încetinirea călătoriilor la graniță, nu cea geografică, ci cea a veșniciei”
image png
Solidaritatea de aparență
Grație coincidenței onomastice, își însușise fără jenă „faptele de vitejie” ale acestui fotbalist sîrb; și-i mersese de minune pînă să fie descoperit.
image png
Iarna pe uliță
Psihic, însă... mi se pare că e invers.
image png
Privirea ca formă de gîndire în arta lui Marin Gherasim
Preocupările teoretice ale pictorului se manifestă de timpuriu.
p 21 Heinrich B”ll jpg
Dragostea tăiată la montaj. Heinrich Böll despre doliul Germaniei
Dar nu la asta se gîndea Heinrich acum: el se gîndea la speranța care luminase o clipă chipul mamei, numai o singură clipă, dar știa că o clipă înseamnă mult.
index jpeg 7 webp
Ce a căzut, de fapt, în 1989?
Ce nu știm este dacă această situație va dura. Experiența ne arată că omul nu poate trăi fără narative și că istoria la un moment dat se repetă.
pata umana jpg
Pata umană. Despre intoleranță și mizantropie
„Ignoranța nu este un vid, este un preaplin de scenarii și de certitudini.”
p 23 jpg
p 22 Dimitrie Cantemir WC jpg
Cantemir – confluenţe culturale şi aculturaţie
Cel care făcea această observaţie vorbea în bună cunoştință de cauză, sugerînd una din componentele procesului de aculturaţie.
p 22 jpg
Întotdeauna tu, niciodată eu sau despre violența invizibilă
Termenul de „violență psihologică” este intrat de puțini ani în vocabularul colectiv și conștientizat ca fenomen care se petrece și la care am fost și sîntem expuși fără a ne da seama.
987 23 Volceanov jpg
„De ce iubim femeile MCs” – G.P. VOLCEANOV în dialog cu GANI (partea I) –
Cel mai important e să fii true şi pasionat pînă la capăt.
982 22 Lepenies jpg
Muncă intelectuală
Munca intelectuală a lui Martus/Spoerhase e o carte foarte interesantă și plină de învățăminte.
p 23 jpg
În aerul firav al Globului
Ce lecție transfiguratoare despre puterea teatrului este acest spectacol! Și totuși, care Ioana? Ioana pitit/ă în fiecare din noi, care-și dorește să fie ascultat/ă, recunoscut/ă și acceptat/ă. Nimic mai simplu.
980 21 Badescu jpeg
Copel Moscu și jocul de-a realitatea
Filmele lui Moscu sînt documentare ale unei lumi ascunse, a unei alter-realități adevărate, care există, dar nu este într-un mod de la sine înțeles, adică prin însuși faptul de a fi, observată și băgată în seamă.
index jpeg 4 webp
Pe scurt, despre iluzia schimbării
Cădem de acord că aceste vremuri trecute erau frumoase atît pentru fete, cît și pentru băieți.
index jpeg 2 webp
Cu iubirea în minte, cu mintea în iubire
Cînd, la rîndul nostru, iubim o anumită persoană, această iubire se poate extinde la un obiect care i-a fost drag, poate deveni o colecție de obiecte iubite de acel om sau o pasiune pentru un anumit domeniu.
Robert Harron and Gertrude Norman in The Tender Hearted Boy (1913) (cropped) jpg
Iubire "all inclusive” sau prietenie?
Ceilalți, care își investesc energia în mai multe relații, în mai multe preocupări, au de-a face cu limitele, distanța, absența și iubirea neîmpărtășită toată viața.

Adevarul.ro

image
România a intrat în Cartea Recordurilor cu cea mai mare paradă moto din lume. Nu mai puțin de 3.722 motocicliști au participat la parada de pe ruta Pitești-Mioveni FOTO VIDEO
Nu mai puțin de 3.766 de motocicliști din toată România au luat parte sâmbătă 15 iunie la Pitești la cea mai mare paradă moto din lume, ce a doborât precedentul record, stabilit acum aproape cinci ani în Statele Unite ale Americii.
image
Imagini greu de privit filmate pe o șosea din Marea Britanie. Un polițist lovește intenționat cu mașina un vițel scăpat pe străzi: „Ce fel de monstru...?” VIDEO
Momente îngrozitoare petrecute pe o stradă din Marea Britanie, acolo unde un echipaj de poliție a lovit un vițel scăpat liber. Bietul animal a fost lovit de două ori cu autospeciala, iar martorii au catalogat intervenția drept una brutală, potrivit Daily Mail.
image
Românii, cei mai puțin educați cetățeni ai Europei. O nouă statistică arată că tinerii noștri nu aleg să continue studiile după liceu
Proporția populației cu studii superioare este mai mare în țările nordice și baltice, femeile fiind, în general, cele mai educate.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.