Secţia 16

Publicat în Dilema Veche nr. 328 din 27 mai - 2 iunie 2010
Secţia 16  jpeg

De la Piaţa Sudului îl iei pe 232, cobori la a doua, imposibil de ratat: Spitalul „Al. Obregia“. Intrarea se face pe o poartă larg deschisă, pe lîngă paznici şi maşini – un du-te vino agitat şi colorat. Intri într-o curte pietruită, cu multe clădiri, pierdute pe alei serene, frumoase, pline de verdeaţă, tivite de băncuţe şi asezonate cu chioşcuri. Ziare, sucuri şi ţigări. Nişte pacienţi în halate, ieşiţi la promenadă cer „împrumut“. Tarif fix: 50 de bani. Pentru cafea.

La poarta Secţiei 16, secţia de psihiatrie-toxicomanii, aşteaptă cîţiva oameni. Nu poţi intra oricum, trebuie aşteptat bodyguardul, trebuie să răspunzi la un mini interogatoriu, după care ţi se deschide (sau nu) uşa. O doamnă în vîrstă, blondă, cu o ţigară slim într-o mînă şi o pungă cu pateuri în cealaltă, mă întreabă, cu voce groasă: „Azi se mai fac internări?“. Nu ştiu ce să-i răspund, dar îmi dau seama că mai sînt şi alţii cu aceeaşi întrebare pe buze.

Sînt invitată înăuntru, mă simt ca în filmele cu refugiaţi la porţile Ambasadei Statelor Unite. Trec pe coridoare cu faianţă roşcovană, pe lîngă nişte grupuri sanitare (curate) şi un cabinet pe care scrie „Psiholog“. Prin uşile deschise ale saloanelor văd mai multe paturi, toate ocupate de tineri (majoritatea) în pijama. Stau întinşi, citesc, dorm. E linişte şi o senzaţie de pace. 98% dintre cei internaţi aici sînt dependendenţi de heroină. Mi se spune: „nu ajunge aici studentul cu marijuana, ci acela care-şi injectează cinci ture de heroină pe venă în fiecare zi“.

Secţia a fost înfiinţată în iulie 2000, într-un moment în care, după cum declară şeful secţiei, domnul dr. Lucian Vasilescu, medic primar psihiatru, „devenise acut să se facă ceva pentru acest gen de problemă“.

Dependenţa de droguri? Mi se spune că, pînă la urmă, oricum ai lua-o, este o „afecţiune cronică cu recăderi şi remisiuni“, dependenţa în sens psihiatric fiind o „tulburare cronică“, putînd fi de orice natură: droguri, muncă, jocuri de noroc, alcool, sex.

Dezintoxicarea? Un lanţ terapeutic cu multe măsuri care se întrepătrund şi care pot asigura o „însoţire“ a celui în cauză pe o perioadă mai lungă de timp. „Povestea cu dezintoxicarea e un lucru foarte important, însă e doar un prim pas. Dacă îl faci doar pe acesta, n-ai făcut nimic.“

Întreb, evident naiv, „ce se poate rezolva?“

Mi se răspunde cu o nouă întrebare: „un alcoolic se vindecă? Un fumător se vindecă? Nu am ce să vă răspund, e vorba de viaţa omului. Cunosc şi tineri care sînt abstinenţi de ani de zile, dar şi dintre cei care au reluat consumul în secunda imediat următoare ieşirii lor din spital. După cum există şi tineri care reiau consumul după ani de la ieşirea de aici. Factorii sînt mult mai complecşi, ţin de viaţă, de prieteni, de familie, de mediul social, cultural, de modelele pe care cineva le are“. Dacă, totuşi, dependenţa este o tulburare cronică, dacă sînt dintre cei care, după internarea pentru dezintoxicare, recidivează... de ce se mai internează?

„Prima întrebare pe care o pun cuiva care vine să se interneze este: ce vrei? Mi se răspunde: vreau să mă las. Un răspuns care de fapt nu-mi spune nimic. A doua întrebare este: ce aştepţi de la mine? Aici, în principiu, oamenii se blochează, nu mai ştiu ce să răspundă. Cu alte cuvinte, aici oamenii vin să caute un ajutor, care poate fi o internare, dar în acelaşi timp poate fi un sfat, o îndrumare.“


Aflu că internarea la Secţia 16 se face trecînd în primul rînd de o evaluare în care sînt evidenţiate problemele şi dorinţele celui care solicită internarea în raport cu oferta de tratament de pe piaţă. „Internarea se adresează pînă la urmă unei minorităţi, celor pentru care abstinenţa e o soluţie reală.“ Candidaţii la internare, cei pentru care abstinenţa e o cale, au, în general, o stare psihică bună, un serviciu, o familie, un grup de susţinere. Cu cît însă are mai multe probleme, depărtîndu-se de aceste criterii, un program de substituţie e mai potrivit.

„Prefer să văd pe cineva care vine din proprie iniţiativă. Dacă vine cu mama şi mama spune: „noi“ vrem să ne lăsăm, sau vine în urma unui şantaj, „dacă nu te internezi te dau afară“, sau „dacă te internezi, îţi cumpăr BMW“, nu prea merge. Tendinţa celor care se internează din cauza şantajelor e să încerce să ne păcălească, să vină cu droguri. Noi vrem să punem problema altfel: eşti aici pentru că vrei. Dacă vrea să plece, îl lăsăm, ne strîngem mîna şi lăsăm mereu loc de bună ziua... ceea ce e foarte important, pentru că data viitoare cînd poate s-a «copt» mai tare, să nu-i fie frică sau jenă, să ştie că poate reveni.“

După evaluare, urmează aşadar „stabilirea obiectivului“: abstinenţă sau menţinere pe substitut. „Din fericire, pentru heroină există metadonă sau suboxonă. Una peste alta, e vorba tot de droguri care au însă cîteva avantaje: în primul rînd, sînt orale, nu injectabile, în al doilea, sînt prescrise de doctor, nu ilegale, iar în al treilea... sînt gratuite, fiind parte a programului Ministerului Sănătăţii.“

Programele respective vizează tratamentul cu drogul prescris de medic, substituind heroina, pe termen foarte lung, urmînd a se lucra, în acest timp, asupra factorilor de mediu. „Sigur, dacă un dependent ia metadonă, dependenţa nu şi-a rezolvat-o, dar dacă în timpul acesta reuşeşte să termine un liceu, să facă o facultate, să se angajeze şi să-şi întemeieze o familie, viaţa lui va fi cu totul alta.“

În România, deşi nu e cunoscut sau prins în statistici, numărul consumatorilor de droguri e în creştere. Întreb: cultură sau incultură? Mi se răspunde, franc – „o enormă şi teribilă lipsă de informaţii. Există o subcultură în mijlocul tinerilor care folosesc droguri pentru că e la modă, pentru că cei din jur folosesc sau o vedetă foloseşte. Pe de altă parte, dezinformarea creează şi o blamare publică, o ostracizare ieşită din comun. De exemplu, la noi s-a greşit foarte mult cu campanii de genul: «drogurile – moartea albă», care nu fac decît să creeze o atracţie pentru tineret şi să atragă acuze din partea societăţii“.

Cel mai nociv drog din România

„Acum jumătate de an aş fi spus: heroina. Acum avem mari probleme cu acele plante etnobotanice, o găselniţă pe care o consider absolut perversă. România a reacţionat chiar mai prompt ca alte ţări, deşi imediat după ce au interzis acele substanţe, au apărut altele.“ Drogul legal se pare că este, într-un mod paradoxal, mai nociv decît cele ilegale. De ce...? „Perversitatea constă în faptul că sînt legale, sînt mai nocive ca orice alt drog de pe piaţă, ducînd şi la simptome psihotice, via schizofrenie, şi pentru că fiind nou create, nu există teste pentru a le depista. Aveam pacienţi care luau heroină şi care au trecut pe droguri etnobotanice. Obişnuiesc să spun, cu oarecare ghilimele: mai bine heroină, decît etnobotanice. Din etnobotanice se moare mai uşor ca din heroină, mai ales cînd vine vorba de cele administrate intravenos sau cu conţinut amfetaminic. Dacă n-ai inimă foarte solidă, ai însă şanse mari de moarte.“

Consumul de droguri: problemă reală?

Pentru pîine nu, pentru droguri, oricînd... spune majoritatea dependenţilor. Un dependent scoate lejer din buzunar între o mie, două mii de euro pe lună pentru droguri. În plus, lipsa de informare reală şi perpetuarea miturilor (etnobotanicele sînt „naturale“, deci ce e natural nu-ţi poate face rău, sau marijuana nu dă dependenţă), există şi acum, la 20 de ani de la revoluţie. În plus, au apărut şi magazinele de etnobotanice.

Se spune că drogurile uşoare deschid calea drogurilor grele. Unui nefumător îi va fi mai greu să fumeze canabis decît unui fumător. Unui fumător de canabis îi va fi mai uşor să ia o liniuţă de cocaină. Credeţi că legalizarea n-ar face decît să favorizeze acest lucru...?

„Discuţia despre legalizare, cu toate argumentele pro şi contra, este mult prea vastă. Pot doar să spun că societatea românească nu e pregătită acum să legalizeze consumul de droguri. Şi marele necaz pe care îl avem... nu e neapărat creşterea numărului de consumatori (creşte, într-adevăr, dar nu la un mod apocaliptic), ci scăderea vîrstei acestora. Cazul cel mai impresionant pe care l-am văzut: doi fraţi, băiatul de 9, fata de 11 ani, se drogau cu heroină. În faţa blocului.“

Cine e responsabil? Societatea, dezinformarea, promovarea unor modele nocive, şcoala, părinţii... În momentul acesta nu prea mai contează. Contează însă că elevi de generală au ajuns victime ale unui trend nociv, dar perpetuat şi luat a fi drept un mod de viaţă cool.

În încheiere însă, şi ceva de bine. Deşi amar. În comparaţie cu alte ţări, avem şi noi, singurul nostru „plus“. Care din păcate nu e meritul nimănui, e doar, se pare, un noroc chior: faptul că la noi nu a explodat încă HIV-ul în rîndul consumatorilor. Dacă peste 80% dintre ei au hepatită C, infecţiile cu HIV se situează la 1-2% pentru pacienţii care au fost internaţi în secţie. Un noroc cu gust, totuşi, amar.

Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană jpeg
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană
Prima observaţie pe care aş face-o este că nu trebuie să căutăm noutatea cu orice preţ.
Sinuciderea celei de a treia Rome jpeg
Sinuciderea celei de-a treia Rome
În secolul al XVII-lea, în următoarele ocurenţe ale formulei „Moscova, a treia Romă”, sesizăm o inversare a raportului dintre Biserică și imperiu.
Kundera după Kundera  Tragedia Europei Centrale? jpeg
Kundera după Kundera. Tragedia Europei Centrale?
Cum ar suna azi, în Ungaria, acel strigăt din 1956? Vă puteţi închipui?
Europa politică vs Europa geopolitică jpeg
Europa politică vs Europa geopolitică
Încercarea Europei Centrale de a-și găsi o identitate politică undeva între Germania şi Rusia a fost şi continuă să fie sortită eşecului.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cum e azi, cum era odată
Regresul nu poate exista decît în condițiile în care credem că există și progres.
Există regres în istorie? jpeg
Există regres în istorie?
Nimeni nu ne poate garanta că mîine va fi mai bun decît azi sau decît ieri.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.