Un sat european: Hude&#537;ti - îndeplinitorii de vise -</i>

Publicat în Dilema Veche nr. 271 din 23 Apr 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Satul Hudeşti se află la o oră de mers cu maşina, dinspre Suceava, trecînd pe lîngă Dorohoi şi îndreptîndu-te înspre graniţa cu Ucraina. Aici se întind acele plaiuri pitoreşti din poeziile pastorale pe care, dacă n-aş fi acuzată de sentimentalism scriitoricesc, le-aş descrie numai în metafore. Pentru că decorul e încă unul proaspăt, plin de natură nealterată, plin de pante domoale şi dealuri împădurite, avînd inoculat parcă un soi de linişte binefăcătoare, care se transmite firesc oricărui călător prin meleagurile acestea de graniţă ale ţării. Mai presus însă de frumuseţea locului, impresionantă este curăţenia. Deosebit de alte sate româneşti, aici domneşte o curăţenie "vestică". Casele frumoase, tradiţionale, fără culori stridente sau neo-brizbizuri, au faţade îngrijite, aproape noi şi par a aparţine mai degrabă unor oameni foarte înstăriţi " deşi aveam să aflu ceva mai tîrziu că nivelul de trai este destul de scăzut. Explicaţia imaginii de bunăstare nu e una strict financiară; mai degrabă istorică, via cultura Imperiului Habsburgic care a imprimat în timp, din cultura propriei civilizaţii, locurile mioritice. Pe vremuri " se povesteşte ", pe aici era sarcina administraţiei să trimită, la fiecare lună, cîte un "portărel" pe la casele oamenilor, să le inspecteze gospodăriile. Astfel WC-urile din curţi trebuia să fie văruite în fiecare lună, la fel pereţii exteriori ai caselor. Cei care nu respectau minimele norme de igienă erau amendaţi, fără ezitare. Totuşi, dacă pe atunci, în negurile istoriei, neregulile erau astfel sancţionate, bunul-simţ s-a impus peste pedepsele băneşti, fiind păstrat pînă azi, dar nu ca o frică de autoritate, ci ca un lucru absolut normal şi firesc. Comunitatea e mică, iar locuitorii nu-şi permit să intre în gura ei: căci dacă unul nu-şi primeneşte casa cum trebuie ori dacă nu îşi mătură sau grijeşte curtea, este imediat luat la ochi, iar trecerea sa pe uliţa satului va fi mai mult ca sigur însoţită de plescăituri dezaprobatoare de limbă şi de priviri inchizitorii. Cu alte cuvinte, ceea ce odinioară le-a fost impus printr-un cod fiscal azi este cu grijă păstrat printr-unul moral. Dacă nu faci ceva cu drag, nu-ţi iese Pe actualul primar al Hudeştiului îl cheamă Viorel Atomei, este originar din zonă, dintr-un sat apropiat, aflat pe malul Prutului, se află la al doilea mandat, iar ca profesie e educator. Ne povesteşte cum, odinioară, pe aici erau multe grădini de legume, hudeştenii fiind recunoscuţi pentru produsele lor căutate pentru savoarea aparte, dată probabil de solul foarte fertil. Din păcate, acum pămîntul se lucrează din ce în ce mai puţin, cei care-l lucrau pe vremuri au îmbătrînit, iar copiii lor au plecat, din lipsă de bani, în străinătate, la muncă. "Au fost vremuri grele pe aici" " povesteşte ", însă creşterea economică a început să se facă simţită. Cei plecaţi în străinătate au început să trimită banii în ţară, la rude, şi încet-încet au apărut iniţiative de afaceri. "Cum pe raza Hudeştiului sînt 500 ha luciu de apă, de vreo cinci ani am pus pe picioare, printr-un proiect SAPARD, o afacere profitabilă cu o fermă piscicolă. Acum ne vin oameni de pe la Dorohoi, dar şi de prin judeţ, să cumpere peşte proaspăt" " ne spune primarul în timp ce trecem cu maşina pe lîngă un punct de comercializare, unde zilnic adastă maşinile de transport ale diverselor firme. "Aici există credinţa că oamenii trebuie să se descurce. Sîntem într-o zonă frumoasă, la capătul lumii, dar nimeni nu-ţi bagă frumuseţea în traistă şi frumuseţea nu ţine de foame. Cum avem şi pădure, 2500 ha, ne-am gîndit că putem valorifica lemnul, fără însă a ne bate joc de resursele forestiere. Astfel am înfiinţat două făbricuţe de mobilă, unde se lucrează numai pe comandă. Se lucrează frumos din lemn masiv, scump, dar profitabil de ambele părţi." Profituri se scot şi din micul comerţ… de frontieră. Cum Ucraina a devenit ceea ce România era pe vremuri pentru alte ţări europene, o ţară cu produse mult mai ieftine, cei care au disponibilitate trec graniţa, cumpără de dincolo diferite produse, de la detergenţi, la bijuterii, negociază şi cu grănicerul (căruia îi dau de obicei un pachet de ţigări) şi le revînd mai apoi la oraş, pe sume aproape duble. Totul " ne asigură însă primarul " este un fel de "comerţ de subzistenţă". Cum a devenit comuna Hudeşti "sat european" Titulatura a venit, de fapt, de la cel mai mic sat din comună, Başeu, unde un grup de tineri întorşi de la muncă de pe alte meleaguri s-a hotărît să nu mai aştepte ziua cînd statul se va implica. Au decis să se unească între ei şi să facă ceva împreună pentru comunitate. Nemaiaşteptînd un "plan de dezvoltare rurală" care ar fi durat la nesfîrşit, au pornit primul proiect, "aducţiune de apă", au strîns bani, au vorbit cu Primăria " care le-a dat un cazan rămas de la un fost CAP " şi, cu oamenii din sat, au început lucrările. Didina Titieni, cea care a şi scris proiectul cîştigător " bazat pe aceste acţiuni ", este una dintre figurile marcante ale zonei. E o persoană activă, se mişcă foarte repede, genul de femeie care reuşeşte într-o lume a bărbaţilor, care învaţă pe măsură ce înaintează şi nu se lasă descurajată. "M-am adaptat. Ştiţi cum se spune? La vremuri noi, oameni noi. Părinţii mei nu au fost bogaţi să-mi asigure un trai fără griji. Am simţit din greu lipsurile. De asta îi înţeleg pe toţi. De multe ori mă lupt pentru celălalt, şi nu neapărat pentru mine, căci eu ştiu cum să mă descurc." Mă dai afară pe uşă, intru pe fereastră " mărturiseşte, povestind dezamăgirile pe care le-a avut în urmă cu mulţi ani cînd, naivă, credea că finanţările merg doar înspre proiectele bine puse la punct, viabile etc. În timp, şi-a dat seama că nu e chiar aşa. "Aş putea să povestesc zile întregi prin cîte am trecut şi cîte mi s-au întîmplat în anii aceştia. Prin ’90 vroiam să deschidem o pensiune. La licitaţie însă mi s-a zis că nu pot participa pînă n-am autorizaţia de construcţie. Or, autorizaţie nu puteam primi, pentru că nu era deschisă finanţarea. Aşa am pierdut acel proiect…" Despre proiectul care le-a adus titulatura de "sat european" îşi aminteşte ca de o reuşită, atît materială, dar şi comunitară. "La început, cînd era vorba de alimentarea cu apă a comunei... nu vroia nici un om să ne semneze că e de acord să treacă conducta pe lîngă el pe la poartă. Ba că are fîntînă în curte, ba că n-are sens, ba că n-o să se rezolve nimic… Pînă la urmă însă s-a făcut. Şi ce e mai important, oamenii au fost convinşi că, dacă pun umăr la umăr, îşi pot rezolva singuri problemele!" În prezent, în Hudeşti, mai mult de 90% dintre gospodării au baie în casă. După aducţiunea de apă, s-a trecut la infrastructură. "Drumurile erau prăpăd, cum vedeţi prin filmele de epocă: boii care merg prin mîl şi ţăranii pe lîngă ei. Practic nu puteai circula pe timp ploios, te înecai în noroaie. Dacă murea cineva printr-o zonă îndepărtată, trebuia scos pe targă şi purtat prin tot satul... era ca în vremuri istorice!" În cazuri de urgenţă nici nu se punea problema să chemi Salvarea. Mai degrabă duceai tu bolnavul la Salvare. Bineînţeles, trebuia să te ai în foarte buni termeni cu vecinii. Dacă o casă lua foc, nu erau şanse să ajungă pompierii " depindeai, din nou, de cît de săritori îţi erau vecinii. "Cînd am pornit proiectul cu repararea drumului, oamenii au înţeles din prima că trebuie să se implice. Au fost extraordinari, şi aşa am ajuns azi să putem ieşi din casă în pantofi. Ceea ce pentru noi e mare lucru!" Speranţă reală caută muşterii Printre proiectele administraţiei locale, după sprijinirea proiectului cu aducţiunea de apă, după amenajarea infrastructurii, se numără şi lucrările filantropice. "Am făcut destul de multe pentru sat, dacă mîine n-aş mai fi primar, pot trece cu fruntea sus pe stradă. Însă m-am concentrat mai mult pe nevoile materiale, acum e vremea şi pentru sufletul lor" " povesteşte primarul Atomei despre Centrul Speranţa. Un proiect sponsorizat de Banca Mondială şi Guvernul României, destinat bătrînilor, copiilor străzii, femeilor abuzate..., un centru de zi pentru cei din comună. "Ideea ne-a venit de la o donaţie. Ni s-au dăruit trei clădiri şi în loc să facem acolo discotecă sau mai ştiu eu ce, ne-am gîndit să înfiinţăm un centru pentru oamenii nevoiaşi" " spune şi Didina Titieni. Din păcate însă, în prezent, deşi este modern, dotat cu tot ce-i trebuie, cu mobilă elegantă, camere spaţioase şi bucătărie "utilată ultimul răcnet", centrul e închis din lipsă de muşterii. Şi nu pentru că în comună n-ar exista oameni cu probleme. Administratorul, Constantin Mirăuţă, un domn înalt cu pălărie de pai, mai vine din cînd în cînd, cît să mai aerisească şi să nu lase clădirea să intre în paragină. "Oamenilor din sat le e frică. Nu cred că cineva poate să le ofere ceva, pur şi simplu. Spun că, dacă vin aici, Primăria le va lua pensia, pămîntul… preferă să moară de foame şi singurătate acolo, în bojdeuca lor, în loc să trăiască în confort aici. Deunăzi am fost la o mătuşică, amărîtă, singură… i-am spus: nu vrei mai bine să vii aici? Să faci baie cum neam de neamul tău n-a făcut, să-ţi vie apa pînă la gît… N-a vrut. Nu-şi părăsesc bordeiele nici în ruptul capului." Deşi arată mai mult a pensiune decît a azil, deşi există o sumedenie de oameni nevoiaşi, fără casă sau fără posibilitatea de a primi îngrijiri, clădirea destinată lor e în prezent nefolosită. Întreb de ce nu primesc şi oameni din judeţ şi de ce limitarea accesului a fost la nivel de comună. "Aşa a fost contractul cu sponsorii" " mi se răspunde, dar după cum stau lucrurile, probabil că se vor extinde la a primi oameni din tot judeţul. (Deşi, în cazul acesta, Centrul va trece de sub tutela Primăriei hudeştene, în jurisdicţia Consiliului Judeţean. Banii, sponsorizările " aşijderea…) Hudeşteana O şcoală veche, destul de prăfuită, după orele de cursuri. De undeva, dintr-o sală, se aude răsunînd Hava Naghila, ritm nebunesc de instrumente, instrucţiunile unei voci masculine, probabil profesorul. Gheorghe Mitoceanu, un om "inimos", după cum îl descrie primarul, stă la o catedră de lemn plină cu tot felul de partituri şi cărţi de muzică, deasupra căreia se ridică un norişor de praf de cretă. A terminat o facultate tehnică, dar cum pe vremuri fiecare clasă avea o ocupaţie artistică, el a "picat" la fanfară. A învăţat şi acasă, de la tatăl său, să cînte la trompetă. A făcut parte din fanfara întreprinderii unde lucra, urmînd şi cursurile Şcolii Populare de Artă. A învăţat să cînte la clarinet, la saxofon, la toate instrumentele. Acum e pensionar. "Am făcut o fanfară în satul meu. Acolo însă Primăria nu s-a implicat, am făcut totul pe barba mea, eram invitaţi la festivaluri, la concursuri, pe ei însă, la Primărie, nu-i durea capul de nimic, nici să asigure transportul. Am rezistat cîţiva ani, dar din bugetul familiei nu puteam face mare lucru." Pînă cînd primarul din Hudeşti i-a făcut o ofertă: îmi pui pe picioare o fanfară, într-un an de zile, şi te angajez cu normă întreagă. "Şi n-am putut să refuz. Pe copiii de aici i-am luat de la zero, dar au prins repede şi deja am cîştigat o sumedenie de premii, la mai multe festivaluri. Am cîntat şi la o conferinţă de presă a lui Goran Bregovic, am fost la Bucureşti, am fost la MŢR, unde ne-a înregistrat Dan Chişu." Acum e înconjurat de ceata de princhindei, unii aproape la fel de înalţi ca instrumentele pe care le manevrează. "Ei sînt copiii mei" " ni-i prezintă profesorul, pentru care străbate zilnic cîţiva zeci de km, dintr-o comună depărtată. Doar ca să pună pe picioare un vis care i-a fost refuzat la el în sat. Deşi instrumentele sînt vechi, împrumutate de la fanfara militară (melancolia profesorului Udrea din Steaua fără nume), deşi fără vise de a avea vreodată instrumente noi şi de bună calitate (un bas e vreo 5000 de euro), profesorul Mitoceanu îmi spune că "mă simt un om împlinit, asta mi-am dorit să fac". Le mulţumim pentru cele cîteva mostre de muzică de fanfară, le urăm succes şi ne retragem discret, în timp ce repetiţiile fanfarei hudeştene sînt în toi. În mai au fost invitaţi să cînte la un festival din Olanda. Părăsim şi plaiurile hudeştene. Lăsăm în spate peisajul, cu pantele domoale, casele decupate dintr-un album de artă, oamenii plini de vise, care nu se limitează doar la a visa, ci " cu instrumente împrumutate, cazane de la fostele CAP-uri sau clădiri donate " reuşesc, cu multă voinţă, să-şi îndeplinească visele.

p 22 WC jpg
Prosperitatea nu este totul și nu mai este de ajuns
Cred că în viitor oamenii vor redescoperi modul de trai simplu, fără stres, alergătură și concurență.
p 23 jpg
Preocuparea pentru suflet
Funcționarea umană fără „angajament sufletesc”, ca să spunem așa, fără ardoarea sau entuziasmul pe care îl provoacă cultivarea thymos-ului sau pneuma, este condamnată să eșueze pe termen mediu și lung și să provoace o criză internă în democrația liberală modernă.
Les Autres jpeg
Les Autres
Să transplantezi și să altoiești oameni este cu totul altceva, e alt nivel de performanță.
Merkel și Zemmour, sfîrșit și debut european cu nori cenușii la orizont jpeg
Merkel și Zemmour, sfîrșit și debut european cu nori cenușii la orizont
Ce va fi, oare, cu motorul franco-german al Europei? Va continua să funcționeze, chiar dacă nu la turații maxime?
O amintire jpeg
O amintire
Soboul era membru în Comitetul Central al Partidului Comunist Francez, director al Institutului pentru istoria Revoluției franceze și membru în redacția revistei Annales.
Migranții ca muniție de război și adecvarea Vestului la agresor jpeg
Migranții ca muniție de război și adecvarea Vestului la agresor
E vorba de un război hibrid, a admis șefa Comisiei Europene. Dar cine e agresorul? Dar ținta? Și cum e apărarea ei?
Vederi din Nisa jpeg
Vederi din Nisa
Nisa este cel mai frumos cadou pe care l-a făcut Napoleon al III-lea francezilor și tare mă tem că și cel mai durabil.
Fuga din paradis jpeg
Fuga din paradis
Cînd nu s-a mai putut sări sau catapulta peste zid, fuga a devenit şi în Berlin o aventură care costa viaţa.
„O idee în mințile noastre”: ce înseamnă să fii american atunci cînd nu ești născut în America jpeg
„O idee în mințile noastre”: ce înseamnă să fii american atunci cînd nu ești născut în America
America era deja o „superputere” atunci cînd amenința valorile tradiționale ale lumii de care au fugit imigranții.
De ce au fost inundațiile germane catastrofale jpeg
De ce au fost inundațiile germane catastrofale
În Germania, tot mai multe voci acuză autoritățile de o neglijență încă insuficient probată, care ar fi inclus omisiunea de avertizare (eficientă) a populației afectate în legătură cu pericolul dat.
Merkel, Biden, neînțelegerile transatlantice și provocările globale jpeg
Merkel, Biden, neînțelegerile transatlantice și provocările globale
Istoria pare a fi urmarea unor suite de neînțelegeri și de disonanțe cognitive.
Biden și drepturile omului jpeg
Biden și drepturile omului
Biden l-a criticat pe președintele chinez Xi Jinping, reproșîndu-i că nu are nici „o fibră democratică în corpul său”.
Grațierea prezidențială în SUA, o încurcătură din vremea monarhiei jpeg
Grațierea prezidențială în SUA, o încurcătură din vremea monarhiei
Nesocotirea flagrantă de către Trump a intenției originale a grațierii prezidențiale a fost doar una dintre multele provocări cu care acesta a confruntat sistemul politic stabilit prin Constituția SUA.
Despre zmeul COVID cel rău și Vaccin Frumos care l va răpune jpeg
Despre zmeul COVID cel rău și Vaccin-Frumos care-l va răpune
Cine va plăti spartele oale economice ale lockdown-urilor gestionate prost?
„Cazul” Mila jpeg
„Cazul” Mila
Se declanșează o întreagă campanie de ură contra ei, fiind acuzată de islamofobie.
Destituire și interdicție imediată pentru Trump jpeg
Destituire și interdicție imediată pentru Trump
Trump a încercat să submineze procesul democratic cu perseverență.
Prețul capitulării lui Merkel în fața șantajului maghiar și polonez jpeg
Prețul capitulării lui Merkel în fața șantajului maghiar și polonez
Existența însăși a Uniunii Europene se află în pericol. Și totuși, conducerea UE răspunde cu un compromis.
Revoluția „coifurilor de staniol” jpeg
Revoluția „coifurilor de staniol”
Trebuie să muncim mai mult pentru a comunica și pe înțelesul „proștilor”, al căpșunarilor, al badantelor.
„Un exercițiu de a rămîne conectați”  – interviu cu Ioana TRAISTĂ, co fondatoare a Cercului Donatorilor din Bruxelles jpeg
Jurnal londonez de pandemie jpeg
Jurnal londonez de pandemie
În iunie, unul dintre cele mai așteptate și intense momente a fost cel al redeschiderii faimoasei (și aglomeratei, în condiții normale) zone comerciale West End din Londra.
Abordarea olandeză: spațiu și responsabilitate individuală jpeg
Abordarea olandeză: spațiu și responsabilitate individuală
Olandezii au fost printre primii care au adoptat ideea de imunitate de grup, iar carantina implementată în Olanda a primit numele de „carantină inteligentă”.
În gaura cheii jpeg
În gaura cheii
Clepsidra pandemiei din 2020 se zărește prin gaura întunecată a cheii. Fiecare vine în vremurile de Covid-19 drept o eliberare de la ananghie. Credința este cheia ce se potrivește găurii ei.
La Sagrada desnuda jpeg
La Sagrada desnuda
Gripa asta „simplă” a oprit Spania în loc. A blocat-o, este anchilozată în acest moment, și nu doar din punct de vedere turistic.
Noua religie atee din Apus jpeg
Noua religie atee din Apus
E o orbire iscată de vedeniile unei noi religii atee, propovăduite de fruntașii actualei revoluții culturale neomarxiste.

Adevarul.ro

Virgil Musta
Medicul Virgil Musta, trimis în judecată de DNA. El a devenit cunoscut în pandemie
DNA l-a trimis în judecată pe medicul Virgil Musta, specialist care s-a remarcat în timpul pandemiei. El este acuzat că a determinat asistentele de la Spitalul Victor Babeș din Timișoara să vândă teste Covid și să preleveze probe medicale pentru firma la care medicul este acționar.
ronaldo twitter jpg
Cele mai tari glume după golul fantomă al lui Ronaldo
O serie de glume circulă pe rețelele sociale după ce fotbalistul lusitan Cristiano Ronaldo a fost lăsat fără primul gol din meciul cu Uruguay de la Campionatul Mondial Qatar 2022.
 Recruți ruși la un antrenament FOTO Profimedia
Văduva colonelului rus care s-ar fi sinucis cu cinci gloanțe i-a trimis o scrisoare deschisă lui Putin
Văduva unui colonel care s-ar fi sinucis cu cinci gloanțe i-a scris o scrisoare deschisă lui Vladimir Putin în care i-a cerut să ancheteze moartea soțului ei, relatează portalul rus Meduza.

HIstoria.ro

image
Trezirea naționalismului în Balcani
Vreme de secole, populațiile din Balcani au trăit în cadrul unor state multietnice, dinastice. Acest lucru nu a determinat însă o omogenizare, fiecare populație fiind conștientă, însă, de faptul că vecinii ei vorbeau o limbă diferită, practicau altă religie și aveau un stil de viață diferit.
image
Rusia, pământul sfânt al Iluminismului francez
Emergența rapidă a Rusiei ca mare putere europeană s-a petrecut într-o perioadă în care gânditorii Iluminismului european chestionau teme fundamentale, legate de natura societății și a guvernului: care este cea mai bună formă de guvernare, autocrația sau guvernul reprezentativ
image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.