O zi la Strasbourg: Maşinăria europeană

Publicat în Dilema Veche nr. 256 din 12 Ian 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Primul sediu al Parlamentului European a fost stabilit la Strasbourg, oraş considerat un simbol al reconcilierii franco-germane după cel de-Al Doilea Război Mondial. Dar cum în acel moment în Strasbourg nu exista o clădire adecvată, s-a hotărît ca activităţile să fie mutate mai întîi la Luxemburg, apoi, în 1958, la Bruxelles, ca sediu al Comisiei Europene, unde, pînă în prezent, se întrunesc comisiile parlamentare. În Tratatul de la Maastricht s-a stabilit însă definitiv ca sediul Parlamentului European să fie la Strasbourg. Tramvaiul E, garnisit cu Moşi Crăciun, clopoţei şi feţe zîmbitoare care îţi amintesc amabil să nu care cumva să uiţi să-ţi taxezi biletul de călătorie, opreşte în staţia Droits de l’Homme. Deşi e frig, cîteva grade sub zero, deşi e aproape ajun de Crăciun şi deşi nu-i bagă nimeni în seamă, în faţa Parlamentului European cîţiva francezi agită pancarte nemulţumite pe care stă scris: "fără emigranţi!". Răzbatem printre ei, fără probleme, ne ferim însă mai greu de maşinile care transportă europarlamentari din şi înspre Parlament, într-un ritm accelerat, pe bandă. În aceeaşi zi, dar mai tîrziu, am fost invitate de un europarlamentar român să mergem cu un asemenea bolid, blindat şi "exclusiv" pentru cei asemeni lui, exclusivitate negociată însă în bineînţelesul dulce stil românesc. Traversăm o pasarelă străjuită de o parte şi de alta de stîlpi metalici şi steaguri europene şi intrăm deodată, şi fără un avertisment necesar schimbării bruşte de "altitudine", de-a dreptul în interiorul scheletului de oţel şi sticlă al maşinăriei europene. Conceput de către arhitectul francez Henry Bernard, Palatul Europei are drept motto "Uniunea înseamnă forţă". Şi, într-adevăr, la poalele lui ţi se pare că grandoarea arhitecturală te cam striveşte. Pînă şi aerul pare aici mai rarefiat, nerespirabil pentru orişicine. E vorba de o clădire impresionantă, ruptă parcă dintr-un viitor îndepărtat, în care omenirea va fi condusă de roboţi. Sau poate nu atît de îndepărtat, avînd în vedere figurile care se perindă pe lîngă noi. Toţi în costume, purtînd dosare, ieşind şi intrînd prin diferite porţi, culoarea de ordine fiind gri. Doamne cu păr impecabil şi cu un surîs glacial, domni la patru ace, cu ochii scăpărători, pregătiţi în orice secundă să dea interviuri despre beneficiile politice, culturale şi economice "gătite" în această mare bucătărie europeană. Clădirea sediului principal, cel de la Strasbourg, a fost inaugurată în 1977, are o lungime de 108 metri şi o înălţime de 38 de metri. Suprafaţa de 64.000 m2 este repartizată pe nouă niveluri, iar clădirea principală are 9 etaje, dispunînd de nu mai puţin de 1000 de birouri şi 17 săli de reuniune dotate cu echipament pentru traduceri simultane în mai multe limbi. Alcătuită din trei mari edificii arhitecturale - Arcul, Domul şi Turnul - "maşinăria" poate da unui nou-venit ameţeală, dureri de cap şi un sentiment de neajutorare. Aici parcă eşti al nimănui. Exceptînd controalele viguroase de la fiecare intrare, exceptînd faptul că, deşi eşti jurnalist, te simţi evaluat ca posibil terorist, la un moment dat, în mijlocul labirintului de coridoare şi pasarele, îţi dai seama că nu mai ştii pe unde să ieşi. Totuşi, haosul dinăuntru este foarte bine organizat. Domul, o clădire inserată în interiorul unei alte clădiri, adăposteşte Amfiteatrul, locul unde se ţin şedinţele parlamentare şi unde se hotărăşte, de fapt, soarta Europei. Amfiteatrul găzduieşte 780 de locuri pentru parlamentari, la parter, şi peste 600 de locuri la balcoane pentru vizitatori. E cel mai mare amfiteatru din Europa şi, în ciuda imensităţii, intrarea se face printr-o uşă oarecum disproporţionată, mică şi destul de claustrofobă. Ca o intrare într-un avion. Ceea ce, aveam să aflăm, simbolizează "seriozitatea şi gravitatea" lucrurilor dezbătute aici. Domul nu poartă însă multe simboluri. O sferă de lemn peste care cad umbrele scheletului metalic al cădirii, decorată cu steagurile ţărilor Uniunii Europene, steaguri făcute din acelaşi material, la aceeaşi mărime, însemn pentru egalitatea între naţiunile componente. În Turn se află birourile private ale parlamentarilor. Toate la fel. Privit din curtea interioară, de jos în sus, te simţi înconjurat, de fapt, de o singură încăpere trasă la xerox şi multiplicată de o mie de ori. Toate la fel, cu mici excepţii, mici pete de culoare: o lampă roz care străluceşte la etajul IV, un ursuleţ de pluş, la altul. Din exterior Turnul dă impresia că nu e terminat: simbol al faptului că Uniunea Europeană nu este încă completă. Al treilea element arhitectural, Arca, uneşte Domul cu Turnul. Este aria destinată atît presei şi publicului, cît şi recreării parlamentarilor, aici existînd restaurante şi cafenele. Tot aici am descoperit că, datorită (sau din cauza) presiunilor funcţionarilor, în ultimul an s-a amenajat un fumoar. Chiar în mijlocul celor care impun restricţionarea din ce în ce mai drastică a fumatului. Neoficial i se spune Lebăda, iar oficial arată întocmai ca un buncăr. O uşă masivă, grea, închisă ermetic, izolare "îndulcită" însă de geamurile generoase, dar foarte groase ce despart parlamentarii între fumători şi nefumători. Remarcabile sînt privirile dezaprobatoare ale celor anti-tabac, privind prin ferestre înspre fumători, care nu se lasă mai prejos şi răspund cu aceleaşi priviri, dar mai sfidătoare. Priviri care par printre singurele sentimente "umane" etalate aici de funcţionari. În rest, feţele şi atitudinile sînt decupate parcă din reportajele jurnalelor de ştiri externe, o lume aproape robotizată care dă senzaţia că totul e deja calculat şi pus la locul său, în cel mai mic detaliu. Prin labirintul de pasarele, treceri şi scări care se iţesc dintre plantele luxuriante, atîrnate de sus pînă jos, pe toată înălţimea clădirii, irigate prin cabluri de fibre optice, prin coridoare şi tuneluri, săli şi birouri, se croşetează noua ordine europeană.

Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.