“Contează valoarea modelului individual” – interviu cu Oana POPESCU, director programe Aspen Institute

Publicat în Dilema Veche nr. 323 din 22-28 aprilie 2010
“Contează valoarea modelului individual” – interviu cu Oana POPESCU, director programe Aspen Institute jpeg

Credeţi că mai este timpul elitelor, într-o perioadă în care piaţa de muncă este axată doar pe crearea de buni profesionişti, nu şi pe crearea unei elite?

Cred că „puterea de tractare“ a elitelor în acest moment este una redusă, iar direcţiile în care se îndreaptă societatea sînt destul de puţin determinate de presiunea acestora. Locul lor este luat în mod periculos (pentru că alterează chiar definiţia termenului) de posesorii puterii obţinută şi exercitată prin orice mijloace. „Vîrfurile“ nu au dispărut din România – decît, adesea, din spaţiul public! –, însă dacă rămîn izolate şi nu găsesc contextul să formeze o reţea de influenţă, în sensul pozitiv, efectul de multiplicare la nivel social este aproape nul.

Valoarea modelului individual contează, dar valorile reale sînt prea puţin promovate, iar „singurătatea alergătorului de cursă lungă“ poate fi descurajantă chiar şi pentru cei puternici. Institutul Aspen încearcă să creeze o astfel de reţea, să aducă împreună oamenii care împărtăşesc aceleaşi valori şi aspiraţii şi să le ofere un cadru pentru a le putea pune în acţiune, spre beneficiul general.

Nu piaţa muncii formează însă elitele, ci societatea în ansamblul ei – mediul educaţional, familia, mass-media, tot ceea ce vedem în jur şi ne defineşte ca indivizi. Este motivul pentru care Aspen România a preferat să nu aleagă profesionişti excepţionali care au candidat pentru programul de „Young Leaders“, dar care nu erau, cel puţin în acel stadiu al vieţii lor, membri ai unei elite. Le lipsea înţelegerea mai largă a rolului lor ca potenţiali lideri, interesul pentru mai mult decît orizontul carierei. Noi nu vrem să formăm buni manageri, deşi România are mare nevoie şi de aceştia. Vrem să sprijinim oameni care au potenţialul de a crea în jurul lor unda de şoc ce poate genera, la un moment dat, o mişcare tectonică amplă şi poate contribui la un salt calitativ al societăţii. Asta nu se va întîmpla peste noapte, însă drumul contează la fel de mult ca şi destinaţia.

Este apt sistemul educaţional din România de a crea o elită sau doar, cum spuneam mai devreme, buni profesionişti?

Grav este că, în România, nu se formează nici măcar buni profesionişti, ci mai degrabă oameni în stare să se descurce. Un bun profesionist are premisele de a deveni membru al unei elite, pentru că tinde să aibă un etos al muncii bazat pe respect pentru calitatea rezultatului obţinut, pe performanţa onestă. Cineva care se respectă profesional va refuza probabil să facă diverse compromisuri şi să-şi subordoneze munca unor interese meschine. Or, în România de azi, profesioniştii ori pleacă în străinătate, dacă nu acceptă compromisurile, ori ajung să le facă din oportunism sau doar pentru a supravieţui, iar odată ce ajung „sub vremi“, nu mai pot fi lideri. Învăţămîntul românesc asigură informaţie, dar nu neapărat educaţie. Iar absenţa performanţei ca principal criteriu, nu doar în şcoală, ci şi în societate, distorsionează sistemul de valori.

Există o reţea a Institutului Aspen. Care este rolul integrat al Aspen Institute în formarea de elite în lume, via România? Cu alte cuvinte, spiritul şi idealurile Aspen Institute sînt ele ingredientele unei viitoare elite?

Institutul Aspen poate fiinţa doar acolo unde există deja o elită solidă, pentru că nu putem forma elitele, ci le putem doar sprijini să se dezvolte. Revin la ideea că ele sînt un produs natural al societăţii, se formează dacă au şi contextul social potrivit. De aceea în România este grav că acest context se degradează continuu şi astfel ucidem şansa viitorului. Şi totuşi există o elită considerabilă, poate mai discretă, mai rar vizibilă în mass-media, iar tocmai pe aceste baze s-a fondat aici Institutul Aspen, care mai există doar în SUA, Italia, Franţa, Germania, Japonia şi India. Misiunea sa este promovarea unui leadership bazat pe valori şi a dialogului echilibrat pe teme fundamentale pentru dezvoltarea societăţii. Cred că el răspunde astfel la două necesităţi esenţiale.

Prima este cea a busolei morale: sîntem supuşi unui asalt de imperative contrare, într-o societate dezorientată, încît nu ne mai ştim drumul şi crezul. La Aspen pornim de la principiul că valorile sînt perene. „Seminariile socratice“ pe care le organizăm pentru potenţiali lideri din ţară şi din regiune tratează probleme actuale acute privind mereu dincolo de momentul imediat, la semnificaţia lor mai largă. Utilizăm ca bază a discuţiei atît texte clasice (Platon, Rousseau, Confucius, Hayek), cît şi moderne, pentru a reaminti mereu că ideile, în sens platonic, rămîn aceleaşi, deşi forma lor exterioară se schimbă. Participanţii la recentul seminar Aspen despre viitorul relaţiei dintre etică şi business sub impactul crizei economice au văzut că între filmul Wall Street, editorialele lui Krugman din New York Times şi oraţia funebră a lui Pericle există o legătură mai puternică decît pare la prima vedere.

A doua necesitate căreia îi răspundem este aceea a dialogului. Se iau decizii greşite în probleme fundamentale pentru că diferite grupuri sociale nu vorbesc între ele (deseori tocmai pentru a păstra condiţiile acţiunii discreţionare). În România se vorbeşte mult şi se discută puţin, în general sub formă de monolog, şi acela superficial. În cadrul programelor noastre de policy încercăm să aducem la aceeaşi masă, în jurul unor teme majore din energie, de pildă, sau educaţie, sănătate ori securitate şi politica externă, toate părţile implicate – statul, mediul privat, societatea civilă, mediul academic – care să se consulte aşa cum este firesc într-o democraţie, pe baza unei solide documentări prealabile, cu uşile închise, pentru a nu contamina dezbaterea de artificiozitate generată de mediatizare, şi să producă o serie de recomandări concrete.

Vorbim de o societate închisă? Este Aspen Institute un turn de fildeş, o Castalia?

Deloc. Membrii săi rămîn foarte ancoraţi în viaţa reală pentru că doar aşa pot s-o influenţeze. Un lider încetează să mai fie un lider dacă pierde contactul cu cei care l-ar putea urma; elita este tocmai aceea care nu se izolează de restul societăţii ca şi cînd ar fi o castă superioară, ci păstrează legătura cu aceasta şi înţelegerea ei. Nu degeaba îşi trimiteau aristocraţii secolului al XIX-lea progeniturile la munca de jos înainte de a le da pe mînă afacerile familiei! Tinerii lideri ai Aspen, de pildă, trebuie să cunoască şi realitatea în care trăiesc grupurile defavorizate, nu doar aerul septic corporatist. De altfel Castalia lui Hesse era o utopie, iar noi ne dorim rezultate foarte concrete! Ştiu că într-o societate sceptică şi înclinată către blazare, ideile Aspen sună teribil de idealist, dar de fapt sîntem chiar foarte pragmatici. Institutul a fost fondat în SUA de oameni de afaceri din topul Forbes 100, nu de poeţi (deşi cel mai celebru eveniment public al său, Festivalul Ideilor, are o componentă culturală recunoscută internaţional). În România membrii sînt mari corporaţii, bănci, firme de avocatură. Prefer aşadar să îmi imaginez că sîntem Castalia lui Apollo, fîntîna care inspiră – şi nu doar pe poeţi.

Ce vizează programele de leadership ale Aspen Institute, pot ele crea elite? Cum?

Programul „Young Leaders“ este, poate, cel mai mare succes al Institutului. În fiecare an, după un dur proces de selecţie, un număr de 20 de tineri excepţionali, între 25-35 de ani, intră într-un program gratuit de formare complementară care include trei module de o săptămînă. Primul oferă un produs (Seminarul Aspen), pentru care, în SUA, preşedinţi de multinaţionale plătesc 8000 de euro pentru a se retrage în creierul munţilor, în Colorado, după ce au citit cap-coadă o culegere de vreo 200 de pagini de texte clasice, îşi închid telefoanele şi laptopurile şi discută pe marginea acelor scrieri relevanţa lor şi a valorilor care le stau la bază, pentru lumea de astăzi, pentru ei înşişi. Al doilea urmăreşte dezvoltarea personală, iar al treilea se axează pe discuţii asupra politicilor publice actuale. Conţinutul intelectual este însă aproape depăşit în importanţă de diversitatea şi calitatea participanţilor şi de legăturile ce se formează între ei – am avut şi avem în program un sîrb de etnie romă, corespondentul kosovar al CNN, un macedonean care între timp a devenit vicepremier, o consilieră turcoaică a ministrului de externe de la Ankara, un actual consilier al premierului Boc, dar şi unul al preşedintelui Senatului, Geoană ş.a.m.d. Iar ulterior terminării programului, toţi devin parte a reţelei tinerilor lideri Aspen şi lucrează împreună la proiecte sociale care nu mobilizează doar resurse, ci difuzează şi un set de valori şi atitudini. Cred că aceşti tineri ajung să gîndească şi să trăiască într-un fel care îi pregăteşte să fie o adevărată elită.

Oana Popescu este director de programe în cadrul Institutului Aspen, filiala din România. Este, de asemenea, consilierul președintelui Senatului, Mircea Geoană, pe probleme de afaceri externe. A lucrat în presă, la Cotidianul și Adevărul, fiind și corespondent în Statele Unite și Afganistan. Este consultant media la Foreign Policy România și autor al mai multor cărți în domeniu. Este absolventă Fulbright, la Universitatea Yale, în studii de democratizare și reconstrucție post-conflict.

a consemnat Stela GIURGEANU.

Mîntuirea biogeografică jpeg
Azi, cu gîndul la mîine
Preocuparea pentru sustenabilitate are, în tot cazul, o natură problematizantă, interogativă, deschisă, care nu poate decît să placă „omului cu dileme”.
Green office space jpg
Despre sustenabilitate, azi
Consumul sustenabil nu presupune, implicit, o renunțare la consum, ci presupune, mai degrabă, o schimbare a comportamentului consumatorilor
p 14 Uzina electrica Filaret WC jpg
Electrificarea Bucureștiului
Orașul București a fost iluminat succesiv cu: lumînări de seu, păcură, uleiuri grele, petrol și electricitate.
Construction workers raising power lines   DPLA   fd565d9aa7d12ccb81f4f2000982d48a jpg
Uzina de Lumină – o istorie de peste un secol
Drept urmare, Uzina de Lumină a continuat să funcționeze doar ocazional, în caz de avarii în sistem, pînă în 1973, cînd, după 74 ani, și-a încheiat definitiv funcționarea.
p 10 jpg
În numele generațiilor viitoare
Cum privim spre generațiile viitoare?
p 12 WC jpg
Monahismul. Sustenabilitatea perenă
Tensiunile legate de ceea ce numim acum sustenabilitate și reziliență au existat dintotdeauna, fără îndoială.
p 11 BW jpg
Sfîrșitul războiului cu natura
Tăiem păduri în timp ce aducem în țară și îngropăm sau ardem mii și mii de tone de deșeuri.
marius jpg
Ecranul vieții noastre
Era anul 1923 cînd un imigrant rus, pe nume Vladimir K. Zworykin (1888-1982), angajat al unui centru de cercetare american din Pittsburg, a patentat iconoscopul, prima cameră de televiziune electronică.
p 10 Truta WC jpg
Mica/marea istorie a TVR
Un tezaur fabulos, aș zice, o adevărată mină de aur pentru cineva care s-ar încumeta să scrie o istorie extinsă a televiziunii din România.
p 11 Preutu jpg
„Televiziunea nu trebuie concurată, trebuie folosită”
Cultul personalității liderului se resimțea și în cele două ore de program TV difuzate zilnic.
Family watching television 1958 cropped2 jpg
p 13 Negrici jpg
Ecranism și ecranoză
Din nou, patologia ecranozei. Se întrevede oare vreun leac pentru această psihoză de masă?
p 14 Ofrim jpg
Cutia cu spirite
La începuturile cinematografiei, spectatorii nu suportau să vadă prim-planuri cu fețe de oameni, cu mîini sau picioare.
p 15 Wikimedia Commons jpg
Artă cu telecomandă sau jocurile imaginii
Arta strînge în jurul ei, dar o face pe teritoriul ei, în condițiile ei. Pentru lucrarea de artă fundalul e muzeul, galeria, biserica, cerul liber; pentru televizor, e propria ta amprentă, intimă și unică.
E cool să postești jpeg
O oglindă, niște cioburi
Pe de altă parte, blamînd lipsa de valori și societatea pervertită, nu vorbim și despre o comoditate a pesimismului?
p 10 WC jpg
Pe vremea mea, valoarea n-avea număr!
Valoarea mea s-a redus deodată la impactul asupra „bateriei“ corpului unui om.
p 11 jpg
„Privatizarea” valorilor: o narațiune despre falșii campioni ai bunului-simț
Mulți cred că generația mea e anomică. Nu e adevărat, și pe noi ne ajută istoria, în felul nostru.
p 12 Ofelia Popii in Faust adevarul ro jpg
„Nu mai avem actorii de altădată.” Avem alții!
O să ajungeți la concluzia mea: nu mai avem actorii de altădată, avem alții!
Photograph of young people working inside of an office, Clarkesville, Habersham County, Georgia, 1950   DPLA   0bad432e7cd39b19c5d20e318441d7f2 004 jpeg
Despre aparenta lipsă a valorilor
Nu (prea) știm cum va arăta sistemul de valori al lumii de mîine. E însă bine de știut că va fi altfel.
p 14 WC jpg
Privește cerul!
Acolo, în cerul inimii, merită să fie rînduiți eroii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Dorințe, vocații, voințe și realități
În orice caz, una dintre concluzii ar fi și că întotdeauna e bine să fii foarte atent la ceea ce-ți dorești.
p 10 Facultatea de Drept WC jpg
Vocație
Uneori, așa e, prea tîrziu. Dar este vorba, pînă la urmă, de misterul vieții, de farmecul ei, ar zice unii, de pariul care este ea însăși, ar zice alții. E viața.
p 11 Cabana Podragu WC jpg
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare?
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? Gunoier. Trebuie să recunosc că rima cu rentier.
p 12 sus jpg
Apele care dorm. Despre conversie-reconversie profesională şi nu numai
Evident, mi-am pus ȋntrebarea ce s-ar fi ȋntîmplat cu mine, cu cariera şi destinul meu dacă rămîneam inginer.

Adevarul.ro

image
„Capra cu trei iezi“, locul 1 pe Netflix. Publicul fie îl iubește, fie îl urăște: „Un film ce n-ar fi trebuit să existe“ FOTO
La fel ca alte pelicule românești lansate pe platforma de streaming, producția horror „Capra cu trei iezi“ a împărțit telespectatorii în două tabere.
image
Cele mai romantice zodii. Te vor face să te simți cea mai iubită persoană
Oricine își dorește să iubească și să fie iubit, însă unele persoane sunt capabile să ofere iubire peste imaginația partenerului. Nativii acestor patru semne zodiacale sunt considerați cei mai romantici.
image
Vremea se schimbă radical: un val de aer polar lovește România. Ce ne așteaptă: unde se anunță viscol și îngheț
Schimbare radicală a vremii. De astăzi, aerul tropical din nordul Africii va fi înlocuit treptat de o masă de aer rece, polar, dinspre nordul Europei. Se anunță frig neobișnuit, îngheț la sol și ninsori.

HIstoria.ro

image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.
image
Cauza morții lui Ludwig van Beethoven, dezvăluită de un studiu ADN / VIDEO
Examinarea unor mostre de ADN, extrase din câteva șuvițe de păr ale lui Ludwig van Beethoven, a dezvăluit cauza morții legendarului compozitor german.
image
Aventurile lui Landolfo Rufolo, un bancher medieval imaginat de Boccaccio
Deşi Landolfo este un personaj fictiv, numele familiei este cât se poate de real, Rufolo fiind, pe la 1280, una dintre cele mai bogate familii din sudul Italiei.