A doua alfabetizare a României
Cînd ajungi în Şimian, te impresionează din capul locului casele, curăţenia, sentimentul că eşti deja "dincolo". Curţile sînt îngrijite, pietruite, pline de flori. Aranjamentele florale sînt de altfel peste tot, la îmbinare de drumuri, la ferestrele caselor, pe străzi. Străzile sînt şi ele tivite, elegant, cu trotuare " primarul ar fi zis că, din cauza traficului intens, trebuie musai o minimă protecţie pentru copiii din sat. Aşa că a făcut trotuare. La graniţa cu Ungaria, satul pare a aparţine unor oameni cu stare. Nu este însă aşa " după cum avea să ne spună însuşi primarul. De profesie constructor, Balasazi Jozsef este primar aflat la al cincilea mandat. Oamenii îl aleg, pentru că, spun ei, este omul care "tace şi face". Gîndeşte în maghiară, simte româneşte. De ce n-aţi plecat? " întreb, aflînd că după Revoluţie mulţi maghiari din zonă au urmat calea exodului, primarul însuşi avînd rude în Ungaria. Replica "Păi, sînt român…" mi-a confirmat ce auzisem înainte de a-l cunoaşte: e un primar care gîndeşte în maghiară şi simte româneşte. "Încercăm" " spune primarul, cu modestia omului care într-adevăr tace şi face, "să ne descurcăm. Ce dorim noi e o schimbare în bine", mai mărturiseşte, povestind de vremurile grele care au bîntuit pe aici la începutul anilor ’90. "Dacă aş putea să vă arăt ce a fost pe vremuri şi cîte lucruri s-au schimbat de atunci… pare ceva întîmplat cu secole în urmă. Aveam tot felul de probleme economice, de infrastructură, n-aveam apă, telefon, drum, n-aveam nimic." În timp însă, mobilizaţi de Primărie, oamenii s-au apucat să-şi facă singuri un drum. (Metaforic şi ad litteram). Cît despre celebra "n-avem ce face, statul nu ne dă", primarul are o nouă interpretare: "Statul îţi dă doar dacă ştii să ceri. Aici sînt mulţi oameni dornici să se implice. Nu sînt bogaţi, sînt însă foarte harnici şi prin dorinţa lor de schimbare, am reuşit şi ştiu că vom reuşi încă şi mai multe. Fără ei n-aş fi putut face nimic". În contextul dorinţei de modernizare, a apărut şi proiectul "Economia bazată pe Cunoaştere". Primarul povesteşte că imediat ce au aflat despre ce este vorba, n-au mai stat pe gînduri. "Internetul oferă acces la informaţie, iar informaţia, acces la dezvoltare." " a fost deviza, după care s-a făcut un proiect, s-a cîştigat acest proiect, au urmat angajările şi amenajările pentru noul Centru PAPI " Punctul de Acces Public la Internet. "Calculatoarele? Ne sînt folositoare problemelor de zi cu zi. Pentru Primărie, faptul că ne putem informa mai rapid şi că putem accesa mai multe programe în timp mai scurt. De exemplu, acum avem depus un proiect transfrontalier. Dorim să construim un drum între două localităţi, între satul nostru şi satul cu care sîntem înfrăţiţi, Bagamer. Am găsit pe Internet toate informaţiile pentru realizarea acestui proiect, iar acum sîntem deja propuşi pentru finanţare." Despre beneficiile proiectului povesteşte şi Alexandru Ciorba, actualul manager al Centrului Papi. De profesie arheolog, a predat istoria, fiind şi bibliotecar. "Timp de 8 ani biblioteca a fost la pămînt, nu exista nici un fel de inventar, nu pot spune că aveam cititori, doar vizitatori. Nu ştiam nici ce cărţi există." Cînd a ajuns bibliotecar, primul lucru pe care l-a făcut a fost să inventarieze fondul de carte. "Aveam un laptop şi timp de şase luni, în fiecare după-amiază am făcut o bază de date. De atunci, am ajuns la peste 300 de persoane înscrise, dintre care peste 100 sînt aici zilnic." Pînă la inaugurarea Centrului PAPI, Internetul exista doar la Primărie. Acum însă… "utilizările sînt multiple. În general, le folosesc tinerii, în timpul şcolii, îşi rezolvă temele, dar şi profesorii care îl văd ca pe o oportunitate de a se instrui, de a fi conectaţi la restul lumii. Sînt profesori, care mi-au fost mie profesori, şi care acum au să înveţe să folosească computerul." Despre interesul elevilor pentru Internet, Gazsi S
