Rurale

Publicat în Dilema Veche nr. 297 din 22 Oct 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Cîrciuma de la pod este şi "punctul informaţional". Un ceva ce aduce mai degrabă a baracă, un fel de patru pereţi, din placaj, cu acoperiş. La intrare n-are uşă, doar o perdea de mărgele de lemn şi un frigider mare, plin cu sticle de bere şi apă minerală (cu bule). Frigiderul nu e băgat în priză, e pe post de dulap cu vitrină. Pe raftul de jos stau şi cîteva sticle de plastic cu suc. Mai cumpără oamenii pe la sărbători. Rar. Treci prin perdeaua cu mărgele de lemn, pe un fel de covor de cartoane, cu atenţie să nu aluneci în noroi. Înăuntru, adăpostite de vremea rea, stau patru mese, cu scaune scunde, toate de plastic verde. Într-un colţ, un fel de tejghea pe care adastă cîteva pahare, cu gura în jos, cu o patină a timpului foarte evidentă. Deasupra, un singur raft cu două sticle de un maroniu incert, cu etichetă ştearsă de vreme. Coniac Unirea, cîteva pachete de ţigări străine, gumă Orbit. Pe un perete atîrnă o foaie A4, un tabel cu "pariuri sportive". Un iz înţepător de ţuică, îmbibat în fum de ţigară şi miros de lemn uşor mucegăit. Cîrciumarul este un domn solid şi creţ care amesteca de zor într-o roabă cu ciment; uşa, cică, i-au spart-o ţiganii mai zilele trecute. De-asta stă acum cu perdea cu mărgele, îl aşteaptă pe Ionică, tîmplarul, să vină să-i pună o uşă nouă. Cum adică "punct informaţional"? Păi... cîrcimarul lasă vergeaua la o parte şi zice că de aici poate să mă îndrume spre primărie, spre sursa izvorului (căci pe aici a fost turism puternic pe vremea Regelui, acum mai vin aşa, rătăciţi ca mine şi cînd e el le mai spune ce a fost odinioară cu locul ăsta). Acum " zice " e doar noroi iarna şi praf vara. Întreb de tabelul cu pariuri. Şi ăsta a fost uitat de vreme, de pe cînd mai avea muşterii. Avea pe vremuri şi un televizor, se uitau serile la fotbal, dar acum l-a dus acasă. Nu mai rentează, oamenii au sărăcit, nu de cînd cu criza, mai demult de ea, după Revoluţie, cînd s-a închis fabrica şi au rămas mulţi şomeri. Azi, abia dacă mai prinzi cîţiva clienţi pe zi. Cînd vin, iau bere, uneori şi votcă. Mai scapă de acasă, cei pe care îi cicălesc nevestele să nu mai bea. Sau cărora le ascund băutura. Vin aici şi-şi spun ofurile. Pariori împătimiţi? Aş! Se prosteau şi ei să le treacă timpul, căci bani de băutură n-au avut niciodată şi altă distracţie prin noroaiele astea nu prea ai de unde. Iar cîrciumarul îmi întoarce spatele, văzîndu-şi concentrat de prepararea cimentului. Mixta Magazinul mixt din "centru" este de acum şi un soi de cîrciumă. Înainte veneau oamenii şi-şi cumpărau cele necesare, pîine, un mezel, pufuleţi, iar băutura o luau cu preţ de magazin, nu de restaurant şi, cînd să plece, nu plecau, ci rămîneau aşa, cu orele, să sprijine gardul magazinului. Mai deschideau o bere pe care tocmai o cumpăraseră, mai aprindeau o ţigară. Îşi încropiseră şi nişte scaune dintr-un butuc de copac tăiat, şi vreo doi bolovani. Patronul s-a gîndit atunci: păi, de ce să nu le pun eu şi o masă şi un scaun? Să stea omul ca omul, dacă tot stă. Dar nu spune că magazinul e cîrciumă, nici nu s-ar înhăma la aşa ceva. Nu rentează, ar avea de plătit taxe mai mari, deci ar scumpi băutura, iar dacă scumpeşti, nu mai pupi clienţi. Aşa că o lasă deocamdată aşa, ca terasă încropită. Oamenii nu prea au unde socializa, căminul cultural e în paragină şi în afară de primărie, cînd mai e o acţiune, mai e doar biserica. Nici pe vremuri nu era cîrciumă, era doar căminul cultural, dar şi prin ăla bătea vîntul. Se ţineau serbările şcolare, cam atît. N-au unde să meargă să se cinstească după o zi de muncă. Şi nici tinerii n-au unde să petreacă. Doar aşa, dacă se mai adună pe la casele vecinilor. Dar azi nici asta nu se prea mai practică. Au devenit oamenii răi de sărăcie, nu mai au chef să dea. Ce să mai dea? Aşa că se adună la magazin, îşi plăteşte fiecare berea şi nu iese cu scandal. Îşi mai povestesc unii altora problemele cu recolta, micile intrigi dintre vecini, apoi cele mai mari, politica via primărie şi primar. Apoi se ajunge la Băsescu şi la guvern şi cu cine votezi la alegerile viitoare. Apoi se revine din nou la sat, se închide cercul, se mai iau unul de altul, apoi de directoarea de la şcoală, care a fost mare activistă, apoi de preot, ăl’ de se jeluieşte mai abitir ca toţi de ce greu îi merge lui, da’ ia s-o luaţi în sus, pe uliţă, să vedeţi ce viloacă îşi ridică popa. Cu termopan şi gresie pe jos, că " zice el " gresia e la modă. Parcă n-ar vrea toţi să fie la modă, dar cine îşi permite? Comunala Se află la o răscruce de drumuri. De unde iei rata pentru oraş. Este elegantă, cu termopan şi gresie. În faţă are o terasă de lemn, cu bănci prelungi şi mese lăcuite. Aproape urbană. Înăuntru este cald şi foarte portocaliu. Pe uşă, lipită de geam, o foaie scoasă la imprimantă: "aici e salon exclusiv pentru fumători". Dar pot sta şi nefumătorii, cît timp nu fac scandal că fumează pasiv. Un bar prelung, plin cu băuturi fine, Garone, Cinzano şi lichior de caise. Însă "astea-s mai mult de decor", le-au cumpărat acum un an şi nimeni n-a comandat vreodată aşa ceva " mă lămureşte chelneriţa, o domnişoară în uniformă, puternic fardată, care a terminat liceul, dar a rămas aici. Muşterii? Vin de la ambele sate din apropiere... uneori şi de la cele mai depărtate. De obicei se adună mai mult intelectualii. Profesorii iau ceai de fructe, iar cei de la primărie comandă cafea. Se vinde multă cafea la filtru, apoi bere şi apoi multă cola. Un televizor suspendat în colţ merge mai tot timpul, fixat pe un canal cu muzică. Cîteva doamne stau într-un colţ, fumează şi beau bere, glumesc şi rîd, boscorodite de un grup de pensionari de la altă masă. Lîngă ei, trei tineri, aruncînd priviri curioase asupra noastră. Lîngă noi, un poliţist cu o domnişoară flirtează. Totul se petrece într-un decor portocaliu, cu manele şi fum, unde de multe ori se iese ca "în oraş", se consumă cola şi bere, cafea şi ceai, se fumează puternic, în (cam) singura alternativă de socializare rurală.

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Tatăl care și-a violat fiul cu retard mental: „Trebuie să aibă și el viaţă sexuală. Nu poate rămâne virgin”
Motivarea hotărârii prin care bărbatul din Zlatna a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru două infracţiuni de viol, victima fiind fiul său cu retard mental, arată o situație cutremurătoare
image
image
Când au elevii vacanță în februarie, în funcție de județ. Harta cu toate informațiile
La decizia inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, următoarea vacanţă a elevilor, de o săptămână, va fi programată undeva în perioada 6 - 26 februarie, dar nu pentru toată lumea la fel.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.