Bîrfa reloaded

Publicat în Dilema Veche nr. 260 din 8 Feb 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

La Roşia Montană poveştile cu pitici şi uriaşi sînt cunoscute de foarte mulţi dintre localnici, dar nu mulţi doresc să dea detalii. Dacă îi întrebi de pitici, zîmbesc politicos, dacă îi întrebi de uriaşi, refuză să continue subiectul. Poveştile astea sînt mai mult secrete transmise din tată în fiu şi mai puţin povestite la urechea trecătorului dornic de ceva senzaţional. Nu e treaba multora ce se întîmplă la ei în ogradă. Reticenţa de a vorbi mi-a fost explicată într-un tîrziu de cineva: "poţi fi considerat nebun, aşa că mai bine taci!", adăugînd foarte serios şi privindu-mă adînc în ochi, ca un fel de avertisment: un sîmbure de adevăr există. Sîmburele mi-a fost dezvăluit de către un singur localnic, într-o seară friguroasă de ianuarie, la o carafă de vin. Fiind un loc minier, muntele a fost săpat de generaţii întregi, scormonit după aur, iar într-una din zile, în timpul săpăturilor, s-au descoperit nişte galerii pitice, făcute la dimensiunea unui om (sau făptură) de statură foarte mică. Povestea nu s-a oprit însă aici. Ca un soi de Taj Mahal teoretic şi negru, s-au descoperit, nu departe de acele galerii, şi nişte galerii imense, ridicate cu mult peste înălţimea unui om normal. Or, deşi te mai poţi împăca cu existenţa unei galerii înalte, cum explici, ei, bine, cum explici existenţa unui os, un os enorm, descoperit într-una din acele galerii, un os pe care poţi sta, comod, alături de alţi patru confraţi, ca pe o băncuţă? Dar mai bine să închidem aici subiectul. De ce a dispărut cînepa? Acum cîteva luni m-am nimerit pe undeva prin Munţii Apuseni, la o sărbătoare locală. De dimineaţă, în faţa Primăriei erau adunate toate autorităţile: de o parte primarii satelor învecinate, cu cocarde tricolore prinse în dreptul inimii, de alta preoţii cu sutane lungi, pătate pe la poale de noroiul uliţelor desfundate. Sătenii se adunaseră şi ei în faţa Primăriei, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare. Femeile, grupate în bisericuţe separate de cele ale bărbaţilor, şuşoteau între ele, iar intelectualii satului, îmbrăcaţi orăşeneşte, fumau retraşi într-un cerc mai select, cocoţaţi pe un bolovan iţit de sub noroaie. Era prin primăvara anului trecut, sus, în Dealul Fericetului. Inginerul silvic se afla la a treia sa carte. Prima carte se numea Capitalizarea pădurilor şi era un proiect prin care îşi dorea prevenirea "feudalizării pădurilor". De la a doua s-a axat însă pe secretele din istoria românilor, scriind despre originile noastre indo-europene, continuînd cercetarea în această a treia carte, pe care avea să o lanseze în aerul pur al Apusenilor, lîngă troiţa înălţată în memoria lui Horea - Misterele comunei Horea. "O să demonteze clar nişte mituri" - susţineau pe Dealul Fericetului sătenii, prinşi şi ei în mrejele dezvăluirilor din carte. Aceşti munţi, de pildă - spuneau cei ce citiseră deja cartea sau cunoşteau teoriile inginerului - au fost exploataţi cu mercur, din timpuri străvechi. Cică avem şi două descrieri din 1880 care, nu se ştie de ce, au rămas marginalizate, descrieri care arătau clar că piatra a fost "rasă cu mercur". Or, despre existenţa mercurului din timpuri străvechi nu se îndoieşte nimeni: orice babă ştie că în Apuseni o picătură de mercur seacă apa, că roade în adîncime, fetele îl folosesc anti-deochi, apare şi în descîntece, sub denumirea de argint viu. De ce n-ar fi fost folosit şi pe scară largă pentru a săpa vîna de aur din munţi? Un alt mister este şi cum au ajuns moţii să depindă exclusiv de pădure. Tot încercînd să ascundă aurul de autorităţi, încercînd să nu divulge secretul, dar fiind urmăriţi în permanenţă, au mascat şteampurile pentru exploatat aurul, sub întrebuinţarea de mori. La un moment dat, tot ascunzînd acest lucru, şi-au îngropat şi meşteşugul. Intriga - povestea cu patimă scriitorul-cercetător - merge mai departe. Dovezi că moţii au exploatat aurul rezidă şi în toponimele de aici. "Arieşul", de exemplu, este identificat în legende cu Urieşul, adică "rîul de aur". Or, oamenii de pe aici folosesc termenul "uriaş/urieş", ceea ce duce la o dezvăluire şi mai mare: uriaş înseamnă de fapt, în cod secret, exploatator de aur. Peste toate acestea se suprapune un fapt de netăgăduit: nu de mult timp, în zona Apusenilor a dispărut cînepa, iar cînepa, coform spuselor inginerului-scriitor, era un element foarte important folosit pentru extracţia aurului... În loc de epilog Ce aţi face dacă aţi locui într-un sat, în mijlocul unei comunităţi mici, departe de civilizaţia urbană, traversînd uliţe desfundate, salutîndu-i în fiecare zi pe toţi acei oameni pe care aţi ajunge să-i cunoaşteţi (poate mai bine decît v-aţi fi dorit), să le cunoaşteţi vieţile în amănunt, dezbărînd de orice secret destinele lor, iar secretele vieţii lor de zi cu zi n-ar mai avea absolut nici un haz pentru dvs.?

Mîntuirea biogeografică jpeg
Aurul pur, urina sinceră
Amprenta creatorului va dispărea, opera de artă va arăta impecabil, dar autenticitatea ei va fi o iluzie.
p 10 WC jpg
Eul adevărat, eul autentic, eul perfect, eul dizolvat
David Le Breton evoca tentația „evadării din sine” ca „soluție la epuizarea resimțită în urma faptului de a trebui să fii în mod constant tu însuți”.
p 11 WC jpg
Autenticitate „Made in China”
Aceste grifonări rapide pe marginea conceperii autenticității în China sînt menite să arate că aceasta depășește antiteza paradigmatică dintre original și fals.
p 12 1 jpg
Autenticitatea românească între războaie: (dez)iluzii
Ce rămîne din subcultura românească interbelică a autenticității?
p 13 jpg
Biografiile culturale ale unui tricou
Un tricou alb de bumbac este la fel de banal, la o adică, și dacă are, și dacă nu are marca Kenvelo inscripționată pe față.
Bran Castle View of Countryside (28536914551) jpg
Pledoarie pentru metisaj
Scuze, dar nimeni sau nimic nu s-a născut dintr-unul…
640px Copyright (Simple English) Wikibook header png
Lista de supraveghere a raportului 301
Grație eforturilor noastre conjugate, România a reușit, după 25 de ani, să nu mai apară pe această „listă a rușinii”.
p 13 sus M  Chivu jpg
Două mesaje de la Greenpeace România
Oare cîți dintre noi nu s-au entuziasmat în fața unei oferte de 9 euro pentru un bilet de avion?
index jpeg 5 webp
„Turiști funerari”
Oare să rămînem acasă este cel mai cuminte lucru pe care l-am putea face spre binele planetei, adică al nostru?
p 10 M  Chivu jpg
Spovedania unui globe-trotter
Dar toate aceasta înseamnă că turismul de masă nu mai poate continua ca pînă acum, ci trebuie reinventat cu inteligență și sensibilitate.
997 t foto AN Stermin jpg
p 12 adevarul ro jpg
„Turiști mai puțini, impact economic mai mare” interviu cu Andrei BLUMER
Să caute destinații mai puțin populare și cu o ofertă bogată de experiențe în natură.
997 t foto Cosman jpeg
„One dollar” și o sticlă de apă
„One dollar”, atît este prețul unei sticle de apă de 0,5 litri în Cambodgia.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 jpg
Surpriza Bizanțului vesel
Nu s-a vorbit niciodată despre sexul îngerilor, în timpul asediului de la 1453 chiar nu avea nimeni timp de așa ceva.
p 13 jpg
„Cred că Cehov e mulțumit de spectacolul nostru“
Cehov este generos, are multe fațete și poți să-i montezi spectacolele în modalităţi stilistice foarte diferite.
p 14 jpg
E cool să postești jpeg
Să-ți asculți sau nu instinctul?
Totuși, urmînd ispita de a gîndi rapid, nu cădem oare în păcatul gîndirii pripite, în fapt un antonim pentru gîndire?
p 10 jpg
Gîndirea artificială pripită: cu ChatGPT la taclale
Gîndirea pripită este un termen folosit pentru a descrie procesul de luare a deciziilor sau de trage concluzii în modul rapid și fără o analiză sau o examinare adecvată.
p 11 Petre Gheorghiu in rolul lui Zaharia Trahanache jpg
Pentru o istorie a „puținticăi (ne)răbdări”
Carol al II-lea: mare pripit, dacă ne luăm după renunțările la renunțările la Tron.
p 12 jpg
Altul mai bun nu avem
Observ că ne trăim viețile de cîtva timp ca într-un proces penal.
p 13 jpg
Judecata pripită, gîndirea automată
Permanent ni se cere acţiune rapidă, reacţie promptă. Şi cînd ne mai gîndim?
p 14 sus jpg
Antidotul judecății pripite
Judecata pripită, aș mai remarca, e nu doar extrem-subiectivă, ci și rareori inocentă, dar ăsta e un subiect pe care o să-l eludez de data asta.
640px Three Democratic bosses of Maryland seated and drinking from mugs   L  to R   George(?) N  Lewis, John S  Kelly, John J  Mahon LCCN2006683418 jpg
O lume a incluziunii e ca un sat mai mare
O lume inclusivă e poate ca un sat mai mare, care se construiește împreună, nu prin demonizare și nu pe Internet.

Adevarul.ro

image
Carla’s Dreams, criticat dur: „Răutăcios, antipatic, poate lipsit de educație, puțin fals și dezamăgitor”
Realizatorul a fost invitatul emisiunii realizate de Cătălin Măruță în cadrul căreia a acceptat să participe la rubrica „Spui tot sau îți ia gura foc?”.
image
Român păcălit în Turcia cu implanturi de păr. Țeapa este de mii de euro. „Ce scrie pe factură?“
Pățania unui român care s-a dus în Turcia să facă implant de păr a fost povestită pe Facebook de o rudă. Omul a fost înșelat cu mii de euro și acum nu mai știe cum să-și recupereze banii.
image
Boala neurologică rară de care suferă Celine Dion, explicată de un medic. „Transformă oamenii în statui”
Celine Dion a anunțat că și-a anulat actualul turneu mondial din cauza problemelor de sănătate pe care le are. Cântăreața celebră a anunțat la sfârșitul anului trecut că suferă de sindromul „Stiff Person Syndrome”, anulând astfel câteva date din turneul din Las Vegas.

HIstoria.ro

image
Autoportretul lui Vincent van Gogh: strategie de autovalidare?
Vincent van Gogh ajunge la artă târziu, la 28 de ani, după ce eșuase pe calea teologiei și a misionarismului și se consumase în istovitoare crize identitare.
image
„Dubletul seismic“ din mai 1990 - Ultimele cutremure majore care au afectat România în secolul XX
Pe 30 și 31 mai 1990, la doar câteva zile după primele alegeri libere (20 mai 1990), în România s-au produs alte două cutremure puternice. Fenomenul de la sfârșitul lunii mai a anului 1990 este cunoscut sub numele de „dublet seismic”.
image
De ce nu mai merg oamenii azi pe Lună? De ce în 1969 s-a putut și azi nu
În istoria omenirii, doar 24 de oameni au călătorit spre Lună, cu toţii fiind astronauţi în cadrul programului Apollo. Jumătate dintre ei au călcat pe suprafaţa singurului satelit natural al Pământului. Eugene Cernan şi Harrison Schmitt au fost ultimele persoane care au intrat în acest club select. Sunt mai bine de 40 de ani de când un pământean a păşit pe un alt corp ceresc decât Pământul. În ciuda proiectelor fantastice şi a progresului tehnologic înregistrat în ultimele patru decenii, oamenii