Paradisul chimic. Drogurile în România

Îţi dă o senzaţie de libertate. Pentru cîteva ore, cel puţin, consecinţele, problemele din lumea reală dispar şi, pur şi simplu, dispari şi tu din viaţa problemelor tale. Te laşi sedus de senzaţia de bine, de desprinderea de tot ce înseamnă viaţa ta, pe care nu o doreşti. Acul în venă sau aburul inhalat printr-un corp de pix din folia de staniol pe care se dizolvă încet praful albicios al promisiunii deşarte de paradis artificial. După căderea comunismului, la începutul anilor ’90 singurii români care intrau în contact cu drogurile erau cei care plecau în Occident. În ţară, consumul de droguri şi traficul au început abia cîţiva ani mai tîrziu. Atunci, heroina era singurul drog despre care se vorbea, avea un preţ bun, era de calitate bună - scenariul perfect pentru a prinde muşterii. Pentru a-i fideliza. De altfel, traficanţii vizau în primul rînd oamenii cu stare materială bună, iar heroina era văzută că drog de petrecere, în special pentru copiii de bani gata. Consumul de heroină era "cool" pînă au început să apară consecinţele. Oamenilor le-a crescut toleranţa şi, de la zi la alta, îşi dădeau seama că nu mai fac faţă doar cu o singură ţigară de heroină, fumată la petreceri. (Iniţial se golea o ţigară normală de tutun, se umplea cu praful de heroină, i se scotea filtrul şi se fuma.) Consumatorii ajungeau să consume zilnic cîteva asemenea ţigări. Nu mai puteau fără, pentru că li se făcea rău. Alţii, care nu mai simţeau nici o reacţie, au început să folosească metoda Chasing the dragon ("Urmărind dragonul"), adică inhalarea aburului. (Chasing the dragon se pregăteşte pe o folie de aluminiu, ambalajul de la ciocolată, pe care se pune praful, încălzit mai apoi cu o brichetă, iar aburul se inhalează printr-un tub de pix.) În 1995 au apărut primii consumatori care cereau dezintoxicarea la Spitalul clinic de psihiatrie "Alexandru Obregia". De atunci, a devenit un fapt real care, iniţial, a provocat panică. Părea ceva desprins dintr-o povestire cu iz gotic, ceva demonic, despre care nu voiai să vorbeşti, pentru a nu-i invoca spiritele malefice. Tăcerea şi lipsa de informaţie au dus însă în scurt timp la creşterea numărului consumatorilor de narcotice. Dacă iniţial, consumul de droguri era rezervat exclusiv celor cu bani, azi a început să se extindă şi în păturile cu putere de cumpărare mai mică. Chiar dacă sînt încă scumpe (mai scumpe ca în diverse ţări din Occident), în prezent numărul real al consumatorilor de droguri este în creştere. Încă din 1999 a fost realizat un studiu la nivel naţional în rîndul elevilor de clasa a X-a de liceu (cu vîrste cuprinse între 15-16 ani). Studiul a relevat că 9,5% dintre ei au consumat deja droguri ilegale, cel puţin o dată în viaţă, iar 22% (cel mai ridicat procent din Europa) s-au îmbătat, cel puţin o dată pînă la această vîrstă (ESPAD, 1999). Conform Agenţiei Naţionale Antidrog, cele mai mici vîrste declarate de consumatorii de narcotice sînt de 11 ani (canabis) şi 14 ani (ecstasy). Dar nu este vorba doar de pericolul dependenţei. Consumul de droguri este de multe ori asociat şi cu bolile infecţioase. O statistică a Ministerului Sănătăţii arată că în anul 2007, chiar dacă nu putem vorbi de o creştere cu infecţia HIV, infecţia cu hepatita C este însă cu mult peste media europeană în rîndurile consumatorilor de droguri injectabile. Toate cumulate cu lipsa de informaţii în majoritatea mediilor defavorizate şi cu o oarecare teamă de a se vorbi încă pe faţă despre droguri şi despre riscurile, pe care acestea le implică, conduc la o nouă statistică: creşterea numărului de decese în 2007 ca urmare a consumului de droguri. Politicile de reducere a riscurilor în România Politicile de Harm Reduction au apărut în anii ’70 în Olanda, ca urmare a creşterii violente a consumului de heroină. Astfel au fost posibile primele programe de schimb de seringi, asistenţă socială, recalificare profesională etc. Harm Reduction Coalition, una dintre asociaţiile de referinţă din domeniu, enunţă punctul de pornire al acestei politici: "consumul drogurilor legale sau ilegale este o stare de fapt, iar încercarea de a reduce riscurile asociate acestui consum este o modalitate mai eficientă decît ingnorarea acestei realităţi sau simpla condamnare a consumului de droguri". Această abordare a dus însă Coaliţia în vizorul disputelor şi contestaţiilor de tot felul, membrii fiind deseori acuzaţi de promovare şi apărare a drogurilor, pentru că vorbeau pe faţă de tot ce implică acest consum. În 2002 în Rom