Noua gură a cortului: gîlceava online

Dacă intri într-o după-amiază în ultimul Internet Café din Crîngaşi, o cameră micuţă şi întunecată, cu trei mese de plastic, cu calculatoare vechi şi monitoare asortate, sînt mari şansele de a-l întîlni pe Mihai Trifu, un adolescent de 17 ani, elev la liceul din apropiere, care, deşi copil cu faţă angelică şi nevinovată, virtual devine temutul "terorist_mosad". Plăcerea lui majoră, după cum îmi descrie adrenalina pe care i-o dă acest soi de joc, e să intre pe diferite site-uri, diferite forumuri sau liste de conversaţie via bloguri şi de a "incita" oamenii la ceartă. Uneori " ţi-ar mărturisi teroristul internautic " o face doar aşa, de plăcere şi doar ca să zgîndărească orgoliile unora prea închistaţi în propriile idei pentru a mai putea accepta că există şi alte păreri pe lumea asta. Altădată însă (şi mărturiseşte paradoxal!) devine el însuşi cel care îşi apără o idee pînă în pînzele albe, ignorînd faptul că s-ar putea să nu aibă dreptate şi dezlănţuind adevărate războaie ideologice de genul: "femeile sînt mai isterice ca bărbaţii". Un soi de ceartă care îi face bine, pe de o parte pentru că se descarcă de unele porniri violente, pe de alta, se poate exprima liber şi, cum cu cît enervezi mai mult, cu atît mai mult primeşti replici, simte că este băgat în seamă. Bineînţeles, el nu este de părere că trebuie să înjuri neapărat pentru a trezi o reacţie, deşi unii răspund şi la aceşti stimuli, uneori îndemnîndu-te să le plăteşti cu aceeaşi monedă. E o pierdere de timp, de energie? Probabil că da, probabil că o face din plictiseală sau din amuzament... şi probabil şi din singurătate. În orice caz, este felul lui nevinovat de a se distra după orele de liceu, cînd trebuie să omoare cîteva ore pînă la meditaţiile de la matematică. Inhibiţiile "Mă cert online, pentru că nu sînt în stare s-o fac faţă în faţă" " îmi mărturiseşte o dependentă de messenger şi de cearta purtată exclusiv online. Neavînd pîrghiile necesare pentru a susţine o dispută în lumea reală şi palpabilă, Ileana M., o decoratoare de 24 de ani, face parte dintre cei care sînt dotaţi cu o doză semnificativă de laşitate sau care pur şi simplu nu sînt în stare să spună cuiva în faţă nişte lucruri dure. Din milă, din jenă, dintr-un amalgam de sentimente confuze şi norme ale bunei-cuviinţe. "N-am tăria necesară" " se încheie seria de argumente pro-ceartă pe Internet, spunînd că de fiecare dată cînd se supără pe prietenul ei, îşi închide telefonul şi se conectează pe messenger. Direcţionează adică posibilitatea oricărui fel de comunicare cu respectivul doar pe acest canal virtual. De ce? Pentru că în virtual ştie că nu-i va tremura niciodată glasul, îşi va putea menţine poziţia fermă pentru mult mai mult timp, nu va ceda atît de uşor şi, datorită răgazului de gîndire pe care ţi-l oferă intimitatea virtuală a scandalului domestic, va putea chiar să dea replici pe care altminteri le-ar da doar retroactiv şi doar în faţa oglinzii. Doar în faţa calculatorului " mai adaugă " e locul perfect de a te certa şi de a fi tu însuţi, fără presiunea inhibiţiilor de tot felul. Combatantul online Fentarea inhibiţiilor o încearcă şi cei "abonaţi" întru a distruge diferite articole publicate pe paginile de web ale revistelor sau ziarelor. Celor care odinioară se doreau ba ziarişti, ba critici, ba scriitori, ba formatori de opinie, netul le oferă şansa de a "combate" bine. Cînd un asemenea combatant intră pe fir, pe un subiect oarecare, are tendinţa de a cădea într-un fel de nişă comportamentală. Firea reală este eludată şi devine un Nică fără frică, capabil să ţină piept hoardelor de internauţi căzuţi în dezacord faţă de sine. Deşi în viaţa reală este de multe ori un tip timid, şters şi fără personalitate, care doar virtual îşi poate forma un atare caracter şi care devine vizibil doar dacă "muşcă" din personalităţi deja formate. Tocmai din cauza asta, cînd apare discordia, în decurs de cîteva ore, subiectul disputei tinde să se mute, de la obiectul propriu-zis al muncii, la atacuri personale, mărul iniţial fiind uitat undeva între post-urile trecute, iar cearta aprigă urmînd să se ambaleze în jurul personalităţii fiecărui posesor de ID. Aici primează însă ştiinţa scriiturii. Cu cît se pricepe "să-l facă din vorbe" pe celălalt, combatantul creşte în ochii cititorilor. De multe ori însă, trebuie să fie foarte atent şi să-şi verifice postarea de cîteva ori înainte de a apăsa butonul "send": greşelile gramaticale şi de exprimare pot da curs altora să îl minimalizeze " în lumea virtuală va fi mereu taxat şi catalogat de către unul mai deştept ca el, cel care pescuieşte asemenea scăpări şi le valorifică la maximum. Astfel, un cuvînt scris greşit sau greşit folosit poate oricînd să se întoarcă împotriva combatantului, desfiinţîndu-i nu doar ideile, dar compromiţînd mult timp şi ID-ul personal. Oricare ar fi însă motivaţiile gîlcevei online, netul poate fi considerat şi noua gură a cortului, unde orice este permis, de la ironii fine la injurii bazate pe familie, pe acte sexuale sau denumiri animaliere. Beneficiile sînt multe, dar poate cel mai important dintre toate rămîne faptul că virtual poţi doar să înjuri, nu să şi sari la bătaie.