Patriotismul gastronomic

Publicat în Dilema Veche nr. 259 din 31 Ian 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Alţii ştiu. Alţii au la activ comercializarea tradiţiilor, cunosc şi folosesc din plin chiţibuşurile care stau la baza unui turism înfloritor. Adică deţin arta exploatării curiozităţii şi nu se sfiesc să abuzeze de ea, exploatînd nu doar dorinţa retinei sau a neuronului de a înregistra locuri noi, de a asimila tradiţii şi fragmente de cultură diferite, ci şi de a "hrăni" imboldul curiozităţii culinare, de a oferi şi papilelor gustative o aventură gastronomică. În străinătate, de multe ori, această aventură poartă pecetea "specialităţilor tradiţionale" servite în restaurantele "de fiţe", mîncăruri care au aparţinut odinioară celor săraci, şi nu elitei de obraze fine. Paradoxul este că tocmai aceste feluri de mîncare considerate a fi pe vremuri "ordinare" sînt azi comercializate turistic şi promovate la preţuri piperate ca "speciale", accesibile prin reclamă doar buzunarelor generoase. Bunăoară, în Austria, într-o staţiune de schi, am avut şansa (financiară) de a mînca, într-un restaurant foarte scump, "specialităţi tiroleze". Specialităţile erau de fapt mîncăruri foarte simple, iar mîncarea de odinioară a muntenilor, pregătită din "ce se găsea prin casă", era prezentată azi în meniuri elegante de cinci stele în formula comercială de "frîntură de autentic" sau "pagină de istorie". Printre altele, o asemenea "frîntură" de autentic era "Spätzle mit Käse". Adică un fel de găluşti din făină, fierte în apă, peste care se adăuga brînză rasă. Bineînţeles, asemenea "specialităţi" erau cu mult mai scumpe şi mai căutate decît şniţelul vienez cu legume gratinate în unt şi stropite cu vin. Alt exemplu: în Franţa, chiar în centrul oraşului Strassbourg, într-un restaurant frecventat de parlamentarii europeni, delicatesa culinară este "Sauerkraut", o specialitate care costă în jur de 40 de euro, fiind cu mult mai scumpă decît o salată cu fructe de mare sau una de crudităţi garnisită cu cinci feluri de brînză. "Sauerkraut" este de fapt ciolan pe varză. Complexul de inferioritate culinară La noi lucrurile stau exact pe dos: în loc de a o promova, mîncarea tradiţională este parcă desconsiderată, nevenindu-ne a crede că este îndeajuns de bună pentru a satisface gusturile fine ale unui turist. De exemplu, prin sate, unde întotdeauna un turist, fie el din Monte Carlo, fie din Bucureşti, e văzut ca un "domn", predomină acest "complex de inferioritate", care îi obligă pe proprietarii de pensiuni să scoată pe masă produse de "supermarket" sau să gătească lucruri migăloase, reţete preluate de la străini, din reviste sau emisiuni de televiziune. În Horea, de exemplu, un sat european din Munţii Apuseni, care de altfel şi-a cîştigat renumele de "european" prin conservarea tradiţiilor, cele culinare sînt parcă dosite, departe de masa turistului. Aici, deşi patroana pensiunii unde am poposit este o bucătăreasă desăvîrşită şi deşi masa cu care ne aştepta ar fi dat pe spate şi un Lucullus mofturos şi plin de capricii (doamna petrecuse vreo două zile în bucătărie pregătind şapte feluri de mîncare), nici un fel de mîncare de pe masă nu era neaoş. Adică am mîncat pizza (fantastică, de altfel, dar pizza), ficat de pui cu sos de tzatziki (a cărui origine, deşi încă disputată între greci şi turci, n-are nimic de-a face cu peisajul culinar românesc), şniţel (vienez), iar prăjiturile... deşi cu un aspect şi savoare demne de orice laborator simandicos erau... savarine şi tortă cu ness. Cu burţile pline, i-am întrebat la finele festinului pe proprietari despre meniu. Au mărturist că, în mod normal, la ei, în familie, zilnic se mănîncă la primul fel ciorbă acrită cu zeamă de varză. Apoi, de multe ori, ghiveci cu carne, foarte des mămăligă cu brînză, ceapă şi slănină, iar ca dulciuri, plăcintă cu mere sau cozonac. Pe noi însă au încercat să ne facă să ne simţim... ca "acasă". Acelaşi gen de ospitalitate am descoperit-o şi în Şinca. Alt loc, însă aceeaşi mentalitate. Aici, în loc de bucate tradiţionale am fost serviţi întocmai ca "acasă", cu salam de vară, "cîrnaţi Angst" şi "brînză Dorna", toate cumpărate de la magazinul mixt al satului. Şi totuşi... patriotismul culinar? Bineînţeles, am întîlnit şi bucatele tradiţionale promovate în stilul "Spätzle"-ului tirolez sau al "Sauerkraut"-ului alsacian. Curios însă, trasînd această mîndrie, acest "patriotism" culinar pe un fel de hartă a "bunăstării" regiunilor, mi-am dat sema că promovarea bucatelor tradiţionale creşte direct proporţional cu nivelul de trai al locuitorilor. Astfel, dacă în satele sărace oamenii se dădeau peste cap să gătească reţete ca la "alţii acasă", în regiunile mai bogate, cu locuitori înstăriţi, am reuşit să mîncăm, în sfîrşit, slănină de casă, şorici, bulz românesc sau o minunată ciorbă de fasole. O delicatesă intrată de fapt şi în Guinness Book este şi balmoşul, o mîncare - spun localnicii - originară din satul Mihai Viteazu. Este vorba de un soi de mămăligă făcută din smîntînă, mălai şi făină. "Ne-am gîndit că, dacă tot avem ceva autentic, trebuie să-l promovăm" - a mărturisit primarul satului, povestind cu mare mîndrie, la o porţie de balmoş mic, despre balmoşul mare, cel mai mare din lume, cîntărind 510 kilograme. Tot satul a participat atunci atît la pregătirea, cît şi la mîncatul balmoşului. Mîndria locală nu s-a oprit aici. După mămăliga uriaşă, prinzînd gustul turistico-gastronomic aducător de renume şi bani, localnicii au mai dat o lovitură: cea mai lungă funie de ceapă din lume. Şi nu e vorba de orice ceapă, ci de "celebra" ceapă roşie de Mihai Viteazu, care stă răsfirată pe la porţile caselor, de-a lungul drumului... "Cea mai dulce ceapă" din lume, numai puţin iute şi cu foi teribil de suculente. (Şi ce să povestesc, pînă nu o gustaţi cu niţică brînză şi palincă, tot degeaba.) Asemănătoare mîndriei cepei, am întîlnit mîndria castanelor din Topeşti, un alt deliciu culinar promovat de localnicii unui sat de pe lîngă Tismana, produs pe care îl laudă, realmente, de dimineaţa pînă seara. Pentru că, dacă dimineaţa primeşti dulceaţă de castane, la prînz eşti servit cu piure de castane, iar seara, la o butelcă de must, invitat să ronţăi castane coapte. "Româneasca" ruladă de pui cu caşcaval şi ciuperci Nu ştiu care este resortul magic al promovării bucatelor româneşti, de ce unii se fălesc, iar alţii se feresc, de ce unii transformă mămăliga în campioană mondială, iar alţii o dosesc ca pe fata slută, săracă şi urîtă, de care maşterei îi e ruşine în faţa "mosafirilor". Fapt este că deunăzi la o emisiune culinară, într-o producţie britanică despre bucătăria românească, într-un decor pitoresc aparţinînd unui sat de pe lîngă Braşov, a apărut o doamnă în vîrstă, Maria, îmbrăcată în costum tradiţional, cu basma roşie pe cap, înconjurată de natură verde şi legume proaspete. Plină de emoţie şi încîntare, Maria s-a apucat să gătească o neaoşă... ruladă de pui cu caşcaval şi cu ciuperci. Fără îndoială, un real patriotism gastronomic, gătit însă ca la alţii acasă.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

Adevarul.ro

image
Ciobanul din Valahia ajuns domnitor al Ţării Româneşti. A dus o prigoană aprigă împotriva marilor dregători
Mircea Ciobanul - domnitorul Ţării Româneşti care a primit acest nume pentru că înainte de a urca pe tron cumpăra oi pentru Constantinopol. Chiar dacă avea o preocupare paşnică, asta nu l-a împiedicat să devină unul dintre cei mai cruzi domnitori români.
image
Concubine plimbate în turism sexual. Cele mai mari preţuri erau la Suceava
Un oraş din nordul Bucovinei a ajuns paradis pentru proxeneţi şi prostituate datorită tarifelor mari care sunt practicate în această zonă.
image
„Pietrele Foamei” au ieşit la suprafaţă în albiile secate ale Râului Elba: „Dacă mă vezi, să jeleşti”
Europa se confruntă cu o secetă severă în urma unor valuri de caniculă fără precedent, ceea ce a determinat scăderea dramatică a debitului unor râuri europene importante. În Germania, în albiile secate ale râurilor au ieşit la iveală pietre masive folosite în urmă cu sute de ani pentru a prevesti vremuri vitrege pentru omenire, relatează Miami Herald.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.