ANI DE LICEU - Decor urban

Publicat în Dilema Veche nr. 254 din 29 Dec 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Ionuţ este unul dintre acei puşti cool de liceu, pe care îi zărim mai tot timpul stînd prin faţa scărilor de bloc, cu căştile de iPod înfipte, cu zece mii de decibeli, straşnic în urechi, unul dintre acei puşti care par mereu că aşteaptă "ceva" sau "pe cineva" şi care, pentru că timpul le e drămuit în aşa fel încît nu îşi permit să facă altceva între o activitate şi alta, de la o întîlnire la alta, îşi mai aprind cîte o ţigară, păzind cu responsabilitate de adult flacăra brichetei, cu mîna şi privind mai apoi pe sub sprînceană decorul, în speranţa că acel ceva (sau cineva) aşteptat a ajuns. Dacă însă nu se petrece nimic, timp de cîteva minute, o ia agale pe bulevard, spre metrou. Ştie cu siguranţă că, dacă mai adastă mult în faţa blocului, tanti Ani, de la parter, va da sfoară în ţară pe scara blocului, iar domnul doctor Grigore, tatăl lui Ionuţ, om sever şi care nu dă prea multe opţiuni în afara drumului cel drept şi lipsit de vicii, pe care un cetăţean onest trebuie să-l urmeze în viaţă, va afla chiar în acea seară că "Ionuţ al dumneavoastră fumează". Aşa că, dacă nici un tovarăş de-al său nu se face văzut în cel mai scurt timp pe lîngă blocul lui, cu siguranţă sînt toţi la Plaza. Doar pentru că se mai întîmplă să se ducă şi pe la Mac, Ionuţ dă un SMS, de control: "Plaza sau Mac?" şi, de cele mai multe ori, primeşte, ca răspuns, laconicul: "plaza, băi!". Mac-ul, mai bine zis terasa Mac-ului din Romană, se "poartă" mai mult pe timp de vară. Tot pe timp de vară, se poartă şi terasele de pe Lipscani. Unde anume, nu poate să spună, pentru că sînt atît de multe încît stau şi ei pe unde găsesc loc, unde e muzică bună sau unde sînt fete mişto. Oricum ar fi, pentru socializare trebuie musai să iasă din cartier, pentru că altfel riscă să fie văzut bînd bere şi fumînd, de către tanti Ani sau de alte tanti din vecini care să-i semene grijuliei octogenare de la parterul blocului său. Se mai întîmplă să meargă şi la film, mai ales cînd se chiuleşte în grup, cu ziua, de la şcoală şi, cel mai important, cînd în ecuaţie apar şi gagici. Aşa le vrăjeşti cel mai la sigur, te-ar asigura Ionuţ, surîzînd cu subînţeles, ca un connaisseur, adăugînd că "mersul la film" este cel mai puţin costisitor mod de a vrăji, atît financiar, cît şi psihic. Nu trebuie să faci prea multă conversaţie, fata e mulţumită că o scoţi în lume, tu - aşijderea, pentru că, fără prea multă gargară, pui de o relaţie. Dacă se întîmplă însă să se chiulească doar de la o singură oră, de la şcoală, cum ar fi chimia sau geografia, de miercuri, respectiv joi - mai mult nu se poate, pentru că miercuri, respectiv joi, după fiecare oră de chimie, respectiv geo, au oră cu dirigul - se mai aciuiesc, ei, grupul de chiulangii, pe aleile parcului sau pe lîngă bodega plină de rataţi ai sorţii de lîngă liceu. Dar acolo intră doar pentru că n-au timp de ceva mai mult. Denisa e vecină cu Ionuţ. E tunsă scurt, cu ciobul sau, după cum preferă Denisa să-şi recomande coafura, sauvage. Are şi cîteva şuviţe albastre şi roşcate, foarte trendy, care i se asortează perfect cu oja verde de pe unghii. Deşi are aceeaşi vîrstă cu Ionuţ, deşi au copilărit împreună în părculeţul din faţa casei şi au mers chiar la şcoala generală împreună, Denisa ţine să sublinieze, privind cu ochi foarte serioşi - pentru ca interlocutorul să nu înţeleagă greşit - că ei doi nu mai fac de mult parte din acelaşi grup. Pe cînd Ionuţ este elev la un liceu din cartier, ea merge la Colegiul Naţional "Gh. Lazăr" din Capitală. Nu chiuleşte, n-ar avea de ce, pentru că îi place să înveţe, vrea să ajungă cineva şi dacă îşi organizează activităţile cu cap - după cum îi spune zilnic doamna Dimitriu, mama-om de afaceri a Denisei -, oricine are destul de mult timp liber şi pentru socializare. În timpul săptămînii merge cu fetele la Cărtureşti, să bea ceai şi să asculte muzică şi, din cînd în cînd, la Green Hours. Nu-i place însă să schimbe prea mult "locaţiile", chiar cînd "iese" simte cumva nevoia să vadă nişte figuri cît de cît familiare. (Cînd vorbeşte de Green, Denisa povesteşte de exemplu cu mare mîndrie şi ataşament de Otto, acordîndu-i chiar cîteva atribute deosebit de drăgălaşe.) Denisa bea capuccino sau cola, în nici un caz alcool. Din cînd în cînd mai fumează, dar numai ţigări slims. Deşi nu e un obicei pe care să-l încurajeze, mama-om de afaceri o lasă pe Denisa să fumeze acasă. I-a spus de multe ori că preferă să nu aibă secrete una faţă de cealaltă, îi lasă toată libertatea să facă numai ce vrea ea, cît timp este conştientă că nu-şi face singură rău, şi mereu o îmbie să vină cu prietenii şi să mai stea şi pe acasă. În timpul week-end-ului, dar doar dacă este vară, oamenii o pot vedea pe Denisa la terasa Teatrului Naţional, "La Motoare", purtînd jeans-i evazaţi, eşarfe vaporoase în jurul capului şi sandale cu talpă ortopedică. Doar pe timpul verii, Denisa este hippy şi stă exclusiv "La Motoare".

Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.