Viaţă tihnită

Publicat în Dilema Veche nr. 289 din 27 Aug 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Dacă vrei să scapi de agitaţia şi ritmul trepidant al vieţii la oraş, du-te cîteva zile la ţară. Se spune că aici timpul se dilată, devine cel despre care citeai în literatura rusă, acel timp interminabil cu zile egale, monotone " dar tocmai după monotonie tînjeşti, bombardat zi după zi urbană cu alte şi alte stresuri, stresuri care nu suportă amînare şi informaţii care cer a fi prelucrate şi asimilate într-un timp extrem de scurt. Pentru că, nu-i aşa, însetatului de timp " "vreau să am timp" " îi lipseşte tocmai acel timp pentru a savura timpul. La masa de seară, am spus dezinvolt: ne vedem mîine dimineaţă. Mi s-a răspuns, cu întrebarea mirată: vă treziţi dvs. dimineaţă? Dar, bineînţeles, vreau să savurez din plin timpul liber. Aşa că, după doar cîteva ore de somn, m-am trezit buimacă, înspăimîntată de-a dreptul de bătăile în uşă ale proprietarului pensiunii. Iritată şi nedumerită, am sărit din pat şi abia am înfrînat nervul amintindu-mi de dorinţa exprimată cu doar cîteva ore înainte: ne vedem mîine dimineaţă. Am spus-o, evident fără a lua în calcul faptul că "dis-de-dimineaţă" începe la ţară cu doar puţin înainte de răsăritul soarelui, adică pe la 5 a.m. " o oră despre a cărei existenţă doar am auzit, dar pe care o bănuiam, în fapt, a fi ireală. Am înghiţit găluşca şi am coborît forţînd un surîs tîmp, ca să maschez incapacitatea mentală pe care o resimţeam la acea oră. Şi aşa am început, cot la cot cu sătenii, prima zi tihnită la ţară. "Ce aş vrea să mă stabilesc şi eu aici" " spune cu năduf un bucureştean, după o masă bună, cu grătare şi vin, luată în mijlocul naturii. Bucureşteanul, scăpat şi el două zile de la serviciu şi refugiat pe undeva pe lîngă Bran, saturat de tumultul plin de stres al vieţii în oraş, declară cabanierului: "Nu mai suport agitaţia de la oraş, nu mai suport să nu am timp, vreau să mă retrag undeva, la ţară, aici, de exemplu!". Neluţu, un muntean dintr-o bucată, cu o cabană depărtată de centrul comercial al Branului (pe care de altfel îl detestă, cum detestă orice aparţine de comercial ieftin), îşi cîntăreşte mai întîi vorbele, încercînd s-o zică cu duhul blîndeţii: "La ţară, viaţa nu e aşa uşoară, cum o credeţi dumneavoastră". Mai apoi, lovindu-se de încăpăţînarea bucureşteanului, cum că "la ţară scapi de stresuri", i-o spune răspicat: "Dacă vii aşa, ca ciumetele, nu rezişti aici nici două săptămîni. La oraş, cum te scoli, dai drumul la apă, apa vine, dai drumul la gaz, se aprinde focul. Aici, pe timp de iarnă, trebuie să dezgheţi jgheabul, iar dacă e secetă, trebuie să te duci să faci rost de apă din vale. Focul? Dacă n-ai lemne, înainte să-ţi faci cafeaua trebuie să te duci să tai sau să cumperi, dacă n-ai autorizaţie de tăiat, căci legile sînt foarte restrictive şi dacă te prinde pădurarul că tai fără permis, plăteşti amendă, pe care de multe ori n-ai de unde, că de multe ori n-ai pensie, şi dacă n-ai un salariu stabil, ai doar ce munceşti peste zi. Că aici dacă nu mergi la muncă o zi, n-ai ce mînca, nu-i ca la oraş, unde dacă ţi-e rău, suni şi zici că nu vii, da’ bănuţii tot îi iei. Aici, mort-copt, trebuie să dai în fiecare zi de mîncare la animale, să te îngrijeşti de mîncarea ta, de secetă, de inundaţii… La ţară nu stai, eşti mereu în mişcare… Nu-i aşa simplu cum cred alţii…" Şi nu mai e deloc atît de simplu, mai ales de cînd cu europenizarea şi cu oportunităţile de dezvoltare rurală. Acum, nu mai ai scuze " mi-a spus mai demult primarul din Mihai Viteazu. Ori te dezvolţi, ori dispari. Aici " mi-a mai spus " majoritatea locuitorilor au calculator în case. "Cînd a venit mai demult o delegaţie de la Bucureşti, cineva a întrebat unde sînt formatorii de opinie, învăţătorii, medicii… i s-a răspuns că la muncă, pe cîmp. Dar atunci " a întrebat persoana " unde mai sînt ţăranii? La fel de prompt i s-a răspuns: la calculator." Şi peste toate stresurile vieţii la ţară, cum, necum s-a mai adăugat unul: fondurile europene. Proiectele aducătoare de bani s-au suprapus peste toate aspectele omologate ale traiului patriarhal: hrănitul animalelor, treaba prin gospodărie, mulsul vacilor, întorsul fînului în hambare, să nu se ude, munca ogorului, căutatul pe net după proiecte, învăţarea legilor din Monitorul Oficial, etc. etc. Aici " după cum îmi spunea o consilieră a Primăriei din Hudeşti " ziua ar trebui să măsoare cel puţin 25 de ore. "Ba chiar mai mult, altfel nu mai avem timp nici să respirăm" " mi-a povestit şi Violeta, patroana unei pensiuni din Saschiz. Pensiunea, făcută printr-un proiect Phare, îi prelungeşte parcă ziua într-un mod miraculos. Pentru că altfel nu se poate. Ea se ocupă de gospodărire, de pensiune, de familie… De unde timp? Trebuie să am " spune, în timp ce pregăteşte mîncarea pentru turişti. Le faci pe toate rapid şi cu îndemînare. Aici n-ai timp să o lălăi, n-ai timp să faci treabă de mîntuială. Totul trebuie calculat şi făcut cu maximum de precizie, altfel ţi se dă peste cap toată ziua. În alte părţi mîncarea s-a repezit parcă şi ea. De multe ori, prin pensiunile unde ne aşteptăm la plăcinte aburinde sau la mîncăruri făcute de mîna gospodinei, primim salam de supermarket, caşcaval ambalat individual şi, de ce nu, de Paşti, nişte ouă vopsite de-a gata tot de la magazin. "Oamenii nu mai au timp " mi se spune " abia îşi fac ei pentru ei de mîncare, darămite să le mai vină un grup mare de turişti? Încropim ce putem, la repezeală, luăm un caşcaval de pe raft, un salam, şi punem de un mic dejun." Cît despre tradiţii… "Nu mai avem timp să fim tradiţionali în fiecare ceas al vieţii. Dacă am face-o, multe dintre sate ar dispărea. Acum este timpul să ne modernizăm, şi uneori avem impresia că muncim mai abitir ca cel de la oraş. Nu vrem să ne orăşenizăm, dar dacă nu ţinem pasul cît de cît, ritmul vieţii de afară ne va acoperi ca un val uriaş, pe care nu vom şti să-l stăpînim." " mai povesteşte o doamnă, altă proprietară de pensiune. Ce fac oamenii de la sate în scurtele lor răgazuri? De sărbători, de pildă… Cînd le ai, ca un făcut, n-ai timp să le preţuieşti cum trebuie. Devii doar mai conştient că trebuie să te relaxezi, aşa că începi să fii stresat. Şi ziua trece iar la finele ei îţi dai seama că, de fapt, n-ai mai apucat să te relaxezi. Aşa, cam ca la oraş.

Viețile netrăite jpeg
Păsările par că știu mereu unde să se ducă
Păsările par că știu mereu unde să se ducă. Nu e nimic neclar în zborul lor. E o limpezime care mă emoționează.
p 10 jpg
Muze. Gemüse*
La sat e important ce ai, unde ai, cît ai, de unde ai. Prezența ta este vizibilă celorlalți, iar întrebări care sînt mai mult decît evitate la oraș devin aici punctele principale în funcție de care ești privit.
foto  Daniel Mihăilescu jpg
„O grădină cu deschidere la mare și ocean” – interviu cu scriitoarea Simona POPESCU
Grădina de la țară a bunicilor Ana și Nicolae, magică. Era, mai departe, via, cu strugurii grei, parfumați, după care urmau lanurile de porumb, un labirint verde.
p 12 sus jpg
„Începutul a fost nevoia de evadare în afara cotidianului urban” – interviu cu Mona PETRE, autoarea proiectului „Ierburi uitate”
„Ierburi uitate. Noua bucătărie veche”, apărută toamna trecută la Editura Nemira, este o încununare, după o decadă, a muncii mele de cercetare și experimentări culinare, una dintre manifestările fizice ale acestui efort lung de peste zece ani.
p 13 jpg
O grădină ca o viață. De la ghivecele studențești cu violete de Parma și cactuși la grădina apocalipsei și cea a degetelor verzi
Așa că Grădina Apocalipsei, a cărei creștere am început-o în mod simbolic odată cu intrarea în lockdown-ul din 15 martie 2020, întotdeauna va avea o legătură ascunsă cu o grădină în care am așteptat toată copilăria mea să intru, giardino meraviglioso, grădina misterelor, grădina Bomarzo.
Dmitri Nabokov's garden in Montreux jpg
„Să nu uităm că toate formele sînt în natură” – interviu cu artista vizuală Chantal QUÉHEN
Grădina face parte dintr-o construcție, o compoziție ca un tablou. Monet a excelat în asta la Giverny. Poate că asta m-a adus la peisaj, dar imaginația mea a dat totul peste cap.
p 14 jpg
Fascinația lucrurilor mici
Într-o notă similară, îmi place să folosesc fotografia de aproape a naturii pentru a urmări viața dincolo de ceea ce vedem în grabă.
Rustic fence (Unsplash) jpg
Trăim într-un multivers aici, pe Pămînt
Bunica mea vorbea cu animalele, iar eu o priveam fascinată, ca pe o mare vrăjitoare, și eram convinsă că și ele o înțelegeau.
p 21 jpg
„Sălbăticia devine un vis de intimitate, siguranță, control și libertate” interviu cu Oana Paula POPA, cercetătoare la Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa“
Micuții care astăzi stau să ne asculte poveștile cu animale sperăm să se transforme în adulți responsabili, în sufletele cărora au fost sădite, de la vîrste fragede, semințe din care vor rodi respect și dragoste pentru natură.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?

Adevarul.ro

image
Cu cât vor creşte salariile bugetarilor. OUG cu majorări şi sporuri a fost retrasă, un nou proiect a fost publicat de Ministerul Muncii
Ministerul Muncii a publicat, miercuri, în dezbatere publică un nou proiect de ordonanţă de urgenţă, care prevede majorarea salariilor tuturor bugetarilor, începând din luna august, cu un sfert din diferenţa dintre salariul prevăzut pentru anul 2022 în legea salarizării bugetare şi cel din luna decembrie 2021.
image
Fetiţa luată de curenţi la Vama Veche, salvată de Salvamar. Plutea pe o saltea pneumatică, spre Bulgaria
Salvatorii din cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) al Judeţului Constanţa au fost solicitaţi pentru salvarea unui minor care plutea pe o saltea pneumatică pe mare.
image
Misterul decesului unui opozant al lui Putin, găsit mort în SUA. Soţia neagă varianta sinuciderii, susţinută de o jurnalistă rusă
Dan Rapoport (52 de ani),  un om de afaceri cu dublă cetăţenie letonă / americană, care a făcut o mulţime de bani în Rusia înainte de a deveni un critic al lui Vladimir Putin, a fost găsit mort în SUA.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.
image
Iuliu Maniu, „un om de extremă rigiditate morală, în timp ce partidul s-a arătat dispus la tranzacţii“
Cea mai mare provocare politică internă PNŢ a primit-o nu de la muncitorii nemulţumiţi de scăderea salariilor și de șomaj sau de la opoziţia liberală, ci de la fostul principe Carol, îndepărtat de la tron prin actul din 4 ianuarie 1926.