Blogmeet-ul – o “redacţie pentru social media?

Bloggerii au dorit să socializeze mai mult. Şi atunci, a circulat un tweet: „Să fie blogmeet“! Şi a fost blogmeet. Cam din 2005, din cîte am înţeles, în Bucureşti. Din grup de referinţă, se transformă în grup de apartenenţă. Dar de ce motiv de întîlniri „speciale“? Poate fi considerat o urmare a numărului sporit de bloguri româneşti la ora actuală. Mai întîi, studiile efectuate de Carmen Halotescu şi Cristian Manafu în 2005 şi 2006 au estimat circa 5000 de bloguri existente la acel moment, respectiv 12-14.000 de bloguri. În 2007, deja exista un blog la fiecare 580 de utilizatori de Internet. Trafic.ro are înscrise în jur de 4860 de bloguri, în timp ce pe Zelist.ro sînt înscrise 43.845.

În Bucureşti, Iaşi, Timişoara, Braşov, în Constanţa, cît şi în oraşe ca Baia Mare, Roman sau Bacău se organizează blogmeet-uri. Dacă la început existau grupuri mici, de 4-5 persoane, acum se adună chiar şi 40. Motiv de fericire, dar şi de disconfort. Se doreşte socializare, sînt binevenite discuţiile şi iniţiativele la care participă toată lumea, dar un număr prea mare îngreunează comunicarea şi acoperirea tuturor punctelor de interes (sau stîrneşte divizarea pe grupuri mai mici).

Primii paşi, primele blogmeet-uri, primele cuvinte-cheie: web 2.0, wordpress, bloguri de succes, conţinut, trafic, seo, bere, bloggeri.

Bucureşti. În 2005, Antonio Eram, cel care făcuse weblog.ro (foarte cunoscută platformă pentru bloggerii români), organiza întîlniri între bloggeri. Făceau schimb de „cărţi de vizită“, s-au amuzat unul pe seama blogului altuia, au găsit puncte comune, au vorbit de cărţi şi bloguri sau experienţe personale. S-au (re)cunoscut între ei, s-au plăcut sau au discutat în contradictoriu. Aşa a apărut prima formă de blogmeet.

Constanţa. Se zvoneşte că ies blogmeet-uri frumoase acolo. De la primele întîlniri, se adunau peste 30 de persoane. Nu toţi erau mulţumiţi de organizare, aşa că s-a sugerat pregătirea din timp a detaliilor ce ţineau de dată şi loc. Se mai propunea stabilirea subiectelor, liste ale celor prezenţi şi promovarea acestor întîlniri în mediul online. Doar că şi la case mai mari apar conflicte cum ar fi probabil dilema cea mai arzătoare: forma protocolară sau nu, subiecte dinainte stabilite sau spontane? Astfel, cei mai puţin axaţi pe SEO, page ranking, trafic, politică etc. doresc de la un blogmeet o metodă de a se cunoaşte şi de a socializa, de a da startul la proiecte care îi caracterizează.

Iaşi. Ah, Iaşiul este activ la capitolul acesta, este dedicat şi serios. Tot prin 2008 au apărut primele blogmeet-uri la care deja existau invitaţi speciali (cum ar fi Cristian Adomniţei, care venise în calitate de candidat PNL la Primăria Iaşiului) cu care s-au discutat diverse probleme la nivel local, cum era de aşteptat. În rest, bere, proiecte online, opinii şi social media. Faptul ca oamenii interesanţi se întîlnesc cu alţi oameni interesanţi devine motiv de provocare, drept pentru care blogmeet-urile din Iaşi sînt foarte dinamice şi bine clădite.

Braşov. Din cîte am înţeles, pe aici s-au perindat discuţii acide pe tema comunităţii de bloggeri. Pe anumite bloguri s-au dezvoltat mici aversiuni pentru că mulţi sînt sceptici. Nemulţumiţi de calităţile de blogger ale unora, au început cu dezaprobarea modelului de blogmeet. Ba că le lipseşte unitatea, comunitatea, dar au potenţial, ba că bloggerii nu sînt adevăraţi bloggeri. Cam multă tensiune. În timp, s-au mai schimbat lucrurile, au mai apărut nişte bloguri cu iniţiativă, mai multe idei, mai multe blogmeet-uri unde se pune Braşovul la cale.

Roman. August 2009, blogmeet şi un alt gen de oameni, cei pentru care „SEO“, „blogger celebru“ sînt doar noţiuni teoretice. Ei sînt genul de oameni care scriu de plăcere şi care se întîlnesc pentru a comunica şi a clădi o comunitate locală. De la primele întîlniri s-a vorbit despre presă, wordpress, justificarea creării unui blog (comunicarea cu ceilalţi) şi proiecte online, aşa cum se şi doreşte.

În Timişoara, deja e altă poveste. Prin 2007 au pus tastele la bătaie şi au cutreierat printre domenii web, bloggerii timişoreni. Frumos, organizat, structurat şi cu tentă ludică. Au aşternut totul pe un blog dedicat meet-urilor – Tm-99-blog, unde participă multă lume şi unde a existat de la început feedback solid.

Cuvinte cheie 2009-2010: tweetmeet, blogmeet, proiecte civice, proiecte proprii, eforturi umanitare, invitaţii la lectură, dileme şi trileme, comunitate, aceeaşi bere + „poker, şah, table, chitare, ceai fierbinte, vin de la Vaslui şi muzică bună“...

Comunităţi locale de bloggeri

Şi mi-am propus să vorbesc cu cîţiva dintre cei care participă la întîlniri, în ţară, să vedem ce a ajuns blogmeet-ul. Încep cu Mircea Popescu, căruia mulţi îi cunosc Trilema şi umorul.

Mircea Popescu (http://polimedia.us/trilema), unul dintre cunoscuţii oameni din online din ţară datorită Trilemei şi a umorului negru apreciat, cuvîntă despre blogmeet-urile timişorene: „În Timişoara există o comunitate destul de vioaie spre o sută de bloggeri, majoritatea lor tineri, mulţi sînt studenţi, destui profesionişti, la început de carieră în diverse domenii. Dacă-i vorba de adunări, se strîng cîteva zeci de oameni, cel mai adesea. E o tradiţie care a ajuns pe la ediţia 25 deja, lumea mai bea o bere, mai schimbă o impresie. Mai recent născută e seara de boardgames, cînd lumea se adună asupra unui «monopoli», «nu te supăra frate», «scrabble» în arabă sau ce se mai găseşte prin casele fiecăruia. Ocazional se mai face cîte-un tweetmeet, ultima oară s-au strîns vreo 60-70 de oameni prin toamnă. Eu organizam un meet Trilema prin vară (http://polimedia.us/trile ma/meet-trilema/ ), dar în ultima vreme n-am mai avut aşa mult timp.“

În privinţa sprijinului din exterior, slabe şanse, cică. Poate puţină presiune ar fi bună pentru a organiza cu ajutorul Primăriei un festival, o activitate care să popularizeze. Poate la vară, vorba lui. „În rest, blogmeet-ul urmăreşte fix scopurile pe care te-ai aştepta să le îndeplinească o adunare de tineri de ambe sexe în anul Domnului 2010: băieţii mai cunosc fete, fetele mai cunosc băieţi şi berea mai cunoaşte gîtleje.“

Marius Sescu (http://mariussescu.ro), marketer şi pasionat de „tot ce ţine de Internet“ mi-a povestit puţin cum decurge stabilirea unui blogmeet în Iaşi: „blogmeet-urile sînt întîlniri între bloggeri (dar mai vin şi twitterişti, fotografi, designeri, programatori, marketeri). Unul dintre bloggerii locali propune o dată şi un loc unde face o rezervare. După aceea, cei care doresc să participe confirmă, pentru a avea un număr aproximativ al celor care se adună. De obicei nu există o tematică anume, sînt doar discuţii libere despre bloguri, Internet, proiecte online, dar se discută şi alte lucruri, ca la o adunare între prieteni“.

Faţă de blogmeet-urile iniţiale – aşa cum era de aşteptat – oamenii relaţionează mai uşor, iar atmosfera este mult mai destinsă, ba chiar ajung să organizeze petreceri împreună. În decembrie, Lavinia Biberi, consultant PR independent şi, de asemenea, deţinătoare de blog, a lansat împreună cu ceilalţi o campanie de ajutorare a unor copii sărmani care a primit foarte multe reacţii de apreciere. „Ideea e că bloggerii sînt dispuşi să susţină campanii care ajută comunitatea locală, trebuie doar să li se ceară ajutorul, de implicat ne implicăm“ – încheie Marius Sescu.

În Roman, există o comunitate mică, dar voinică şi entuziasmată. Nu îşi proclamă statutul de bloggeri, menţinîndu-se pare-se la... oameni simpli.

 Doru Asiei, un tînăr ex-blogger, actualmente web developer, pasionat şi dependent de tot ce ţine de online şi advertising, mi-a scris cîteva cuvinte despre ce fac ei acolo. „Avînd în vedere că există foarte puţini bloggeri în oraşul nostru şi mulţi sînt neexperimentaţi în domeniu, blogmeet-urile din oraş nu se pliază pe «tiparul» evenimentelor la care participă reprezentanţii de seamă ai blogosferei. Nu se discută advertising, SEO, keywords ş.a.m.d., ci mai degrabă concepţii despre viaţă, lume, pasiuni. E foarte probabil ca, participînd la unul din blogmeet-urile din Roman, să ai impresia că are loc o ieşire la bere între prieteni, şi nu un eveniment de «talia» unui blogmeet. Şi cred că de aici vine şi farmecul comunităţii bloggerilor romaşcani. Nouă ne-a plăcut. Atît de mult, încît de vreo trei săptămîni facem un blogmeet în fiecare vineri. Nu cred că mai poate fi numit blogmeet, dar oamenii din Roman care ştiu ce-i aia online şi care au poftă de o bere vineri seara se întîlnesc, discută, tratează, dezbat, combat ş.a. m.d...“.

Întîlniri între prieteni, la o bere

Nu am lăsat Bucureştiul la urmă degeaba. Aici, lucrurile chiar stau altfel. Andressa (http://andressa.ro), o bloggeriţă foarte cunoscută şi foarte deschisă, mi-a povestit cam „cum stau treburile“. Ea nu a mai fost la un blogmeet de cîţiva ani. Asta pentru că unii bloggeri pe care i-a cunoscut atunci au devenit prieteni, întîlnindu-se fără a mai ţine cont de bloguri.

„Eu am început blogul în 2005, pe platforma weblog.ro. Iar Antonio Eram, cel care făcuse weblog, organiza nişte întîlniri între bloggeri. După aceste întîlniri, oamenii au prins gustul şi au început să se întîlnească singuri.“

Andressa a participat la o întîlnire cu cei cu care comunica deja prin comentarii şi posturi. Apoi a continuat să meargă: „Erau nişte oameni inteligenţi, cu simţul umorului, nicidecum nişte liceeni cu prea mult timp liber, cum îşi imaginează unii bloggeri“.

Cît despre proiecte, se pare că unii pornesc cîteva după o astfel de întîlnire. „Cred că Bobby Voicu (http://www. bob byvoicu.ro/) este cel care la un moment dat a făcut un fel de «caravană»; o maşină, două sau trei cu bloggeri din Bucureşti mergeau din cînd în cînd într-un oraş din ţară să cunoască bloggerii de acolo.“

Cum era şi normal, sînt diferenţe între blogmeet-urile de demult şi cele de acum. „În 2005 eram o mînă de oameni, acum sînt foarte mulţi. E imposibil să îi mai cunoşti pe aproape toţi şi să ai şi o relaţie de prietenie cu ei. Ultima oară cînd am fost la un blogmeet nu mai cunoşteam pe nimeni, nu ştiam nici blogurile de care auzeam pentru că devenise imposibil să le urmăresc, deşi asta se putea în 2005. Sînt extrem de puţini oameni constanţi, adică oameni care să scrie la fel de mult, de bine şi de des pe un blog. În timp, la blogmeet-uri se schimbă mereu oamenii, e ca un Club al Alcoolicilor Anonimi unde tot apar alcoolici şi alţii nu mai vin pentru că s-au vindecat :). Cu cîteva excepţii desigur, unii nu se vindecă niciodată.“

Cert e că blogmeet-urile sînt, acum, întîlniri între prieteni, care împart idei noi, la o bere, şi care se implică constant în social media, cu proiecte care se derulează periodic şi cu bloguri din ce în ce mai active. Cu siguranţă mulţi se gîndesc imediat la actele de binefacere, la lecturile urbane, la proiecte civice, eco şi la multă socializare, ceai, cărţi şi sprijin reciproc. Atît unii faţă de alţii, cît şi faţă de oameni. Deci da, un blogmeet poate fi considerat „redacţia“ social media, sub sigla comunicării.