Îmbogățirile, demne de filmele cu narcos, ale lui Dragnea și baronilor PSD-ului, pe cît de stridente, pe atît de ignorate, par a fi uitate de către cei care i-au votat sau cei care nu s-au dus la vot.
A fost cel mai remarcabil profesor pe care l-am avut. Avea un umor fabulos, citea cam tot ce era bun pe piața de carte și a devenit rapid idolul amîndurora. Am citit toate cărțile pe care le-a recomandat și nu am chiulit la nici una din orele lui – dovada cea mai clară de respect.
Rică decide că vrea să le arate copiilor cum se prinde peşte cu mîna. Grupul de copii începe să se închege, în ciuda dificultăţilor de comunicare. Ajungem la hotel după 11. Copiii sînt cu gurile pînă la urechi, nu i-am văzut nicicînd mai fericiţi. Adorm în cinci minute. Sînt frînt de oboseală şi adorm şi eu, nu înainte de a-l auzi pe Rică rîzînd în somn.
După ce am stat şi am calculat ca boii exact cît de mult vă iubim, acuşi ne întrebaţi asta. Se blochează iar soft-ul şi încep crizele de spasmofilie. Nu vă e milă. Daţi mai departe.
E spion de-al Europei, aia nesimţită, de vrea să sugă sîngele ţărişoarei doamnei Shhaideh şi să ia cu japca cele 27 de milioane de euro de cheltuială făcute cinstit, la un part-time, pe lîngă slujba de bugetar umil al sfîntului de Teleorman
Amestecul de lipsă de curaj, populism, mîrlănie, corupţie şi prostituţie intelectuală al politicienilor actuali este motivul principal pentru care cred că avem nevoie de o îndepărtare totală a clicilor care ne conduc.
Noi sîntem proştii care v-au făcut pe voi foarte bogaţi. Cei care, prin indiferenţa noastră, v-am confirmat că mîrlanii şmecheri şi guralivi pot să conducă guverne, ministere, agenţii şi orice altă instituţie controlată de stat.
Ei, şi cum, mă, să ne înscriem noi în partide? Nu e, frăţică, cooleanu să fii în partide! Îi lăsăm pe oamenii ăia de treabă de tip Ciordache, Bădălau, Codrin să îşi facă treaba, nu ne murdărim noi.
O bună parte a României pare a fi pe ciuperci halucinogene. Efectul Antenei 3 și al RTV-ului, însă, nu este unul care să stîrnească rîsul, ci mai degrabă plînsul. Și nu sînt deloc sigur că o să ajungem cu bine undeva.
Dragnea reuşeşte să inspire fiindcă reprezintă un idol de succes pentru sute de mii de oameni care visează că, în ciuda mediocrităţii lor, vor ajunge cîndva tartori de nivelul magnatului de Teleorman.
Mama nu se plînge. Zice tot timpul că are tot ce îi trebuie. A ajutat tot timpul pe cei din jur, deși a fost toată viața săracă-săracă. A făcut tot ce a putut să ne crească bine. În momentul în care frate-miu, un adolescent răzvrătit, sătul de sărăcia noastră, a furat niște tricouri, mama l-a plimbat cu o pancartă în jurul blocului. Pancartă pe care scria că a furat.
Domnul Dragnea, domnul Tăriceanu, o mare parte a politicienilor noştri şi o bună parte a şefilor de instituţii ale statului ar putea rapid să facă România mai bună. Demisionînd.
Din cînd în cînd vomită în maşină, aşa că învăţ să îmi adaptez şofatul la nivelul de beţie al lui Gogu. Am îndeajuns de multă experienţă profesională de adunat pilangii din şanţuri, aşa că nu mă deranjează să îl car pe Gogu acasă, deşi stă la etajul 4.
O numesc cu multă amabilitate „mediocră“, un supercompliment, ţinînd cont de declaraţiile stupefiante, făcute într-o limbă de lemn magistrală, pe care doamna Dăncilă le face în mod repetat în română.
Aflu că tanti Pușa, o infirmieră blondă pe care o știu, se culcă cu șeful de secție și că țipă cu o voce pițigăiată rău de fiecare dată cînd doctorul Cornea reușește să țină mai mult de cinci minute.
Negoiță și Mazăre au pornit, săracii, și ei de jos, dar nu cred că ne-ar ajuta, că primul e plin de doctorate, deși a trecut pe la școală cam cum trecem și noi, iar Mazăre s-a dus să organizeze carnavaluri în Madagascar.
Confuzia pe care o citiţi pe faţa noastră e aceeaşi ca aia pe care o citiţi şi în ochii căpriorului sau ai unui mascul viu prins între faruri. Ştim că răspunsul ar trebui să fie automat, dar ce gîndim, de fapt, este: Cea mai tare fasole făcută scrum, impecabilă pîinea asta de rumeguş natural şi sănătos, fantastică saramura asta de legume şi carne pe care tu, iubito, o numeşti ciorbă. Băga-mi-aş, iar trebuie să beau ca porcul ca să vomit fără să-mi scoată EA ochii
Abuzatorii lor sînt foarte bine. În fapt, unul dintre ei a fost promovat. Celălalt nu are cum, pentru că este deja în poziţia cea mai importantă, conduce o multinaţională.
Taică-su e dedicat în întregime drogurilor şi maică-sa tocmai a primit o sentinţă cu suspendare, tot pentru droguri, încercînd să găsească o metodă pentru a-şi întreţine cei trei copii pe care îi are. Pe primul l-a făcut la 14 ani. Acum are 21.
Nu, buburuză, trăsni-l-ar DNA pe Şova, dar-ar seceta în Belina şi beteagul în Nicolicea, cum să fac eu mişto? Sigur că vreau în concediu, că doar ce e mai plăcut decît să vizităm în neştire toate pietroaiele, magazinaşele, muzeele şi bisericile în timpul campionatului mondial de fotbal, atletism sau baschet?
Îi arunc ăluia rapid un Lamborghini de salut, omul rîde cu gura pînă la urechi şi îmi spune, într-o engleză beton, cu accent de Londra, că el are Ferrari şi nu l-ar schimba pentru nimic în lume cu un tractor de Lamborghini.
Sînt îndemnat repetat să beau rakie. Pricep la un moment că îndemnul este un fel de a semnaliza dorinţa participanților de a mai bea un păharel şi pentru prima oară mă gîndesc că aici aş fi fost mîndru de taică-miu şi de Gigilică. Ambii au fost oameni serioși, capabili să radă doi litri de ţuică dublu distilată şi o vadră de vin pe zi. Aici ar fi cîştigat respectul pe care îl meritau.
Ziua cînd raţa mea favorită a fost tăiată şi oferită ca supă şi carne pe varză. I-am urît în ziua aia cu spume pe toţi adulţii din jurul meu. Mi-a trecut relativ repede, căci Karol, unchiu-miu neamţ, mi-a făcut o undiţă şi m-a învăţat să pescuiesc la Timiş.
Am cîştigat într-o zi 14 lei şi i-am spus mamei să mergem la cofetărie, că avem bani. Nu m-a crezut cînd i-am spus de unde am banii, mai ales că nu mă învăţase nimeni să citesc.
Avem nevoie cumva să separăm corupţia de coincidenţă. Aşa cum ar trebui să separăm poezia de chestiile alea de coşmar scrise de doamna Firea, logica discursului de domnul Daea şi bunul simţ de Ciuvică, de Chirieac şi de alte goarne de aceeaşi speţă.
O să mă mai simt de multe ori pierdut. În Chicago, în taberele de refugiaţi sirieni, în aşezarea de beduini de lîngă Hebron, în Gaza, în satul incredibil de sărac şi plin de copii din nordul Laosului, în zilele negre din Ferentari.
Gâdea preşedinte! Este clar că disonanţa cognitivă din capul lui Gâdea muge din ce în ce mai rău şi, de aici, discursurile din ce în ce mai exaltate ale şefului Antenei 3. Există o şcoală bunicică de psihoterapie în România, dar mă îndoiesc că dumnealui mai poate fi tratat.
Consilii cu toleranţă zero pentru corupţie şi nepotism. Puterea corupe şi, fără un mecanism de control care să asigure că principiile de morală şi etică ale unui partid sînt puse în practică, riscăm să ne trezim cu un alt Ponta, Dragnea sau Tăriceanu.
Mă întorceam cu adidaşi pe care îi vindeam într-o consignaţie în centru. M-am oprit din „afaceri“ imediat după ce am făcut îndeajuns de mulţi bani pentru mare. Directorul meu nu înţelege de ce refuz să continui – eram cel mai bun agent de vînzări pe care îl avea şi făceam cu mult mai mulţi bani decît un salariu obişnuit.
În România, numai în cazuri excepționale, conformitatea, ipocrizia/vorbele goale, mita, compromisul, nepotismul sau lăcomia nu determină numirile ambasadorilor, consilierilor, secretarilor de stat, înalți diplomați și birocrați români desemnați în cadrul instituțiilor interguvernamentale importante.
A accepta că sînteţi minţit v-ar face în mod automat fraier. Aşa că vă veţi lega de orice mică speranţă că ceea ce spun Dragnea şi miniştrii lui se va împlini şi, încet-încet, vă veţi convinge, în ciuda tuturor dovezilor care demonstrează contrariul, că alegerea dumneavoastră a fost cea bună
Omul e zeul intrării la o paranghelie de super-mega-fiţă. Mircea Geoană, în vremea aceea şeful Senatului, este gazda evenimentului. Clar nu îi vine să creadă ce zic eu, dar nici nu ştie ce să îmi zică. M. (o prietenă, şi ea cu mulţi pitici), care a venit cu mine, e îmbrăcată de parcă ar primi Oscarul în seara aia.
Eşti numit ministru. Nu vrei ca oamenii care sînt imediat sub tine să fie mai deştepţi sau mai oneşti. Îţi alegi oameni superloiali şi mai proşti, care să fie pe poziţiile de încredere de secretar de stat.
Opiniile mele, despre orice ar fi ele, ar fi bine să mi le adaptez sau să le cenzurez în așa fel încît nu cumva să îți stîrnesc ție mînie, că doar fără tine eu nu aș exista. Faptul că se întîmplă să fiu și rom ar trebui, desigur, să mă facă să scriu într-un anume fel, care să se potrivească imaginii pe care ți-ai creat-o despre felul în care ar trebui să scrie un om de mîna a cinșpea, ca mine.
Nu-i aşa că o să stai pentru toată viaţa asta şi toate celelalte reîncarnări ale tale legat de mine în fiecare clipită şi nu o să te gîndeşti la nici o altă bunăciune, fie ea femeie, website, maşină, mîncare, pinguin sau cocotier, ca în cazul domnului Dragnea?
Îmi spune că trebuie să îmi schimb în fiecare zi cămaşa (alt şoc!) şi că nu pot să vin cu acelaşi costum în fiecare zi. Sînt confuz, dar iau deodorantul – asta era chestia de plastic – şi decid că o să mă adaptez.
Vanghelie, care strigă „hoţii“, şi Becali, care strigă „corupţii“, au fost şi se pare că rămîn metode crude, dar eficiente de a distrage atenţia. Stănescu, care strigă „securiştii“, Gâdea, care strigă „manipulatorii“, şi Antena 3 şi RTV, care strigă „serviciile“, sînt exact acelaşi lucru. Mai profesionist, mai sofisticat, dar acelaşi lucru.
