Nişa amintirilor

Publicat în Dilema Veche nr. 266 din 19 Mar 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

"Pe vremuri mergeam la băi" " povesteşte Marian Nicolae, pensionar, fost electrician la Uzinele Semănătoarea. Era prin ’77 cînd viaţa se zbuciuma într-însul de nelinişte şi dorinţe, iar el o lua ca atare. Fără prea multe probleme ideologice, astea au venit mai tîrziu, abia după Revoluţie. Înainte era greu, n-o să zică niciodată că nu, dar era un fel de viaţă care te întărea. Era pentru supravieţuitori. Nu ca acum, cînd îţi iei carne de la magazin, fără nici un fel de complicaţie. Atunci, pentru un kil se elabora o întreagă schemă, se puneau în funcţiune rotiţe şi relaţii. Şi fostul electrician mută cu tărie de caracter un nebun, retezînd în diagonală un pion al amicului. Amicul e niţel mai în vîrstă, îl cheamă Gheorghe şi pe vremuri a fost diriginte la Poştă. Acum iese cînd şi cînd în Cişmigiu, la o partidă de şah. Pe atunci trebuia, într-adevăr, să te descurci. Iar asta îţi ocupa majoritatea timpului. Problemele tale cele mai acute erau mîncarea şi să nu intri în conflicte. Niciodată nu ştiai cu cine puteai să te pui rău, aşa că cel mai bine era să mergi pe burtă. Adică să nu-ţi faci prieteni prea buni, ca să-i eviţi pe cei care puteau deveni dintre cei răi. Te căsătoreai ca să pleci de-acasă şi să faci în sfîrşit ce vrei. "Ce vrei", dar doar în limitele permisivităţii sistemului. Distracţiile erau programate. Nu exista spontaneitate pentru că pîrghiile spontaneităţii erau interzise. În afara sărbătorilor religioase sau a celor tradiţionale, micile distracţii de zi cu zi erau puse într-un soi de schemă. De exemplu, în timpul săptămînii, sîmbătă seara, la 10 noaptea, erau Studio X la bulgari, filme poliţiste cu Sherlock Holmes şi "Agata Cristi". Făceau friptura de porc cu sos de roşii. Pînă şi alimentele şi le drămuiau în funcţie de distracţii. Ca să aibă ce pune pe masă cînd le era lumea cît de cît dragă. La restaurant nu prea ieşeau. Adică în comunism, dacă omul "normal" n-avea un motiv serios să ia masa în oraş (nuntă, zi de naştere sau înmormîntare), bătea la ochi. Mai mult, în ultimii ani, Ceauşescu dăduse chiar un ordin să se scoată pînă şi perdelele de la geamurile restaurantelor, ca să-i vadă tot poporul pe "trîntorii" care pierd vremea în huzur capitalist. Vara erau deschise cîteva terase, în centrul oraşului unde mai ieşeau pentru cico sau bere proastă, acompaniată uneori (cînd era să fie) de mititei pe cartoane îmbibate într-un soi de sos de muştar. Asta se mînca de obicei şi cînd mergeau la Grădina Zoologică. Erau acolo nişte dughene de tablă roşie unde se preparau mititei şi cîrnaţi pe grătar. Mai ales cei care au copii îşi mai amintesc. Dacă nu era Zoo, era Herăstrăul. Acolo trebuia de multe ori să iei apă de acasă, la termos, că în parc nu găseai mare lucru. Mai ales în ultimii ani, la terase existau doar apă Borsec, chelneriţe prăfuite şi muşte. Ca să-i mai distreze, copiilor le cumpărau discuri Electrecord cu piese de teatru sau poveşti. Îi mai trimiteau şi prin tabere, dar majoritatea timpului îi lăsau să bată mingea prin faţa blocului. Şi era bine. Mai sigur ca acum. (Iar aici începe printre şahiştii din Cişmigiu o întreagă discuţie despre cît de rău ne este nouă acum, în comparaţie…: pe atunci tinerii abia dacă puneau ţigara în gură " nici n-aveau, ce e drept, dar exista o doză mai mare de bun-simţ. Azi? Toţi se droghează şi li se pare chiar că e la modă s-o facă. Înainte tinerele erau îmbrăcate decent, nu se fardau decît foarte tîrziu, azi le vezi pe fîţele astea de 10 ani cu buricul gol şi cu ruj pe buze. Înainte se distrau decent, adică, azi e vorba doar despre sex, alcool, droguri şi violenţă.) Adulţii? Mi se repetă " nu puteai ieşi din casă doar aşa: că vezi tu ce faci după aia. Se mai adunau pe la casele celor care aveau video şi se uitau la cîte un film. Duminica (sîmbăta era zi lucrătoare), dacă aveau noroc să aibă benzină sau ziua să le coincidă cu numărul de înmatriculare al maşinii, ieşeau niţel din Bucureşti. De două ori pe an mergeau în concediu. La mare sau la munte. Nu ca acum, cînd n-au mai ieşit de ani buni din Bucureşti. Altfel, jucau şah cu vecinii, mai ieşeau la cîte un meci pe stadion, mai reparau ce era de reparat prin casă. Ce se întîmpla însă iarna? Cînd frigul nu-ţi permitea să ieşi la plimbare, terasele dispăreau, iar cele cîteva cafenele din centrul oraşului erau foarte scumpe şi nu chiar pentru oricine. "Pe timp de iarnă ne strîngeam cu toţii într-o singură cameră, în sufragerie, că era cea mai apropiată de bucătărie, ca să ne încălzim de la aragaz. Distracţiile? Nu prea existau. Puteai să mergi la teatru sau la film, dar cam atît, iar aici te gîndeai de mai multe ori înainte să faci pasul înspre îngheţul suprem. Două ore cel puţin, să stai în scaun, într-o sală încălzită doar de respiraţia spectatorilor?!" Florin Dobrescu, fost profesor de matematică, pensionar, îşi aminteşte de tinerii de pe atunci: încropeau şi ei distracţiile, dacă nu în oraş, mai mult pe la cîte unul pe-acasă, unul care avea magnetofon sau pick-up, pentru că discoteci nu erau. Era Căminul Cultural, însă prea rar frecventat ca să se poată spune că era un centru al distracţiei. Se plimbau, se îndrăgosteau şi-şi întemeiau o casă cît mai repede. Nici sexul nu era o distracţie prea la îndemînă. Riscai mult, fără metodele de protecţie. Dacă fata rămînea însărcinată, nu prea avea ce face. Decît un avort ilegal (şi foarte periculos), multe preferau să aibă copiii (de asta şi boom-ul natalităţii din acea perioadă) în detrimentul unei cariere " care, de altfel, nici nu prea intra în calcule: ce carieră puteai să faci în acele vremuri? Orice distracţie era mai mult imaginată " conchide bătrînul profesor " după cum imaginată este şi sintagma "era mai bine pe atunci". Dascălul arată înspre un grup de şahişti nostalgici, şi-mi spune că ei vorbesc doar aşa, dintr-o nişă a amintirilor. "Nu pot accepta că şi-au irosit tinereţea şi atunci au creat această breşă pe care au mobilat-o cu amintiri frumoase despre cît de bine le-a fost lor de fapt."

Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.
p 11 J  Habermas WC jpg
Între think-tank și Denk-Panzer: intelectualul german
Sincronizarea limbajului educațional cu îmbogățirea limbajului specializat este imposibilă.
p 12 sus WC jpg
Turma minților independente
Multe se iartă în America. Mai multe decît în Europa.
p 23 jos jpg
Rusia și cultura ei (neo)imperială sau despre cum se autoîndeplinesc profețiile politice
În realitate, nimeni nu-i pune la colț pe clasicii ruși, fie ei scriitori, compozitori sau poeți.
p 22 jos jpg
Ecou (nu prea) îndepărtat. Intelectualii și puterea la 1996
Ar fi util cititorului dilematic de azi să vadă cum gîndeau acest subiect, acum aproape 30 de ani, stîrniți de revista noastră, trei intelectuali români majori: Ștefan Augustin Doinaș, Livius Ciocârlie și Ion Vianu.
E cool să postești jpeg
Un examen de conștiință
MeToo poate însemna mai mult decît mediatizare, scandal, procese: poate fi un real examen de conștiință.
p 10 sus Alyssa Milano WC jpg
MeToo, scurt istoric
Incriminarea hărțuirii sexuale nu a început cu mișcarea MeToo, iar cazul Weinstein nu a fost primul.
p 11 jpg jpg
De ce stîrnește abuzul sexual atîtea reacții contradictorii?
Reacția la trauma sexuală este una socială, cu rădăcini și ramificații profunde.
p,12 jpg
#MeToo, din nou. Tot despre putere, recunoaștere, dar și hermeneutică
Încercările de delegitimare a mișcării #MeToo înseamnă și o lipsă de recunoaștere a victimelor abuzurilor sexuale și conferă putere abuzatorilor.

Adevarul.ro

image
Bătaie generală la Untold, în faţa scenei la concertul lui David Guetta VIDEO
În cea de-a treia zi a Festivalului Untold, când au fost prezente peste 95.000 de persoane din peste 100 de ţări ale lumii, a izbucnit o bătaie între mai mulţi tineri, în timpul concertului lui David Guetta. Filmarea a devenit virală pe Internet.
image
Pericolul frumos „ambalat“ care îi transformă pe tineri în victime. „Inima lor ajunge ca la 80-90 de ani“
Vârsta pacienţilor la care medicii au ajuns să trateze accidentul vascular cerebral sau infarctul miocardic acut a scăzut dramatic în ultimii ani. Produsele foarte populare printre tineri, consumate de la vârste mici, duc la un astfel de deznodământ.
image
Luptă contracronometru pentru a salva balena beluga blocată în râul Sena. Mamiferul refuză hrana VIDEO
Oficialii francezi încearcă cu disperare să salveze o balenă beluga blocată în râul Sena, cu o injecţie cu vitamine pentru a-i stimula apetitul. Observatorii ştiinţifici spun că balena pare să fie vizibil subnutrită, iar salvatorii speră totuşi să o ajute să-şi recapete apetitul şi energia necesară pentru a se întoarce pe mare.

HIstoria.ro

image
„Răceala diplomatică” dintre Bulgaria și România
Per ansamblu, climatul diplomatic de la sfârșit de secol XIX poate fi definit ca fiind „destins”. O dovadă o constituie și vizita lui Carol I, însoțit de fruntașul liberal D. A. Sturdza (un adept al Triplei Alianțe), la Sankt Petersburg, în iulie 1898, unde s-a bucurat de o foarte bună primire.
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.
image
Stalin îl întreabă pe Jukov dacă va putea apăra Moscova
Îngrijorat de înaintarea germanilor și de cucerirea Solnechnogorsk (23 noiembrie 1941), Stalin l-a întrebat pe Jukov dacă va putea menține Moscova. Jukov a răspuns afirmativ, cu condiția trimiterii a încă două armate și furnizării a 200 de tancuri, dar Stalin a replicat că nu mai existau tancuri.