Classical music for all - şi în România

14 august 2013
Classical music for all   şi în România jpeg

Avertizez de la început că am încercat să scriu acest articol într-o nuanţă neutră; dar nu-mi va reuşi, aşa că sînt sinceră şi spun: sînt extrem de entuziasmată de faptul că Dilema veche a avut iniţiativa de a oferi împreună cu revista, pe perioada Festivalului „George Enescu“, discuri cu muzică clasică. Şi nu orice fel de discuri cu muzică clasică, ci 10 dintre cele mai cunoscute concerte pentru pian şi orchestră, în interpretări semnate de două dintre cele mai mari nume care vin la Festivalul „Enescu“ 2013: Daniel Barenboim şi Radu Lupu.

Nu pot fi decît entuziasmată că între 29 august şi 3 octombrie vom avea cu toţii ocazia să cumpărăm aceste albume, adevărate bijuterii discografice puse la dispoziţie de Universal Music România.  

Se vor găsi cîrcotaşi să spună că au mai existat şi alte publicaţii cu suplimente de muzică clasică; le răspund că niciodată nu au fost publicate pînă acum discuri-supliment de o asemenea calitate, referindu-mă aici nu doar la repertoriul propus, cît şi la interpretarea de cea mai înaltă clasă. 

Judecaţi singuri: integrala concertelor pentru pian şi orchestră de Ludwig van Beethoven, cu Daniel Barenboim, solist şi dirijor al Capelei de Stat din Berlin, apoi Concertul nr. 1 de Johannes Brahms, Concertele nr. 21 şi 12 de Wolfgang Amadeus Mozart, Concertul op. 16 de Edvard Grieg şi Concertul op. 54 de Robert Schumann – toate cu Radu Lupu.

Sînt atît de multe lucruri pe care le pot spune, chiar şi numai din punct de vedere personal, despre aceste muzici de pe respectivele CD-uri, despre interpreţii lor. Voi încerca să le ordonez metodic şi voi începe cu lucrările.

Everestul pianisticii – integrala concertelor pentru pian de Beethoven

Nu există pianist care să nu fi visat să cînte măcar unul dintre cele cinci concerte pe care le-a lăsat cel numit şi astăzi „Titanul de la Bonn“; Beethoven – „Noul Testament al muzicii clasice“, faţă de Bach – „Vechiul testament al muzicii clasice“, această descriere atît de plastică a unei realităţi prezentate de Daniel Barenboim. Beethoven – considerat de mulţi cel mai important compozitor din istoria muzicii clasice;

Beethoven – pe care eu îl văd nu neapărat ca cel mai important, dar, cu siguranţă, unul dintre marii vizionari ai muzicii. El nu este doar un clasic (deşi, şcolăreşte, îl plasăm între compozitorii clasici, ai primei şcoli vieneze): cu un ochi, el poate privi în trecut, cînd îi ascultăm extraordinarele fugi, însă în ultimele lui cvartete găsim prefigurări ale muzicii care avea să fie scrisă abia la 100 de ani după moartea lui.

Acesta este, deci, Beethoven – gîndiţi-vă cît de important trebuie să fie, atunci, pentru Beethoven, creatorul de lucrări pentru pian, instrumentul la care el însuşi cînta; şi să nu uităm că primele audiţii ale concertelor 1-4 au fost susţinute chiar de Beethoven – pianistul.

Cele cinci concerte pentru pian surprind un interval de timp relativ restrîns din viaţa componistică a lui Beethoven: primul a fost scris între 1796-1797, iar ultimul, între 1809-1811. Tot în 1796, Beethoven a început, progresiv, să surzească; tocmai datorită bolii, nu a mai putut să-şi interpreteze singur premiera ultimului său concert pentru pian.

Este însă şi perioada cînd Beethoven îşi scrie mare parte din creaţie: opt simfonii, sonate pentru pian, cvartete, opera Fidelio. Primele două concerte pentru pian ni-l relevă pe tînărul şi mai exuberantul Beethoven: forme clasice, o melodică luminoasă, o anumită înclinare pentru virtuozitate, mai ales în Concertul nr. 2, pe care l-a scris special pentru debutul său pianistic la Viena.

Ultimele trei ni-l relevă pe Beethoven în perioada sa de maturitate şi reflectă zbaterile interioare ale compozitorului care surzea treptat. Concertul nr. 3 este tipic: în tonalitate minoră, cu teme conflictuale, cu numeroase schimbări de dispoziţie; Concertele 4 şi 5, cele mai cunoscute, de altfel, reflectă mai curînd o împăcare a compozitorului cu sine însuşi – mie îmi trezesc imaginea unui împărat care reflectă la deşertăciunea lumii. Cred că acelaşi lucru a avut în cap şi editorul englez al celui de-al cincilea concert, cel care i-a dat denumirea de Imperialul.

Daniel Barenboim şi „Beethoven for all“

Interpretările concertelor beethoveniene pe care le veţi găsi pe acest disc au fost realizate de Daniel Barenboim şi Capela de Stat din Berlin, în timpul unor concerte live din mai 2007, susţinute la Bochum – înregistrările au apărut iniţial la casa Decca în seria „Beethoven for all“ prin care Barenboim şi-a aniversat, în 2012, împlinirea a 70 ani.

Cred că oricine a auzit pînă acum de Daniel Barenboim, charismaticul dirijor şi pianist care a schimbat faţa lumii clasice de astăzi. Este tipul artistului universal: născut în Argentina, din părinţi evrei ruşi, stabilit apoi în Israel şi după aceea la Londra, dar cu o viaţă care se desfăşoară, de fapt, în funcţie de numeroasele concerte susţinute pe întregul mapamond.

Daniel Barenboim este cu adevărat un vrăjitor: cînd veţi asculta aceste cinci concerte de Beethoven, veţi înţelege de ce spun asta (cît aş vrea, nu pot, dar nici nu vreau, să explic magia muzicii în cuvinte). Este atîta poezie, dar şi virilitate în interpretarea sa, toate ingredientele unei interpretări fascinante sînt măsurate, parcă, în cantităţi farmaceutice, dar stau în echilibru şi, în plus, creează parcă mici focuri de artificii în momentele de climax.

Barenboim l-a iubit pe Beethoven întreaga lui viaţă; de aceea, a şi ales să-şi sărbătorească cei 70 ani cu această serie intitulată sugestiv „Beethoven for all“, care include integrala sonatelor pentru pian, a concertelor pentru pian, dar şi a simfoniilor înregistrate alături de ansamblul pe care el însuşi l-a fondat – West Eastern Divan, alcătuit din muzicieni evrei şi arabi, o încercare reuşită de a arăta că există şi soluţii paşnice pentru a reconcilia popoare aparent ireconciliabile.  

Radu Lupu – un clasic genial al vremurilor noastre

Spun de la început: nu a existat mare muzician străin pe care să nu-l întreb ce interpret român cunoaşte şi admiră şi să nu-l amintească primul pe Radu Lupu. Deşi a părăsit România de mai bine de 40 ani, Radu Lupu continuă să se recomande drept „pianist român“, şi asta spune ceva despre el, în ciuda faptului că a ezitat să revină mai des să cînte în ţara în care s-a născut.

L-a convins anul acesta bunul lui prieten, Daniel Barenboim, alături de care a debutat în America, după ce a părăsit România: se întîmpla în 1972, într-un concert cu Cleveland Orchestra.

Radu Lupu are puţine discuri, însă toate au fost admirate şi descrise elogios de cronicarii internaţionali; de altfel, chiar la începutul lui 2013, un jurnalist american de la San Francisco Chronicle îl descria pe Radu Lupu drept „un pianist genial“.

Ascultînd înregistrările lui Radu Lupu, realizezi de ce este atît fascinată întreaga lume de acest pianist retras, în total contrast cu universul sub reflectoare al artiştilor de astăzi. El cîntă numai anumiţi compozitori, nu abordează decît anumite lucrări, pe care le şlefuieşte pînă la perfecţiune. La Radu Lupu nu vom întîlni focuri de artificii, ca la Barenboim, ci o interiorizare, o spiritualizare a muzicii, care nu poate decît, în cele din urmă, să emoţioneze, să te transporte către lumi despre care nici nu ştiai că există.

În 2011, casa Decca a reeditat o colecţie a tuturor lucrărilor concertante înregistrate de Radu Lupu – şase discuri, dintre care trei vor putea fi achiziţionate, începînd cu 19 septembrie 2013, împreună cu Dilema veche. 

Sînt interpretări de referinţă, la care se raportează toţi marii pianişti şi critici: de la masivul şi masculinul Concert nr. 1 de Brahms, la seraficele Concerte nr. 21 şi 12 de Mozart (concertul 21 este binecunoscut datorită includerii sale pe coloana sonoră a filmului Elvira Madigan) şi, în fine, la două dintre cele mai cunoscute concerte romantice din întreaga literatură pianistică – concertele de Schumann şi Grieg, ambele în La minor, însă fiecare altfel; Schumann – cu expresia romantică germană, Grieg – descriind parcă, în sunete, fiordurile nordului.

„Classical for all“ şi... poveşti – a mea, a dumneavoastră

Nu ştiu dacă v-am convins că Dilema veche şi Universal Music România vă oferă ocazia unică de a vă crea, la preţuri accesibile, o colecţie cu zece dintre cele mai frumoase concerte pentru pian, în interpretări dintre cele mai bune care au existat vreodată şi în condiţii tehnice excepţionale.

Susţin că a asculta muzică (dar în special în cazul muzicii clasice se potriveşte asta) este o modalitate de a crea poveşti de viaţă, de a te îmbogăţi cu ceva ce nu poate fi înlocuit, dincolo de a-ţi crea un ambient plăcut şi liniştitor, ceea ce, de fapt, nici nu este de neglijat în condiţiile în care trăim astăzi.

Pentru mine, partea a II-a din Concertul nr. 5 de Beethoven va vorbi mereu despre prima iubire, aşa cum părţile lente din Concertul nr. 21 de Mozart, concertele lui Schumann şi Grieg îmi amintesc de primii ani ai studenţiei şi despre chinurile facerii unui om adult.

Sînt sigură că şi dumneavoastră, celor care citiţi Dilema veche şi, poate, iubiţi muzica clasică, Beethoven, Mozart, Schumann sau Grieg au să vă spună ceva numai de dvs. înţeles şi să rămînă mereu în memoria dvs. afectivă, alături de o poveste de viaţă.

Rămîne să alegeţi nu doar Beethoven, ci „Classical for all“... 

Cristina Comandaşu este critic muzical.

Încă o Colecție cu dichis

Pe parcursul lunii septembrie, Dilema veche vă propune o colecţie de capodopere al muzicii universale, interpretate de doi mari artişti invitaţi la Festivalul Enescu - 10 concerte pentru pian şi orchestră cu Daniel Barenboim şi Radu Lupu: Mozart, Beethoven, Schumann, Grieg şi Brahms, într-o „Colecţie cu dichis” garantată de Dilema veche   și produsă de Universal Music România.   Dacă nu puteţi merge la concertele din cadrul Festivalului Enescu - partenerul nostru cultural în acest proiect - puteţi măcar să ascultaţi acasă doi mari artişti care vor deschide, pe 1 septembrie, ediţia din acest an a Festivalului. 6 CD-uri de referinţă şi de colecţie.

Week end în patru puncte principale și multe alte divagații jpeg
Week-end în patru puncte principale și multe alte divagații
Pe undeva, este și o dulce și tîrzie răzbunare a noastră, cu toate că întregul patrimoniu moștenit după 1918 aparține statului român, indiferent de stăpînitori, supuși și complicatele raporturi care au existat în trecut între ei.
Scrisoare către Leonida Neamțu jpeg
Scrisoare către Leonida Neamțu
Îți scriu, pentru că recent s-a reeditat una dintre cărțile tale.
Despre singurătatea din noi – nu i așa că îți place de mine? jpeg
Despre singurătatea din noi – nu-i așa că îți place de mine?
Este demonstrată științific legătura dintre creier, corp, mediu și vulnerabilitatea genetică.
Viețile netrăite jpeg
La ora prînzului
E o atenție pentru lumea mică, nevăzută, în mișcare, din jurul nostru, pentru care parcă n-am avut ochi pînă acum.
La stînga sau la dreapta? jpeg
La stînga sau la dreapta?
Gîndirea binară – natură versus cultură – este prea rigidă ca să explice complexitatea comportamentului verbal, care în mod clar e o combinație între cele două.
Sfîrșitul competenței: inamicul nevăzut al democrației?  – o discuție pe marginea cărții lui Tom Nichols jpeg
Sfîrșitul competenței: inamicul nevăzut al democrației? – o discuție pe marginea cărții lui Tom Nichols
Ceea ce suscită interesul „diagnosticianului” sînt atitudinile tot mai multor oameni. În primul rînd, legătura invers proporțională între „lipsa de informații” și „opiniile ferme”.
Gînduri pașnice „în vreme de război”, pentru ortodocși și nu numai jpeg
Gînduri pașnice „în vreme de război”, pentru ortodocși și nu numai
Sîntem într-o altă etapă a unui război surd pînă acum, într-o nouă formulă, „reloaded”, dar tot hîdă, de a ne raporta la alteritate.
Procese de onirință jpeg
Procese de onirință
Niciodată nu știi ce conduce la vis, pe cînd ce vine după aceea e mai limpede: rememorarea, reluarea lui în gînd pînă la dispariție.
Din jurnalul unui om cu „o mic” jpeg
Din jurnalul unui om cu „o mic”
Respectul diferă de politețe, atît în categoriile etice, cît și la locul de muncă.
O dilemă morală a fiecărei zile jpeg
O dilemă morală a fiecărei zile
La nivelul societății noastre întîlnim mulți oameni care funcționează în rol de victimă, e mai simplu să plasăm responsabilitatea în exteriorul nostru decît să ne asumăm alegerile.
Vise la feminin jpeg
Vise la feminin
Hélène Cixous reordonează material dintr-un jurnal de vise imens, mărturisind că n-a modificat nimic din eboșa inițială.
Sovietizarea selectivă a capitalismului american jpeg
Sovietizarea selectivă a capitalismului american
Tesla și alte afaceri „nou îmbogățite“ se bazează adesea pe finanțări externe, nu pe profituri.
Adaptați pentru viitor  Etica și estetica fericirii postmoderne jpeg
Adaptați pentru viitor. Etica și estetica fericirii postmoderne
Fericirea ne arată cum să devenim eroi ai propriei noastre vieți, ce înseamnă și cum să fim cu adevărat niște eroi buni și frumoși.
Traducătorul orchestră – interviu cu Andrei VIERU jpeg
Dragă domnule Andrei Cornea
Un om despre care nu sîntem siguri că a existat vreodată – de exemplu, Arjuna din Bhagavad-Gita – face parte din umanitate sau nu?
„Unde ni s entuziaștii, visătorii“ jpeg
„Unde ni-s entuziaștii, visătorii“
Oniriștii nu pornesc de la visele lor nocturne, inventînd hiperlucid altele, diurne.
De ce a murit macroeconomia? jpeg
De ce a murit macroeconomia?
Pînă cînd economiștii nu vor recunoaște existența unei incertitudini inevitabile, nu se va putea vorbi de o teorie macroeconomică, ci doar de măsuri de prevenire pentru situații de urgență.
Contabilitatea schimbărilor climatice jpeg
Contabilitatea schimbărilor climatice
„COP26”, Conferința ONU privind schimbările climatice de la Glasgow, a adus o importantă mutare de accent de la responsabilitatea guvernelor la puterea sectorului privat.
Visele de apoi jpeg
Visele de apoi
Cîți nu ne trezim, în veghea imediat următoare unui coșmar, cu veșnica analogie dintre spațiul oniric și viața de apoi?
Imagine, iconoclasm, icoană jpeg
Imagine, iconoclasm, icoană
Imaginea e liberă de orice cenzură, de orice limită tehnologică.
O afacere bună jpeg
O afacere bună
Militarii nu sînt mai deștepți decît alți oameni, dar se pricep de minune să stoarcă din fiecare soldat maximum de efort în minimum de timp.
Antinomiile istorice ale ortodoxiei jpeg
Rămîne Dumnezeu dator?
Vorbăria care consumă viața chiar și în preajma morții arată cel mai bine inconsistența caracterelor.
Dileme auctoriale jpeg
Dileme auctoriale
Atunci cînd lectura devine boală, lucru destul de frecvent, leacul vindecării trebuie căutat în altă parte: cartea nu mai e medicament, iar biblioteca nu mai e farmacie.
Făt Frumos de Magheru jpeg
Făt-Frumos de Magheru
Cum stăteam noi așa, prin gangul care făcea legătura cu trotuarul a apărut o arătare cu copite.
Trei pactizanți cu visul jpeg
Trei pactizanți cu visul
Odată calea deschisă, bolnavul ajunge să comunice cu presupusa lume a spiritelor încă din stare de veghe.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?