De la Galliano la Xing Jing

Publicat în Dilema Veche nr. 313 din 11-17 februarie 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În Anglia se numesc „Poundland“, în Franţa, „Tati“. La noi, pe româneşte, sînt cunoscute drept magazinele „12 lei orice produs“. („Şi paltonu’, doamnă, e tot la 12 lei?“ – „12 lei orice produs, doamnă, nu vedeţi ce scrie pe fereastră?“)

Sînt magazine cu haine extrem de ieftine, atît de ieftine încît oamenilor nu le vine să creadă, spun că e o păcăleală şi deseori o întreabă, timid, pe vînzătoare dacă e aievea sau o himeră. Sînt haine importate în mare parte din China, altele din Ungaria sau Turcia. Au apărut acum cîţiva ani, la început timide, devenind concurentele „second hand-urilor“, cele care deţineau monopolul hainelor ieftine. Între timp, atît forfota dintre rîndurile de haine cu iz trecut, cît şi disperarea oamenilor de a-şi smulge hainele din mîna unui potenţial rival vestimentar, s-au mutat în magazinele de „12 lei orice produs“, pentru că, nu-i aşa, decît scump şi purtat, mai bine ieftin şi nou. Deşi se mai păstrează melacolia: „la second găseai produse de calitate“, o calitate patentată şi de trecerea timpului, şi, cel mai important, „unice“ pe piaţă, mentalitatea oamenilor amatori de îmbogăţit garderoba în draci s-a adaptat rapid noului val de ispite.

Magazinele de acest tip au explodat mai ales în ultima perioadă, părînd a fi cea mai bună investiţie pe timp de criză. Şi pentru patroni, magazinele fiind mereu pline înspre foarte pline, dar şi pentru clienţi, oameni speriaţi de spectrul sărăciei, care, din lipsă de buget, se îndreaptă din ce în ce mai convinşi către aceste ieftine resurse vestimentare.

Poţi însă să te îmbraci cu gust şi ieftin?

Da, dacă te nimereşti în zi de primit marfă (aici o mică prietenie cu vînzătoarele nu strică), şi dacă deţii arta strecurării ochilor pe lîngă tricouri paietate sau animal print sau culori ţipătoare, combinate iritant de prost, dacă ştii ce-ţi vine bine, ce te prinde, dacă „a alege“ şi „a combina“ alegerile îţi sînt uzuale în vocabularul vestimentar, poţi găsi chiar şi haine cu potenţial aflate în cele mai noi şi mai fierbinţi „tendinţe“. Bunăoară, dacă eşti un fashion freak, nu poţi să nu observi, pe rafturile înghesuite, copii aproape fidele ale hainelor prezentate pe marile podiumuri, apărute în cartier-de-Bucureşti nu la mult timp după prezentarea lor în show-uri incendiare pe podium-de-Milano, aici, bineînţeles, fiind la preţuri derizorii. (În ultima prezentare Galliano apar veste cu pene şi brizbizuri, veste care s-a întîmplat să atîrne într-o perioadă, pe umeraşele modeste ale unui magazin de acest tip, deschis de curînd în Piaţa Romană.)

Ce poţi găsi totuşi pe rafturile „12 lei“? De la paltoane, tricouri, hanorace, rochii, pulovere, la lenjerie sexy, curele, genţi, ciorapi, căciuli. Un amalgam colorat, o grămadă de produse şi stiluri diferite, toate laolaltă cu un singur preţ, echivalentul a aproape 3 euro, o nimica toată pentru buzunar, o comoară însă pentru garderobă – drogul consumistului fără bani.

Tocmai de aceea cultura 12 lei a prins din ce în ce mai mult, devenind un fenomen. Oameni infestaţi de microbul shopping-ului, fără însă a avea şi fondurile necesare satisfacerii acestui drog scump, îşi fac adevărate ritualuri zilnice, bazîndu-şi întreaga filosofie pe teoria: ce mai faci în zilele noastre cu 12 lei? Dacă dimineaţa nu ajung, seara, după serviciu, este musai raita printre rafturi. Poate pentru că s-a mai băgat ceva marfă sau poate că au trecut cu vederea zilele trecute un produs cu potenţial. Un tricou mai deosebit, o bluză festivă încheie întotdeauna ziua cu un sentiment de vagă satisfacţie, dînd un oarecare sens zilei următoare, cînd vei apărea la serviciu cu „ceva nou“. Se cumpără în draci, chiar dacă de multe ori lucrurile cumpărate nu vor fi purtate. Dar, conform aceleiaşi teorii ce implică financiarul, sînt cumpărate, aşa, ca să fie. Şi pentru că veni vorba de lucruri cumpărate şi nepurtate, un „of“ general al cumpărătorului de 12 lei e acela că produsele nu pot fi probate, iar măsurile rareori coincid celor de pe etichetă. Însă, vorba unei vînzătoare: după ce că-s ieftine, mai vreţi să le şi probaţi?!

Vînzătoarele din aceste magazine sînt cele care deţin pîinea şi cuţitul. Sînt cele de care depinde în mare măsură cumpărătura, o ştiu şi se poartă ca atare. Pufnesc dacă deranjezi marfa; dacă străbat magazinul, trebuie să te dai rapid şi cu deferenţă din calea lor, ca nu carecumva să strici karma. Poate şi din cauza asta, a atitudinii, au devenit subiect al multiplelor teorii ale conspiraţiei care bîntuie spaţiul 12 lei. „Hainele mai faine şi le opresc pentru ele, rude sau prieteni, sau le mai dau pe sub mînă la tarabagii sau la ăia de-ţi vînd direct din plasă, care le dau cu preţ dublu la fraierii care nu ştiu că-s luate de la magazin.“

Alte teorii ale conspiraţiei, menite de data asta să justifice cumva preţul scăzut, vizează afacerile marilor firme de produse vestimentare, care, pînă la urmă, tot din China se aprovizionează. Pentru că mîna de lucru ieftină nu înseamnă neapărat un lucru făcut de mîntuială. Or, în cazuri de criză, cînd oamenii nu mai dau bani în neştire pe haine de lux, iar marile firme nu pot scădea excesiv din preţuri (problemă de imagine), multe dintre aceste haine comandate special pentru etichetă ajung să fie comercializate prin acest sistem incognito de outlet, sub denumiri fantomă de genul Xing Jing.

Bineînţeles, vorbim de teorii născute din dorinţa de a explica orice, mai ales un asemenea preţ infim, neconcordant de multe ori cu calitatea produselor. Pentru că, deşi sînt şi dintre cei care cumpără strîmbînd din nas, „de fapt sînt haine bune de aruncat, se scămoşează la prima spălare, se destramă imediat ce le pui pe tine“, multe chiar sînt de calitate, o calitate nejustificabilă prin preţ.

Iar aceasta este a doua cauză (după consumism) a faptului că numărul magazinelor creşte direct proporţional cu cerinţa pieţii. La ora actuală nu mai sînt doar nişe de cartier, vecine cu piaţa de peste drum sau cu second hand-ul, ci au invadat din plin centrul Capitalei şi al marilor oraşe. În Bucureşti, cel puţin în perimetrul Piaţa Romană-Piaţa Unirii, au apărut din ce în ce mai ostentativ şi, aliate cu formulele lor up-gradate („orice produs 20-30 lei“), depăşesc în număr magazinele de lux, mult mai puţin populate decît aceste cotropitoare „paria“ ale vestimentaţiei.

Ce pot însă demonstra acestea din urmă? Bunul gust nu depinde de bani, iar distanţa de la Xing Jing la Galliano poate fi uneori redusă dacă doar ştii cum să porţi o haină, cum „s-o faci“ să pară valoroasă, deşi costă 12 lei, cum să-i dai de fapt acea etichetă personală, în detrimentul celei de producător anonim.

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Tatăl care și-a violat fiul cu retard mental: „Trebuie să aibă și el viaţă sexuală. Nu poate rămâne virgin”
Motivarea hotărârii prin care bărbatul din Zlatna a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru două infracţiuni de viol, victima fiind fiul său cu retard mental, arată o situație cutremurătoare
image
image
Când au elevii vacanță în februarie, în funcție de județ. Harta cu toate informațiile
La decizia inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, următoarea vacanţă a elevilor, de o săptămână, va fi programată undeva în perioada 6 - 26 februarie, dar nu pentru toată lumea la fel.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.