Cine ne "fură” turiştii?
În prag de campanie electorală, spiritele politice încep să se ciocnească. Pe toate planurile. Noul scandal care ţine prima pagină a ziarelor vizează acuzele potrivit cărora la Ministerul Turismului au fost cheltuite sume mari de bani fără justificare. Bineînţeles, s-a înfiinţat şi o comisie de anchetă, condusă de liberalul Ludovic Orban. Comisia atacă lipsa de transparenţă, afirmînd că ministrul Turismului nu a pus la dispoziţia anchetatorilor toate actele ce dovedesc legalitatea cheltuielilor. De cealaltă parte, Elena Udrea nu numai că respinge acuzele, numindu-le nefondate, dar, mai mult, acuză la rîndul ei legitimitatea comisiei, pe care o vede doar ca pe un pretext PNL de a denigra un ministru PD-L. Ministrul Udrea contestă zvonurile de delapidare, preşedintele liberal al comisiei face presiuni prin presă acuzînd reaua voinţă a ministrului, iar totul se transformă într-un bîlci în care vina valsează de la un partid la altul. În tot acest timp, ce se întîmplă cu turismul românesc? Decade, şi atît operatorii străini cît şi investitorii se retrag, acuză lipsa infrastructurii, a serviciilor şi, pe scurt, a dorinţei de a se face ceva cu adevărat profitabil în acest domeniu, iar puţinele locuri turistice pe care România ar putea încă să le mai valorifice sînt lăsate de izbelişte, devenind probleme doar în discursurile şi gîlcevile politice. Iar în spatele tuturor acestor gîlcevi, se tot adună pe hîrtie statistici clare, financiare şi de viitor, care stau mărturie pentru declinul real al turismului în ţara noastră. Bunăoară, românii preferă străinătatea, chiar şi cei fără bani preferînd un sejur "în afară". E mai ieftin, e mai bun. Cel mai adesea, în topul vînzărilor de pachete turistice ale diferitelor agenţii figurează Bulgaria. Iar Bulgaria este doar un prim termen de comparaţie pentru turismul în România. Paradoxal, avînd în vedere piciorul de egalitate de pe care au plecat ambele ţări, şi poate avînd parte chiar de mai puţine avantaje ca noi, bulgarii ne-au luat-o clar înainte la acest capitol. Datele statistice sînt de netăgăduit: în primele patru luni ale acestui an, conform declaraţiei directorului Agenţiei Bulgare de Turism, Aneliya Krushkova, citată de Novinite, numărul turiştilor români care au vizitat Bulgaria a crescut cu 80% faţă de perioada similară a anului trecut. Pentru sceptici, există şi statistici româneşti: potrivit BNR, tot în primele patru luni ale acestui an, turiştii români plecaţi peste graniţă au scos din buzunare în jur de 365 milioane de euro, cu 87 de milioane de euro mai mult decît au cheltuit străinii pe la noi. Se continuă aşadar tradiţia începută cu ani în urmă, cînd în 2006, dacă România a încasat aproximativ un miliard de euro din turism, economia bulgară a beneficiat la acest capitol de 2,2 miliarde euro, adică încă o dată pe atît. … Iar dacă în trecut mai puteam vorbi de o oarecare rivalitate cu ţara vecină pe acest domeniu, în prezent aceasta s-a estompat, Bulgaria nemaiavînd de fapt un competitor real în ţara noastră. Cum ne-au furat bulgarii, românii Se spune adesea şi cu un soi de autovictimizare dezinvoltă: da, dar la dezvoltarea turismului în Bulgaria au contribuit foarte mult investitorii vestici, mai ales cei germani. Nu se şopteşte însă nici o vorbă despre cum şi despre "de ce" acei investitori germani nu au mai venit şi în ţara noastră. Nu se vorbeşte de faptul că litoralul la noi, spre deosebire de cel bulgar, vîndut cu cap şi doar unui număr restrîns de investitori care au reuşit să ţină în frîu dezvoltarea şi investiţiile, a fost împărţit, "pe şestache", cîte o bucăţică ici, cîte un hotelaş dincolo, totul transformîndu-se în prezent într-un fel de căruţă trasă de zeci de boi (scuzaţi expresia!) în zeci de direcţii diferite. Ce a mai dus la reticenţa acestor investitori vestici la noi? Doar dacă am vorbi de legislaţie, ambiguă şi schimbătoare de la un mandat la altul. Apoi, bineînţeles, lipsa unei infrastructuri care ar fi permis dezvoltarea unui turism durabil. La ambele capitole, Bulgaria a lucrat şi a reuşit să se pună la punct. De altfel, doar anul acesta peste 500.000 de turişti români au vizitat Bulgaria, şi numai cîteva mii de bulgari s-au aventurat în România. Exclusiv în staţiunile montane, iar de la an la an încasările Bulgariei din turismul internaţional cresc vertiginos. Nu acelaşi lucru spun statisticile despre România. De aici şi campaniile anti-Bulgaria de acum cîţiva ani: "la bulgari e rău, serviciile sînt proaste, mîncarea e proastă, nu vă duceţi acolo pentru că poliţia e coruptă, iar pe şoselele lor (de altfel foarte proaste), vă opresc cu nesimţire şi vă usucă de bani." Azi, toate acestea nu prea mai au sens, de pomană le mai spui, pentru că românii văzînd realitatea cu ochii lor şi simţind-o în propriile buzunare, împînzesc staţiunile bulgare. …Ce a rămas însă în spatele acestor campanii? Pe de o parte, un soi de fals patriotism care mai urlă din cînd în cînd pe forumuri: din cauza ăstora care se duc la bulgari sau a agenţiilor de turism care nu promovează îndeajuns litoralul românesc, n-o să se mai dezvolte turismul aici. Pe de alta, o lehamite a turiştilor români faţă de propria ţară. O poveste bulgărească: Nessebar Ochiul lui Allah legat pe o sfoară răsucită din piele se prelinge pe lîngă nişte saboţi olandezi, gravaţi cu "I love Bulgaria", care tronează în mijlocul unei mări de săpunuri mici, de cîte 1 leva fiecare, învăluiţi într-o aromă bulgărească de trandafiri. Puţin mai sus, pe un alt raft, stau mirodenii pentru "chicken kebap" sau pentru "pizza mexicana", borcănele pline de ingrediente 100% bulgăreşti, aranjate ingenios, pe straturi, sub formă de modele. Tarabele de suveniruri ce se întind în centrul oraşului, discret, deşi îmbină reţetele de succes a numeroase culturi, adoptate şi adaptate tărîmului bulgăresc, sînt pline de un bun-gust inedit pentru o staţiune turistică. Nessebar este o localitate a districtului Burgas, orăşel transformat dintr-un mic sat de pescari într-una dintre cele mai cochete staţiuni turistice de pe malul Mării Negre. Oraşul vechi, aflat la aproximativ 100 de kilometri sud de Balcic, este o peninsulă cu foarte multă istorie, despre care se spune că face parte dintre cele mai vechi oraşe din Europa, prima atestare fiind din anul 510, d.C., cînd figura ca aşezare grecească. (Dacă te aventurezi în largul mării, se mai spune că pe sub apă poţi vedea ruinele aşezărilor de demult.) Nessebar-ul este de altfel şi monument UNESCO, prezervat integral, care şi datorită acestui lucru şi-a cîştigat în timp un soi de clientelă selectă, oameni dornici de o distracţie elegantă, antagonică opulenţei şi extravaganţei de la Albena sau Nisipurile de Aur. Aici hotelurile arată ca mici pensiuni, totul e foarte intim, de dimensiuni reduse, abordînd un aer select, renunţînd pe cît posibil la abuzul comercial. Aici, pînă şi chelnerii, deosebit de amabili şi părînd să aibă şcoala unui serviciu de tradiţie (acel gen de chelner care, deşi poate umflă nota, îţi rămîne prieten), îşi rezervă dreptul de a te selecta ca potenţial client. Mîncarea este şi ea o combinaţie de culturi gastronomice. Găseşti de la ardei umpluţi, sărmăluţe în foi de viţă, la pui mexican sau shopska salad (salată bulgărească în stil bulgăresc " adică fără şuncă, ou sau măsline, doar legume şi brînză) şi un soi de omletă cu legume, una dintre mîncărurile lor preferate. Străduţele oraşului sînt înguste, din piatră cubică, dificile pentru tocuri, dar pline de un farmec vechi, sporit de ruinele antice şi de casele păstrate în stil tradiţional. Toate sînt construite pe fundaţii înalte de piatră, înconjurate de curţi cu porţi mari, de lemn, ornamentate cu gust cu încuietori metalice, lucrate cu tot soiul de modele tradiţionale. În Nessebar există şi un număr impresionant de biserici. Pe vremuri pe aici ar fi fost ridicate nu mai puţin de 40 lăcaşuri de cult, azi însă se mai pot certifica doar 26, dintre care, ca obiective turistice, pot fi vizitate Biserica Sf. Ştefan unde turiştii pot admira fresce originale, pictate între secolele XI şi XVII şi Biserica Sf. Spas. Acelaşi turist, avid de informaţii, are la dispoziţie şi cîteva muzee, ruinele existente peste tot în oraş, frumos luminate pe timp de noapte, plus o baie turcească şi o moară de vînt. …Cît costă un sejur în micul paradis? Rezervat din timp, 7 zile în plin sezon, cazare, mîncare, băutură şi suveniruri, în jur de 200 de euro. Turiştii şi localnicii Cei mai mulţi turişti sînt nordici şi germani. Află de Nessebar prin "puternica" reclamă făcută de operatorii lor de turism. De multe ori e descris ca fiind un oraş de calitate vestică, la preţuri estice, ceea ce este foarte adevărat. Nici unul dintre turiştii cu care am intrat în discuţie nu s-a arătat dezamăgit, nu s-a declarat cîtuşi de puţin înşelat în aşteptări. Însă nu doar preţurile şi reclama atrag turiştii. Niels, un pensionar norvegian, aflat într-un tur al Europei de Est, împreună cu soţia sa, cu care am împărţit acelaşi hotel, mărturisea foarte deschis că dintre toate staţiunile de pe litoralul Mării Negre, Nessebar-ul i-a rămas cel mai mult la inimă prin simplitatea sa, o simplitate "diversă". Pentru că aici te poţi distra, te poţi odihni, poţi vizita muzee, poţi mînca bine, poţi face plajă sau sta la terase, ai parte de absolut orice. A mai amintit Niels că a fost şi prin România, ştiind însă că sîntem români, a ocolit subiectul cu delicateţe. E mai bine în Bulgaria a fost concluzia sa finală. Dintre localnici, ne-am împrietenit cu Leon, proprietarul unei terase aflate chiar pe malul mării. Mai are şi o pensiune în munţi, pentru schiori, iar ce strînge peste vară aici, investeşte iarna acolo. A fost din totdeauna aşa? Categoric nu. Deşi Nessebar-ul a avut încă din anii ’80 un statut privilegiat de monument UNESCO (fiind astfel salvat de construcţiile comuniste şi păstrat aproape intact), sărăcia era mare, iar turişti puţini şi majoritatea bulgari. Abia după ce investitorii nemţi au luat mare parte din litoralul bulgăresc, atunci s-a simţit brusc o ameliorare şi o şansă nesperată pentru locuitorii de aici. "Şi noi eram ca românii. Nu ştiam cum, nu ştiam de unde să pornim. Exemplul vestic însă, finanţările şi posibilităţile de a ne deschide micile afaceri, susţinute de numărul mare de turişti aduşi aici de către operatorii lor, ne-au făcut să învăţăm treburile din mers. Trebuia să învăţăm, altfel ne duceam din nou la fund." Întreb de "ochiul lui Allah" sau de "bulgarian delights" " un soi de turkish delights, dar ambalate în cutii cu emblema Nessebar. Recunoaşte zîmbind hîtru că, într-adevăr, foarte mulţi s-au lansat în a "copia" multe exemple de suveniruri, dar şi de "ospitalitate" din afară. "Dăm de exemplu,
