Alexeni, legenda aeroportului fără avioane

Publicat în Dilema Veche nr. 237 din 28 Aug 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Acum un an de zile, locuitorii din Alexeni, o comună din Ialomiţa, au fost treziţi ca din amorţire. Vestea că ministrul Transporturilor de atunci, Radu Berceanu, intenţionează să amenajeze un aeroport în localitate a fost mai mult decît un vis devenit realitate. Cine mai spera ca după atîta amar de ani cineva din mai-marii Guvernului se va gîndi la viitorul halelor de unde se dădea tonul paradelor aviatice de la 23 August? Cine mai credea că porţile aeroportului se vor deschide iarăşi, iar cele 300 de oi, 16 puşcăriaşi, 12 javre şi 3 vite ce locuiesc acolo se vor muta, în locul lor urmînd să se instaleze iarăşi bunăstarea? Însă vremea gloriei aviaţiei dusă este şi ascunsă între smocurile de iarbă ce au invadat pista aerodromului. A trecut un an, şi nimic nu pare să se fi schimbat. Aceeaşi paragină, aceleaşi speranţe. Huruitul motoarelor începe să se îndepărteze încet şi sigur. Singurul lucru care a rămas neschimbat îl reprezintă poveştile şi legendele despre ruşii care au construit aeroportul, despre Ceauşescu şi călătoria spre Bucureşti în Moskviciul colonelului, despre furatul de pepeni în timpul zborului şi despre soldaţii care au căzut la datorie. Şi oamenii. Oamenii care au rămas neschimbaţi. La fel de temători cu privire la viitor, dar mereu, aproape mereu cu speranţa în suflet. "Noi muncim, sîntem dornici de treaba, dar dvs. ce spuneţi? Ce spun cei mai mari de la Bucureşti? Se face aeroport, au ba?" Islazul nemţilor, aeroportul ruşilor şi pămîntul românilor Primele măsurători pentru aerodromul din Alexeni le-a notat în caiet nea Ghiţoiu într-o dimineaţă geroasă de noiembrie 1951. Cine altcineva decît văcarul satului putea să ştie cel mai bine islazul comunal. Mulgea omul vitele liniştit în grajd şi umplea din ugerul generos al vitelor căldarea din tablă, cînd a venit comandorul cu patru ingineri, peste el. Timp de două luni, bărbaţii au tot măsurat cele 600 de pogoane, iar în 1954, sub stricta supraveghere a Rusiei, s-au terminat lucrările. "Şi cum treaba s-a făcut gospodăreşte, aşa cum numai ruşii ştiu să facă, şantierul nu a ţinut mult" - şi nea Ghiţoiu scapă un "eheeei" sfîşietor ca şi cum de-abia a lăsat lopata din mînă. Puţin a mai fost pînă avioanele ruseşti au întunecat cerul Alexeniului în miezul zilei. "Dar înainte să se facă aeroportul ăsta, au mai aterizat avioane pe islaz" - îşi aminteşte bărbatul. În cel de-al doilea război mondial avioanele nemţeşti îşi "făceau drum" pe meleagurile astea. Aterizau forţat şi stăteau la pîndă. Apoi se ridicau şi bombardau pe furiş. "Uite-aşa..." - şi nea Ghiţoiu îşi întinde palma dreaptă şi o freacă peste stînga cu un foşnet aspru, a fîn cosit, şi simulează o decolare nervoasă. Vîjîie din buze. Ridică braţul muncit şi apoi îl trînteşte zgomotos de genunchii noduroşi. "Şiiiiii... paf!" Linişte în cameră! Ghiţoiu închide ochii, trage aer şi apoi îşi goleşte plămînii uşurat. "Americanii erau nimiciţi." Ceauşescu şi noul Moskvici al colonelului Ghinea Pînă în 1957, cînd au plecat ruşii, iar în locul lor au venit soldaţii români, în Alexeni a fost doliu. Fetele tinere au încercat mari tristeţi pentru că soldaţii nu primeau niciodată permisii şi chiar dacă ar fi primit, puţină lume ştia rusa. Lucrurile s-au schimbat însă odată cu venirea trupelor autohtone. Primii soldaţi români care au pus piciorul în unitate au fost cei din Regimentul 227-Craiova. Colonelul Ion Melcescu avea 24 de ani pe atunci. "Pe 8 august 1958, la balul de deschidere, am adus două camioane de fete în unitate. Apoi ne-am căsătorit cu toţii" - şi colonelul în rezervă începe să rîdă zgomotos, chircindu-şi ochii albaştri sub pleoapele subţiri. Trei escadrile a cîte 12 avioane au readus bucurie pe uliţele comunei. "De la Alexeni plecau toate avioanele pentru parada de 23 August. Ne apucam de repetiţii în iunie şi terminam în luna lui cuptor" - povesteşte colonelul. Deşi Ceauşescu era iubitor de parade, o singură dată a pus piciorul pe brazda alexenilor şi atunci pentru că era ceaţă. Colonelul Melcescu şi comandorul Gheorghe Topor îşi aruncă priviri. Mustăcesc şi izbucnesc în hohote. "A nimerit aici din greşeală, domnule, vă spun eu!" - rîde comandorul - a plecat în Bucureşti cu un Moskvici ruginit. S-a zguduit pe drum atît de tare tovarăşul, că a dat ordin să se facă şoseaua, iar colonelul Ghinea să primească o maşină nouă." 40 de piloţi căzuţi la datorie După 1965, escadrilele de avioane au fost mutate şi au fost aduse elicopterele. "Atunci, Alexeni a devenit patria elicopterelor din România" - spune mîndru colonelul Melcescu. "Eu am fost primul pilot al unui elicopter făcut la Braşov, asta după ce le-am pilotat pe cele făcute de sovietici şi polonezi" - întăreşte aspru bărbatul. Are 2600 de ore de zbor. "Am zburat cu MI1, SM2, MI4, MI8, IAR 3165 şi IAR 336H" - după care, spune sec că era să moară de două ori, dar a scăpat. În schimb, şi-a văzut 40 de colegi prăbuşindu-se. Jan Vîlceanul: a căzut la marginea comunei, peste apă. Defecţiune tehnică. Bengea: a făcut un zbor de mare înălţime, a rămas fără oxigen şi a leşinat. Mironescu: a murit în timpul instrucţiei, după ce unul dintre rezervoare s-a perforat. Apoi, mai sînt cei care au scăpat cu viaţă, dar cu prea multe oase frînte. Se spune că un soldat care era s-o păţească a stat două zile încheiate în cîrciumă. Nimeni din unitate nu s-a încumetat să-l cheme la raport, nici măcar colonelul. La furat de pepeni şi fugărit dropii În Alexeni, un proverb spune că nici o găină nu se sperie de avioane şi nici un pilot n-a scăpat fără o aventură. Colonelul Melcescu nu se plictiseşte să povestească despre Lenuţa pe care a furat-o din poarta casei cu elicopterul, despre degustatul pepenilor de pe dealurile Vasluiului în timpul vreunui zbor, despre fugăritul mistreţilor şi al vulpilor. Sau despre colegul de vînătoare al lui Maurer, care a venit sfîrtecat de urs la unitatea militară şi a fost transportat de urgenţă la Bucureşti - timp să ai doar să-l asculţi. "Odată am avut un coleg care era să ajungă la tribunal din cauza unei dropii. A văzut-o din elicopter şi s-a apropiat să vadă ce-i. A fugărit-o pe cîmp pînă a obosit. Săraca s-a ascuns în curtea unui om care i-a băgat furca-n gît. Puşcăria era să-l mănînce." Început şi "îngropat" de ruşi În mijlocul unităţii, colonelul Melcescu îşi caută amintirile printre smocurile de iarbă de pe pista părăsită. "A fost începută de ruşi şi tot de ei închisă" - zîmbeşte melancolic bărbatul. "Primul comandant al unităţii a fost unu Molnar. Un ungur mic şi al dracului. Apoi, în 2001, a fost Traşcă, Traşcă Puşkin. Ultimul comandant" - şi-şi tîrîie călcîiele înspre hangare. "N-am mai fost aici de mult" - îşi spune în barbă, ca pentru sine. "25 de ani am lucrat aici. Mi-e dor, cum să nu-mi fie dor" - şi apoi se întoarce ca şi cum abia atunci şi-ar fi dat seama că nu e singur: "Sînt şanse mari să se facă treabă bună aici. Alexeniului îi e dor de avioane şi elicoptere. De huruitul care făcea să tresară inimile muierilor dimineaţa şi seara. Şi să ştiţi că în Alexeni e sărăcie de cînd s-a închis unitatea. Sărăcie mare".

1025 21 Iamandi jpg
Business as usual
Poate că britanicii, spre deosebire de alte nații mai versatile, mai cameleonice, au exercițiul normalului.
VJ jpg
La aniversară. Valeriu Jereghi în spațiul filmului european
Creator a 19 filme ca regizor, 21 și ca scenarist, opt ca director de imagine și unul ca producător, a fost și actor în patru filme.
1014 23 jpg
„Probabil cel mai aşteptat album rap din ultimii zece ani” – G.P. VOLCEANOV în dialog cu PHUNK B –
Prima mea casetă de hip-hop românesc a fost Familiarizează-te de la La Familia, în 2001, septembrie, de ziua mea, la 7 ani.
p 21 WC jpg
Digital și analogic
Dincolo de sensul intrinsec al unui cuvînt sau al unei expresii, mai există unul, extrinsec, care rezultă din relația acestora cu contextul.
1013 23 Miru fotosoto jpg
„De ce iubim femeile MCs” (II) – G.P. VOLCEANOV în dialog cu MIRU
„Mi-ar plăcea măcar la Conservator, fiind de specialitate, să fie o materie legată de rap.”
image png
Trasul de șireturi
Dar nici cel din urmă nu se oprește vreodată din citit. Nu va declara niciodată că nu mai are nevoie de cărți.
1010 22 coperta jpg
image png
Hoțul de timp
Ei se fortifică în interiorul iluziei de a „avea în mînă accelerarea sau încetinirea călătoriilor la graniță, nu cea geografică, ci cea a veșniciei”
image png
Solidaritatea de aparență
Grație coincidenței onomastice, își însușise fără jenă „faptele de vitejie” ale acestui fotbalist sîrb; și-i mersese de minune pînă să fie descoperit.
image png
Iarna pe uliță
Psihic, însă... mi se pare că e invers.
image png
Privirea ca formă de gîndire în arta lui Marin Gherasim
Preocupările teoretice ale pictorului se manifestă de timpuriu.
p 21 Heinrich B”ll jpg
Dragostea tăiată la montaj. Heinrich Böll despre doliul Germaniei
Dar nu la asta se gîndea Heinrich acum: el se gîndea la speranța care luminase o clipă chipul mamei, numai o singură clipă, dar știa că o clipă înseamnă mult.
index jpeg 7 webp
Ce a căzut, de fapt, în 1989?
Ce nu știm este dacă această situație va dura. Experiența ne arată că omul nu poate trăi fără narative și că istoria la un moment dat se repetă.
pata umana jpg
Pata umană. Despre intoleranță și mizantropie
„Ignoranța nu este un vid, este un preaplin de scenarii și de certitudini.”
p 23 jpg
p 22 Dimitrie Cantemir WC jpg
Cantemir – confluenţe culturale şi aculturaţie
Cel care făcea această observaţie vorbea în bună cunoştință de cauză, sugerînd una din componentele procesului de aculturaţie.
p 22 jpg
Întotdeauna tu, niciodată eu sau despre violența invizibilă
Termenul de „violență psihologică” este intrat de puțini ani în vocabularul colectiv și conștientizat ca fenomen care se petrece și la care am fost și sîntem expuși fără a ne da seama.
987 23 Volceanov jpg
„De ce iubim femeile MCs” – G.P. VOLCEANOV în dialog cu GANI (partea I) –
Cel mai important e să fii true şi pasionat pînă la capăt.
982 22 Lepenies jpg
Muncă intelectuală
Munca intelectuală a lui Martus/Spoerhase e o carte foarte interesantă și plină de învățăminte.
p 23 jpg
În aerul firav al Globului
Ce lecție transfiguratoare despre puterea teatrului este acest spectacol! Și totuși, care Ioana? Ioana pitit/ă în fiecare din noi, care-și dorește să fie ascultat/ă, recunoscut/ă și acceptat/ă. Nimic mai simplu.
980 21 Badescu jpeg
Copel Moscu și jocul de-a realitatea
Filmele lui Moscu sînt documentare ale unei lumi ascunse, a unei alter-realități adevărate, care există, dar nu este într-un mod de la sine înțeles, adică prin însuși faptul de a fi, observată și băgată în seamă.
index jpeg 4 webp
Pe scurt, despre iluzia schimbării
Cădem de acord că aceste vremuri trecute erau frumoase atît pentru fete, cît și pentru băieți.
index jpeg 2 webp
Cu iubirea în minte, cu mintea în iubire
Cînd, la rîndul nostru, iubim o anumită persoană, această iubire se poate extinde la un obiect care i-a fost drag, poate deveni o colecție de obiecte iubite de acel om sau o pasiune pentru un anumit domeniu.
Robert Harron and Gertrude Norman in The Tender Hearted Boy (1913) (cropped) jpg
Iubire "all inclusive” sau prietenie?
Ceilalți, care își investesc energia în mai multe relații, în mai multe preocupări, au de-a face cu limitele, distanța, absența și iubirea neîmpărtășită toată viața.

Adevarul.ro

image
Situație jenantă pentru România în SUA. Iohannis l-a trimis pe Ciucă la dineul de la Casa Albă, dar americanii nu l-au primit
Deputatul USR Claudiu Năsui spune, într-o postare pe Facebook, că preşedintele Klaus Iohannis trebuie să explice de ce a lipsit de la dineul de la Casa Albă, unde România nu a fost reprezentată. L-a trimis, în schimb, pe N. Ciucă, dar acesta nu a fost primit de americani.
image
Scandal internațional la Euro 2024. Fotbaliști spanioli, acuzați că au scandat „Gibraltarul e spaniol”, după finala cu Anglia. Rodri: „Nu-mi pasă”
Bucuria victoriei Spaniei la Euro 2024 a fost umbrită de un incident care a stârnit o furtună de polemici la nivel internațional. În timpul celebrării triumfului, câțiva jucători ai echipei naționale a Spaniei au scandat lozinci care au vizat Gibraltarul, teritoriu britanic de peste mări, potrivit T
image
Codin Maticiuc, șocat de condițiile de cazare din Costinești: „Doar în Africa am mai văzut așa ceva”. Ce spune despre arestarea lui Wiz Khalifa
Celebrul actor și vlogger român, Codin Maticiuc, a avut parte de o experiență neplăcută la festivalul ”Beach, Please!” din Costinești. Deși evenimentul l-a cucerit, condițiile de cazare l-au lăsat mască.

HIstoria.ro

image
Încălzirea politică globală
Poate că 2024 va depăși recordul lui 2023 și va fi cel mai călduros din istorie, record pe care nu și-l dorește nimeni.
image
Pe vremea când nu exista cod roșu și aer condiționat: în 1911 canicula a făcut prăpad în Europa și SUA
Chiar dacă valurile de căldură devin din ce în ce mai intense și mai frecvente ca urmare a încălzirii globale, acestea nu reprezintă un fenomen nou în istorie. Un exemplu tragic este vara anului 1911, când Franța a fost lovită de un val de căldură devastator. În acea perioadă, peste 40.000 de oameni
image
De ce mergeau bogătașii ruși la Nisa?
Citirea romanului Fum, de Turgheniev, dar și reluarea prozei mele despre Rușii de la Baden Baden, au făcut să mă întreb: De ce mergeau rușii din lumea înaltă în Occident în proporție de masă? De ce nu dădeau năvală occidentalii în Rusia țaristă?