Dacă e să-i împărțim după principalele lor motivații, există numai șase feluri de oameni pe lume: cei care caută siguranță (S), cei care merg după profit (P), cei care vor apreciere (A), cei care preferă înainte de toate confortul (C), cei economicoși (E) și cei interesați de durabilitatea acțiunilor lor (D), sînt numai șase feluri de oameni pe lume plus toate combinațiile dintre ele, așa zice modelul SPACED pe care l-am învățat acum douăzeci de ani la un curs de vînzări, pentru calcule mai exacte să ne amintim un pic de matematică de liceu, aranjamente de 6 luate cîte 6 egal cu 6 factorial, 6! = 6 x 5 x 4 x 3 x 2 x 1, deci 720, în funcție de ce-i mînă-n luptă sînt 720 de feluri de oameni pe lume.

Pe Pămînt sînt, prin urmare, cam zece milioane de oameni pentru fiecare combinație, carevasăzică nu ne rămîne posibilitatea, nici măcar după o zi proastă, de a spune că România e plină numai de lacomi și de orgolioși, cîte zece milioane din fiecare, că e făcută doar din leneși și din avari, jumi-juma, și așa mai departe, e limpede că sînt și la noi oameni de toate felurile, de toate cele 720 de feluri, ca peste tot, sînt atîția de judecat, dar avem toată viața înainte pentru asta. 

Judecîndu-i pe alții ne judecăm și pe noi, căci judecata e în capul omului, știu asta de la bunica și știm cu toții, fiecare de la bunica lui, că nimeni nu e pur și simplu bun sau rău, cine caută siguranță poate fi pragmatic tot așa cum poate fi fricos, iubitorul de profit poate fi moral sau imoral, aprecierea ți-o poți dori din vanitate, dar și pentru că-ți asumi răspunderea pentru munca ta și pentru ideile tale, cel dornic de confort poate fi așa de dragul echilibrului interior, dar și de lene, economicosul poate fi avar sau zero-waste, iar cel care preferă durabilitatea o poate face nu numai fiindcă e incapabil să fructifice o oportunitate, ci și pentru că gîndește pe termen lung, judecata e în capul omului.

Și dacă e așa, dacă bine și rău înseamnă altceva pentru fiecare dintre noi, există totuși ceva pe lume care să însemne același lucru pentru întreaga specie umană, e vreo noțiune elementară care să ne fie comună tuturora, indiferent de cultură, și care să poată fi exprimată în toate limbile, chiar dacă nu cu același cuvînt, e albastrul același pentru toți, înțelegem cu toții același lucru prin gînd, există dor în toată lumea sau dorul e numai al nostru, cum ne învață patrioții, de ce o casă în limbajul semnelor e în unele țări un acoperiș făcut din două palme și în altele un pumn strîns în dreptul inimii.

Cu cît trăim mai mult și cu cît călătorim mai mult, unii zic chiar că a trăi și a călători sînt același lucru, înțelegem mai bine că etica nu e aceeași pentru toți și că avem puține noțiuni elementare cu adevărat comune, cîteva sînt legate de poziția corpului nostru în spațiu, sus și jos, stînga și dreapta, pe loc și în mișcare, altele sînt legate de simțuri, a privi, a auzi, a atinge, a mirosi, unele exprimă nevoi fundamentale, a mînca, a bea, a elimina, iar altele drepturi fundamentale, dorim la fel cu toții și cu toții evităm la fel să fim împiedicați să obținem ce ne dorim, dacă nu sînteți mulțumiți de enumerare adresați-vă lui Umberto Eco, el e cel care a descris aceste noțiuni și le-a numit universale semantice.

În rest nu avem în comun decît diferențe, aceleași care pot să ne separe pînă la ură, de la Troia încoace n-a fost niciodată altfel, Menelau și Paris au împărtășit o frumoasă diferență pe nume Elena, cea aducătoare de liniște mare și de deranj la fel, ce-a ieșit din povestea asta se știe și n-a produs foloase nimănui, oare cum ar fi fost însă dacă eroii noștri nu ar fi căutat să aibă o singură dreptate cu toții, ci s-ar fi mulțumit să aibă dreptate fiecare, vorbim despre ei fiindcă nu sînt de față, altfel știm bine că la fel facem și noi, motivațiile noastre se întîlnesc cu ale altora și toate se amestecă între ele, iar gîndul cel dintîi îi lasă de multe ori loc nevoii de a-l justifica în fața altora, greu să mai înțelegi azi unde te termini tu și unde începe altcineva.

Nu ne-am pune asemenea probleme dacă am fi singuri pe lume, de altfel întreagă etică se naște numai în prezența lumii, cum ar putea un alb să se identifice ca alb dacă nu ar exista și oameni de alte culori, cum am ști că gîndim într-un fel dacă nu ne-am întîlni cu alții care gîndesc în alte feluri, cum am putea ajunge să fim ceva anume dacă nu am avea în față oglinda celorlalți, sîntem 720 de feluri de oameni care nu pot trăi unii fără alții, 720 de feluri de oameni care au la dispoziție o întrebare ajutătoare de care se feresc cît pot de mult, pentru cine faci tu ceea ce faci, pentru tine sau pentru ceilalți, întrebare fără un răspuns corect, dar și fără un răspuns definitiv, iată de ce merită să ne-o amintim din cînd în cînd.

Ștefan Teișanu este antreprenor cultural interesat de dezvoltarea orașelor, co-fondator al asociațiilor Centrul Cultural Clujean, Fapte și Nord.

Foto: flickr.com