Evaluatorii universităţilor

Obiectivul proiectului CUC (Coaliţia pentru Universităţi Curate) nu a fost denigrarea învăţămîntului superior " mi-au declarat, în mare, patru dintre cei 40 de evaluatori ai proiectului. N-au fost întrebări directe despre corupţie, accentul căzînd pe cazuri de plagiat, nepotism sau organizarea concursurilor pe posturi, rezultatele reflectînd abuzul în funcţie sau lipsa unor mecanisme instituţionale funcţionale. Andra Dusu, coordonatoarea proiectului, declară că în primul rînd există o mare diferenţă între felul de a pune problema în sistemul nostru faţă de cel din Vest. "Pe cînd la noi accentul cade pe cantitate, în sistemul extern stimulentele vin din dorinţa de a dobîndi o educaţie bună, şi nu doar de a obţine o diplomă." Împreună cu alte douăsprezece organizaţii, s-a construit metodologia de evaluare a universităţilor. "Metodologia a fost adaptată contextului local, modelul fiind luat după evaluările internaţionale. Au fost 42 de universităţi de stat, din totalul de 56, metodologia neputînd fi aplicată universităţilor de specialitate. De asemenea, n-au fost evaluate universităţile private, pentru că evaluarea a pornit în baza legii 544/2001, care se aplică instituţiilor publice. Au fost selectaţi 40 de evaluatori, cadre didactice sau cercetători cu experienţă în străinătate, cerinţă necesară pentru a putea compara diferenţele cu sistemul extern." Evaluările s-au desfăşurat pe o perioadă de patru luni, octombrie 2008 " ianuarie 2009, timp în care echipele au contactat conducerile unviersităţilor, programînd întîlniri cu studenţi, sindicate, profesori. "Am avut parte de reacţii pozitive, de laudă a demersului, dar şi suspicioase, chiar extreme, unde evaluatorii n-au fost primiţi sub nici o formă. Universităţile trebuie însă să înţeleagă că demersul se vrea a fi unul constructiv, nu de denigrare. Evaluările CUC au scos la iveală anumite probleme de integritate, care pot fi rezolvate în unele cazuri chiar printr-un minim efort, şi anume postarea pe pagina de Internet a unor declaraţii de avere." Metodologia CUC a fost o analiză a problemelor de transparenţă, corectitudine şi integritate. "Universităţile sînt responsabile prin lege să răspundă în termen legal de 10 zile, or majoritatea au răspuns la 4-5 luni distanţă de la solicitare. Este probabil ceva ce ţine de mentalitate, dar poate e şi o problemă de sistem." Cît priveşte sistemul, Andreea Vass, lector universitar dr. la ASE, consilier personal al premierului, declară că "în mediul academic românesc se tolerează de prea multe ori plagiatul. Nepotismul e în floare. Tinerii competenţi nu sînt lăsaţi întotdeauna să ocupe posturi de profesori şi conferenţiari şi migrează înspre universităţi de renume mondial. Calitatea actului educaţional scade". Din culisele procesului de evaluare? "La o universitate am fost constant însoţiţi de o doamnă (mîna dreaptă a rectorului), care a refuzat să ne asigure confidenţialitatea informaţiilor oferite de către cadrele universitare interlocutori. Tot aici, am găsit familii întregi de profesori universitari, fii sau fiice doctoranzi, coordonaţi de către propriul părinte. La alta, rectorul îşi pasa argumentele pentru care închide oblonul comunicării cu noi, la decan şi viceversa. Nu am găsit nici măcar o catedră care să-şi asume deschis fenomenul plagiatului şi al nepotismului. Unii profesori, cazuri individuale totuşi rare, recunoşteau că atît colegii lor, cît şi studenţii copiază fără a fi sancţionaţi. Cînd apare vreun caz izolat de repercusiuni împotriva plagiatului e vorba, de fapt, despre răzbunări şi conflicte personale între cadrele universitare. Studenţii sînt primii care conştientizează efectele viciilor structurale şi personale din sistem, declarînd că pot copia la majoritatea examenelor, îşi pot cumpăra lucrări de licenţă şi masterat, punîndu-ne la dispoziţie şi costurile