Într-un interviu acordat The Guardian, fostul vicepremier şi ministru de Externe irakian, Tarek Aziz în acuză pe Barack Obama că lasă Irakul pradă "lupilor”.
La o gură de metrou, printre tarabe colorate, ziare lucioase şi chioşcuri cu sucuri carbogazoase şi ţigări slim, stă o femeie cu un coş de nuiele. În coş sînt cîteva obiecte de lemn, dintre cele pe care le folosim aproape zilnic prin bucătărie. Toate sînt făcute de bărbatu-său şi femeia le „dă“ ieftin, pentru că nu le consideră a fi „cine ştie ce“.
Rezultatele unui sondaj realizat de organizaţia Think Young despre cum văd tinerii europeni viitorul Europei au fost date publicităţii în cadrul summit-ului European Business.
Saschizul gurmanzilor, oraşul celor care caută rafinamente culinare, este un loc regăsit, după valul de plecări masive din anii 90, de o mînă de mici producători, oameni dornici să reînvie tradiţiile, să le valorifice şi să le transforme în lucruri cu care România s-ar putea lăuda.
Familia regală britanică este subiectul unui articol din Vanity Fair care observă că, pe timp de criză, în timp în timp ce Prinţul Harry este protagonistul unui meci de polo, pentru scopuri caritabile, Prinţul Charles îşi extinde achiziţiile imobiliare pe tărîm românesc.
În plină criză, reduceri salariale şi măriri de TVA, românii se revoltă. Sindicaliştii se revoltă – organizează mitinguri, pensionarii se revoltă – ies la acţiuni de protest, televiziunile se revoltă găzduind talk-show-uri „incendiare“.
Mulţi români vor să plece. Să părăsească o ţară care nu le mai oferă nimic. Mulţi exclamă, fără nici un argument, altul în afara aroganţei, că "pînă şi bulgarii ne-au luat-o înainte". Singurul adevăr e că mentalitatea generală este pesimistă cînd vorbeşti de România.
Trebuie să mărturisesc din start că este pur şi simplu enervant să ajungi din întîmplare – şi nu din auzite – în acele părţi ale României în care tradiţiile există încă şi unde legendele se îmbină pe nesimţite cu istoria, realitatea cu visul, iar poveştile stranii şi locurile de o frumuseţe sălbatică ar putea face din aceste sate mine de aur pentru ţara noastră.
Discuţia despre legalizare, cu toate argumentele pro şi contra, este mult prea vastă. Pot doar să spun că societatea românească nu e pregătită acum să legalizeze consumul de droguri.
S-a întîmplat ca Forumul Educaţiei să pice tocmai în zilele acestea. Zile agitate, de proteste, mitinguri, sindicalişti, ameninţări, disperări. Chiar în prima zi a conferinţei, traversînd Parcul Izvor, am trecut pe lîngă o manifestaţie în faţa Palatului Parlamentului. „Muream de foame şi pînă acum“ – spunea cineva, „acum voi muri cu 25% mai repede“.
Oameni de calitate fără îndoială că avem, de ce însă mulţi dintre ei nu profesează cu pasiune meseria pe care, de altfel, şi-au ales-o? O elită trebuie să fie motivată din exterior pentru a da ce e mai bun, sau motivarea ar trebui să fie intrinsecă?
Oamenii care fac parte din elită sînt oameni care, pe lîngă o educaţie intelectuală puternică, sînt interesaţi de propria lor evoluţie morală, spirituală şi profesională. Ei nu duc o viaţă contemplativă, ci una activă, iar altruismul este o calitate indispensabilă.
Grav este că, în România, nu se formează nici măcar buni profesionişti, ci mai degrabă oameni în stare să se descurce. Un bun profesionist are premisele de a deveni membru al unei elite, pentru că tinde să aibă un etos al muncii bazat pe respect pentru calitatea rezultatului obţinut, pe performanţa onestă. Cineva care se respectă profesional va refuza probabil să facă diverse compromisuri şi să-şi subordoneze munca unor interese meschine
Departe de teorii, definiţii şi rigori ale termenului. 1) Ce mai înseamnă elita pentru dvs.? 2) Ce modele mai aveţi în societatea românească de azi? Două întrebări care şi-au căutat răspunsul la firul ierbii. O definiţie sustrasă dintr-un mozaic de păreri.
În primul rînd trebuie să ştiţi că Institutul Cantacuzino a fost păsuit, ani de-a rîndul, fiind considerat un producător strategic. Autorizaţia de fabricaţie, în baza căreia a funcţionat pînă în decembrie anul trecut, a fost emisă înainte ca România să intre în UE. Ca politică generală, e evident că această instituţie trebuie susţinută, avînd în vedere că populaţia României e beneficiarul activităţii pe care o desfăşoară.
La începutul lunii februarie, Agenţia Naţională a Medicamentului (ANM) a retras autorizaţia Institutului „Cantacuzino“, de punere pe piaţă a produselor injectabile şi pentru producerea vaccinurilor. Dar nu pentru că produsele n-ar (mai) fi corespuns standardelor, ci din pură birocraţie.
Legal Smoke – locul unde pluteşti fericit. Pînă mai ieri. Pentru că plutirea fericită care a durat doi ani s-a întrerupt brusc. Au murit oameni. Un premier s-a alarmat. Un ministru al Sănătăţii a dat cîteva declaraţii cinice. Au venit specialişti (şapte) şi au descoperit, abia acum, că respectivele substanţe sînt… nocive.
În Anglia se numesc „Poundland“, în Franţa, „Tati“. La noi, pe româneşte, sînt cunoscute drept magazinele „12 lei orice produs“. („Şi paltonu’, doamnă, e tot la 12 lei?“ – „12 lei orice produs, doamnă, nu vedeţi ce scrie pe fereastră?“)
Jumătatea „mai mare”
„Auzi, păpuşă...? vorbeşte tu la telefon, că maşina ţi-o plăteşte tac-tu’!“ – după care urmează un şir de înjurături, iar domnu’ taximetrist face cîteva manevre macho ca să-i demonstreze domnişoarei (de la celălalt volan) cum se conduce. Ca un bărbat. Căci, dacă ar fi după el, femeile ar trebui să stea la cratiţă, nu să umble brambura şi să încurce circulaţia.
În străinătate se remarcă prin valoroase studii de cercetare. Burse de merit. Articole publicate în jurnale de prestigiu. Devin şefi de promoţie şi membri ai unor cunoscute societăţi ştiinţifice din lume. Îşi croiesc drum departe de casă, prin sine şi pentru sine, o viaţă mai bună, departe de lipsa de perspectivă din România. Unde abia sînt (re)cunoscuţi. Scoşi din cînd în cînd la înaintare, prin cîte un cadru festiv sau ca subiect electoral. Procentul studenţilor români din străinătate care vor
Turistica
Cîrciuma de la pod este şi "punctul informaţional". Un ceva ce aduce mai degrabă a baracă, un fel de patru pereţi, din placaj, cu acoperiş....
Cu puţin înainte de începutul anului şcolar, am fost invitată la o conferinţă de presă organizată de Ministerul Educaţiei: "În şcoală nu e loc pentru discriminare"....
Dacă v-a ajuns la urechi zvonul cum că România se cam duce de rîpă, dacă vedeţi cu ochiul liber încremeneala, iar sufletul vi-l lăsaţi copleşit de pesimismul cotidian inoculat de mass-media, o călă...
Saschizul este un loc cunoscut presei, în primul rînd datorită deselor vizite ale prinţului Marii Britanii, Charles de Wales, prinţ văzut şi adoptat de către săteni ca fiind nu moştenitorul tronului, ...
Pentru România, cercetarea e importantă cînd e vorba de vreun dezastru. Cînd e să fie un cutremur, toată lumea apelează Institutul de Fizică a Pămîntului....
Dacă ar fi ca la carte, locatarul clasei de mijloc ar avea o educaţie care i-ar permite o profesie care i-ar acorda un statut social şi un nivel economic decent. Iar de aici începe discuţia....
Obiectivul proiectului CUC (Coaliţia pentru Universităţi Curate) nu a fost denigrarea învăţămîntului superior " mi-au declarat, în mare, patru dintre cei 40 de evaluatori ai proiectului....
Ziua de 29 aprilie a fost instituită şi oficializată, prin Înalt Decret Regal, ca Ziua Veteranului de Război, în 1902, de către Regele Carol I, cu prilejul împlinirii a 25 de ani de la declanşarea...
Adrenalina
Dacă intri într-o după-amiază în ultimul Internet Café din Crîngaşi, o cameră micuţă şi întunecată, cu trei mese de plastic, cu calculatoare vechi şi monitoare asortate, sînt mar...
În uniforma sa de un albastru întunecat, cu bluza abia încheiată deasupra unui ditamai pîntecul, încins pe orizontală cu o centură de care atîrnă un baston de cauciuc şi pe verticală cu nişte hamuri d...
Poate fi considerată o artă de nişă, fiind o străveche artă a mişcării. Mişcările sînt lente, relaxate, cu atenţia focalizată asupra detaliilor. Acum cîţiva ani, în România era practic necunoscut....
Galeriile de pitici şi oasele de uriaş
La Roşia Montană poveştile cu pitici şi uriaşi sînt cunoscute de foarte mulţi dintre localnici, dar nu mulţi doresc să dea detalii....
Primul sediu al Parlamentului European a fost stabilit la Strasbourg, oraş considerat un simbol al reconcilierii franco-germane după cel de-Al Doilea Război Mondial....
Ionuţ este unul dintre acei puşti cool de liceu, pe care îi zărim mai tot timpul stînd prin faţa scărilor de bloc, cu căştile de iPod înfipte, cu zece mii de decibeli, straşnic în urechi, unul dintre ...
Cimitirul Ghencea. Ploaie măruntă, mocănească, peste care tronează nori groşi şi vineţii. Aleea principală este străbătută agale de un cîine care se îndreaptă către un pîlc de oameni. Pensionari....
La oraş nu mai ai unde să te ascunzi de ele. Cum ieşi din bloc, dintr-o parte, de la un geam, îţi rînjeşte o omega ceramidă. De pe un panou enorm îţi face cu ochiul un acid hialoronic....
