Catalogul românesc - nouăzeci de numere din "Catalogul cu de toate"

Peter K. WEHRLI
Publicat în Dilema Veche nr. 448 din 13-19 septembrie 2012
Catalogul românesc   nouăzeci de numere din "Catalogul cu de toate" jpeg

Peter K. Wehrli este un artist complet şi un împătimit călător. S-a născut în 1939 la Zürich şi a studiat Istoria Artelor în oraşul natal şi la Paris. A făcut numeroase călătorii în Sahara şi pe Coasta Piraţilor. În 1972-1973, a făcut un sejur în America de Sud (Insulele Falkland) şi în cele trei Guyane. Este coautor al antologiei Dieses Buch ist gratis („Această carte e pe gratis“), oferită gratuit pe străzi, în pieţe, trenuri şi cîrciumi. În calitate de cineast, a realizat filme-portret cu Marcel Iancu, Eugène Ionesco, Andy Warhol, Robert Rauschenberg, Max Frisch, Jean Tinguely. Vicepreşedinte al Centrului Cultural Euro-brazilian „Julia Mann“ în Paraty, Rio de Janeiro, Brazilia. Este membru în Colegiul director al revistei literare Orte. De mai bine de 40 de ani, principala sa preocupare este desăvîrşirea opului Katalog von Allem („Catalogul cu de toate“), care stă la dispoziţia abonaţilor şi în livrări individuale, pe cale electronică. Alte cărţi publicate: Zelluloid Paradies („Paradisul de celuloid“), nuvela Tingeltangel şi volumul De fapt Xurumbambo, cuprinzînd texte din trei decenii. Cu Wehrli cutreierînd prin anul 2005 e un calendar în care secvenţele din „Catalogul cu de toate“ sînt inserate exact la data cînd s-au întîmplat.

● Sosirea. Secretul dorinţei mele arzătoare de a călători, setea după necunoscutul care mi se dezvăluie, în sfîrşit, în timpul zborului spre Bucureşti, cînd observ că sosirea în această ţară nouă mă transpune în starea cînd trăieşti totul pentru prima oară, exact ca în copilărie.

● Constatarea. Constatarea indubitabilă, după fiecare sosire, că acolo unde multe lucruri sînt altfel, totul trebuie să fie altfel.

Şi concluzia ulterioară că nici nu e nevoie de prea multe, ajunge să fie ceva.

● Atribuţia principală. Oraşul pe care l-am părăsit după primul meu sejur în 1993 şi locul de parcare unde am poposit, din nou, în 2008, acest loc de parcare de mărimea unui oraş, ceea ce e azi Bucureştiul, un loc de parcare, îndopat pînă la refuz, unde circulaţia nu mai pare a constitui principala atribuţie a autoturismelor.

● Amabilitatea. „Bună ziua“, cu care pietonii din Bucureşti îşi încep răspunsul cînd îi întrebi de o stradă, şi „Cu plăcere“, formula folosită cînd le mulţumeşti pentru informaţie, înainte de a se despărţi de tine cu un amabil „La revedere“.

Şi decepţia amară care mă cuprinde cînd observ că toate aceste amabilităţi, în loc să se manifeste în viaţa cotidiană, desfăşurată pe stradă, nu se găsesc decît în lecţiile din manualul de învăţare a limbii române. (n.t. – La Frankfurt, în 2010, vrînd să aflu ce autobuz mă ducea la vestita „Buchmesse“, unde-mi lansam romanul Sexagenara şi tînărul, proaspăt apărut în Germania, m-am adresat unei doamne pe stradă: „Vă rog, n-aţi putea să-mi...“ – m-a lăsat cu fraza neterminată, răspunzîndu-mi tăios: „Nu dau bani la cerşetori!“.)

● Iarna. Apropierea Basarabiei mă încolţeşte din toate părţile în sejurul meu bucureştean şi, de aceea, îi dă acestuia un colorit de capăt al timpului, de aventură atemporală, senzaţie cunoscută de mine din evocarea lui Dinah Hinz a acelor ierni basarabene, cînd bunica ei trebuia să dea foc la perdea fiindcă acest foc era singura posibilitate de a goni lupii care-şi pironeau privirile în odaie şi, cu labele sprijinite de marginea ferestrei, îşi pîndeau prada.

(n.t. – Nu ştiu de ce nu pot să-mi opresc acum întrebarea: „Ce e de preferat, să mori sfîşiat de lupi sau mistuit de flăcări?“.)

● Vremea. Să-mi scot din cap că mai există şi vreme pe lume, o încercare nefericită de a face posibilă ameliorarea acestei zile geroase de decembrie bucureştean, pe care am abandonat-o cînd am ajuns la concluzia că absenţa vremii nu face lumea mai bună.

● Cunoştinţa. Vladimir, cunoştinţa mea din primul sejur petrecut în 1993, căruia – fiindcă nu l-am mai recunoscut după 15 ani – i-am spus: „Te-ai schimbat“, la care replica lui convingătoare nu s-a lăsat aşteptată: „Eu? Absolut deloc! Dorinţele mele au rămas aceleaşi ca atunci“.

● Raţiunea. Aplombul cu care accentuez cînd vine vorba despre dictaturi – chiar şi despre aceea pe care au trăit-o românii –, că singura dictatură sub care aş fi dispus să trăiesc ar fi dictatura raţiunii, şi cît de repede se volatilizează încă înainte de a-mi încheia fraza, fiindcă observ că raţiunea care instaurează o dictatură e raţiunea cea mai impură.

(n.t. – Şi naziştii susţineau că aplică o dictatură a raţiunii. Ce bine că gîndul îşi trage prompt autorul de mînecă!)

● Schimbarea piciorului de sprijin.
Nenumăratele mele încercări de a-mi schimba poziţia în faţa tabloului lui Pîrvu Mutu, păşind cînd înainte, cînd înapoi, schimbîndu-mi piciorul de sprijin, întinzîndu-mă, ghemuindu-mă, aplecîndu-mă, îndreptîndu-mă, toate tentativele mele rămînînd la fel de inutile ca şi datul la o parte, fiindcă iluminatul muzeului Cotroceni era atît de ingenios conceput, încît, din orice poziţie posibilă, umbra mea cădea întreagă pe suprafaţa tabloului, acoperindu-l.

● Aparenţă. Bucăţile de tencuială şi stucatura căzută pe trotuar în jurul caselor cu etaj, vopsite preponderent în ocru, în care s-a ascuns fiinţa adevărată a Bucureştiului, şi această aparenţă de doliu şi decadenţă iese la iveală mult mai pregnant cînd scriu, în loc de „tencuiala cade“, „casele îşi lasă tencuiala să cadă“.

● Preludiul bucuriei. Fericirea pe care o cred mai deplină în dorinţa atingerii ei, fiindcă această fericire, cînd va fi aici, nu poate să atingă sublimul care precede sosirea ei aşteptată.

● Arta. Privirea speriată, în oglinda sălii vechiului restaurant Capşa, cu bănuiala îndoielnică, oare cu cît m-ar îmbătrîni imaginea mea din oglindă, dacă oglinda ar lua-o cu adevărat înainte...

Şi zîmbetul meu cînd recunosc că întrebarea asta cu siguranţă nu mi-aş pune-o niciodată, dacă Franz Kafka nu m-ar fi convins într-atît că arta ar fi o oglindă care o ia înainte ca un ceas.

● Plural. „Am multe amintiri din Bucureşti“, formularea pe care am schimbat-o cînd am simţit că pluralul scos în evidenţă trezeşte, în mod surprinzător, mult mai puţine amintiri decît singularul deghizat în „Îmi amintesc ceva“.

● Binele. Sfîrşitul terifiant al tuturor lucrurilor vrea să-mi pară doar finalul binelui şi, în mod paradoxal, îmi vine în minte doar la auzul proverbului arhicunoscut: „Totul e bine cînd se sfîrşeşte cu bine!“.

● Fericirea. Cea mai importantă premisă pentru fericire, pe care o citez acum, la sfîrşit, după trei luni petrecute în Bucureşti, ca răspuns la întrebarea „Cît de bine m-aş fi simţit în Bucureşti?“, iat-o: „Cel mai bine mă simt totdeauna acolo unde tocmai mă aflu“.

(n.t. – „Les grands esprits se recontrent“, parcă-l aud pe Mircea Cărtărescu răspunzînd, într-un interviu, la aceeaşi întrebare.) 

 traducere din limba germană de Nora IUGA 

1025 21 Iamandi jpg
Business as usual
Poate că britanicii, spre deosebire de alte nații mai versatile, mai cameleonice, au exercițiul normalului.
VJ jpg
La aniversară. Valeriu Jereghi în spațiul filmului european
Creator a 19 filme ca regizor, 21 și ca scenarist, opt ca director de imagine și unul ca producător, a fost și actor în patru filme.
1014 23 jpg
„Probabil cel mai aşteptat album rap din ultimii zece ani” – G.P. VOLCEANOV în dialog cu PHUNK B –
Prima mea casetă de hip-hop românesc a fost Familiarizează-te de la La Familia, în 2001, septembrie, de ziua mea, la 7 ani.
p 21 WC jpg
Digital și analogic
Dincolo de sensul intrinsec al unui cuvînt sau al unei expresii, mai există unul, extrinsec, care rezultă din relația acestora cu contextul.
1013 23 Miru fotosoto jpg
„De ce iubim femeile MCs” (II) – G.P. VOLCEANOV în dialog cu MIRU
„Mi-ar plăcea măcar la Conservator, fiind de specialitate, să fie o materie legată de rap.”
image png
Trasul de șireturi
Dar nici cel din urmă nu se oprește vreodată din citit. Nu va declara niciodată că nu mai are nevoie de cărți.
1010 22 coperta jpg
image png
Hoțul de timp
Ei se fortifică în interiorul iluziei de a „avea în mînă accelerarea sau încetinirea călătoriilor la graniță, nu cea geografică, ci cea a veșniciei”
image png
Solidaritatea de aparență
Grație coincidenței onomastice, își însușise fără jenă „faptele de vitejie” ale acestui fotbalist sîrb; și-i mersese de minune pînă să fie descoperit.
image png
Iarna pe uliță
Psihic, însă... mi se pare că e invers.
image png
Privirea ca formă de gîndire în arta lui Marin Gherasim
Preocupările teoretice ale pictorului se manifestă de timpuriu.
p 21 Heinrich B”ll jpg
Dragostea tăiată la montaj. Heinrich Böll despre doliul Germaniei
Dar nu la asta se gîndea Heinrich acum: el se gîndea la speranța care luminase o clipă chipul mamei, numai o singură clipă, dar știa că o clipă înseamnă mult.
index jpeg 7 webp
Ce a căzut, de fapt, în 1989?
Ce nu știm este dacă această situație va dura. Experiența ne arată că omul nu poate trăi fără narative și că istoria la un moment dat se repetă.
pata umana jpg
Pata umană. Despre intoleranță și mizantropie
„Ignoranța nu este un vid, este un preaplin de scenarii și de certitudini.”
p 23 jpg
p 22 Dimitrie Cantemir WC jpg
Cantemir – confluenţe culturale şi aculturaţie
Cel care făcea această observaţie vorbea în bună cunoştință de cauză, sugerînd una din componentele procesului de aculturaţie.
p 22 jpg
Întotdeauna tu, niciodată eu sau despre violența invizibilă
Termenul de „violență psihologică” este intrat de puțini ani în vocabularul colectiv și conștientizat ca fenomen care se petrece și la care am fost și sîntem expuși fără a ne da seama.
987 23 Volceanov jpg
„De ce iubim femeile MCs” – G.P. VOLCEANOV în dialog cu GANI (partea I) –
Cel mai important e să fii true şi pasionat pînă la capăt.
982 22 Lepenies jpg
Muncă intelectuală
Munca intelectuală a lui Martus/Spoerhase e o carte foarte interesantă și plină de învățăminte.
p 23 jpg
În aerul firav al Globului
Ce lecție transfiguratoare despre puterea teatrului este acest spectacol! Și totuși, care Ioana? Ioana pitit/ă în fiecare din noi, care-și dorește să fie ascultat/ă, recunoscut/ă și acceptat/ă. Nimic mai simplu.
980 21 Badescu jpeg
Copel Moscu și jocul de-a realitatea
Filmele lui Moscu sînt documentare ale unei lumi ascunse, a unei alter-realități adevărate, care există, dar nu este într-un mod de la sine înțeles, adică prin însuși faptul de a fi, observată și băgată în seamă.
index jpeg 4 webp
Pe scurt, despre iluzia schimbării
Cădem de acord că aceste vremuri trecute erau frumoase atît pentru fete, cît și pentru băieți.
index jpeg 2 webp
Cu iubirea în minte, cu mintea în iubire
Cînd, la rîndul nostru, iubim o anumită persoană, această iubire se poate extinde la un obiect care i-a fost drag, poate deveni o colecție de obiecte iubite de acel om sau o pasiune pentru un anumit domeniu.
Robert Harron and Gertrude Norman in The Tender Hearted Boy (1913) (cropped) jpg
Iubire "all inclusive” sau prietenie?
Ceilalți, care își investesc energia în mai multe relații, în mai multe preocupări, au de-a face cu limitele, distanța, absența și iubirea neîmpărtășită toată viața.

Adevarul.ro

image
Cel mai crud torționar, Nicolae Moromete: „Porc mincinos. În Republica noastră populară, pentru «nimic» nu se capătă mai mult de zece ani!“
Pe unde a trecut, torționarul Nicolae Moromete a semănat teroare, fie că a fost la Aiud, Jilava sau Vacăreşti. Neavând niciun fel de studii, el a fost subiectul unor situații de-a dreptul hilare.
image
Afacerea care ia amploare în România. Locațiile apar ca ciupercile după ploaie, dar tot par neîncăpătoare: „Nu mai avem locuri disponibile”
În ultimii ani, în marile orașe ale României au fost amenajate foarte multe locații dedicate practicării sportului în aer liber. De cele mai multe ori este vorba despre terenuri de fotbal.
image
Admis cu 10 la Automatică. Ionuț Mihăilescu din Caracal a fost singurul decar din 3.500 candidați. A lucrat cot la cot cu bunica exerciții și probleme
Un elev de clasa a XII-a din județul Olt este deja admis la Facultatea de Automatică și Calculatoare din cadrul Politehnicii București, cu media 10. Bunica sa a jucat un rol determinant.

HIstoria.ro

image
Olimpia, cel mai tânăr muzeu al ţării
Primul muzeu din România dedicat istoriei sportului și turismului montan a fost deschis la Brașov, în an olimpic, la „Olimpia”, în fostul sediu al Reuniunii de patinaj, clădire construită la sfârșitul secolului al XIX-lea, restaurată de Muzeul Județean de Istorie Brașov.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.