„Mă iubeşti?“ – şi alte întrebări pe care le pun femeile

Publicat în Dilema Veche nr. 723 din 28 decembrie 2017 – 10 ianuarie 2018
Oxford, premierul şi Isaura jpeg

Faţa aia pe care o facem vă este, desigur, familiară. Aţi văzut-o la sinucigaşii care căutau o lamă bună pentru secţionarea pe lung a venelor. Sau poate aţi văzut-o la fiul, fratele sau bărbatul care îşi examina, cu încrederea absolută că nu e nimeni prin preajmă, felul în care îi funcţionează sistemul reproductiv şi brusc privirea lui s-a întîlnit cu privirea dumneavoastră. Este aceeaşi privire pe care aţi văzut-o la porcul de Crăciun, în ultima secundă dinainte de a fi înjunghiat. Aţi văzut privirea de care vă spun la Dragnea, cînd a fost întrebat de avere, la Codrin, cînd a fost întrebat despre inteligenţă, şi la Olguţa, cînd a fost întrebată despre orice în altă limbă decît olteneasca de Craiova.

Pentru că ceea ce auzim noi este: Nu-i aşa că o să stai pentru toată viaţa asta şi toate celelalte reîncarnări ale tale legat de mine în fiecare clipită şi nu o să te gîndeşti la nici o altă bunăciune, fie ea femeie, website, maşină, mîncare, pinguin sau cocotier, ca în cazul domnului Dragnea?

Sigur că am vrea să răspundem Da, ­căci ştim că ăsta e răspunsul corect şi singurul care nu va duce la dormitul pe canapea, dar creierul nostru se blochează. Sînt unii şmecheri dintre noi care îşi imaginează că i-aţi întrebat dacă îl iubesc pe Messi, Ronaldo, Michael Jordan, Federer sau oricare specialist în a da cu piciorul, capul, paleta, mîna într-o băşică şi care răspund ime­diat şi în mod absolut cinstit: Da. 

– Îţi place mîncarea?

Şi noi auzim: Poţi, te rog, să mănînci cu multă poftă şi apoi să lauzi porţia asta de furaj industrial?

Confuzia pe care o citiţi pe faţa noastră e aceeaşi ca aia pe care o citiţi şi în ochii căpriorului sau ai unui mascul viu prins între faruri. Ştim că răspunsul ar trebui să fie automat, dar ce gîndim, de fapt, este: Cea mai tare fasole făcută scrum, impecabilă pîinea asta de rumeguş natural şi sănătos, fantastică saramura asta de legume şi carne pe care tu, iubito, o numeşti ciorbă. Băga-mi-aş, iar trebuie să beau ca porcul ca să vomit fără să-mi scoată EA ochii…

Să ştiţi că atunci cînd vă spunem ceva de Michelin, ne gîndim la gustul pe care l-or avea cauciucurile Michelin şi nu la stelele bucătarilor ălora în fiţe. În mare parte, răspunsurile noastre entuziaste despre ce gătiţi dumneavoastră se datorează unei imaginaţii bogate şi anilor de adolescenţă petrecuţi în singurătatea revistelor de modă fără haine.

Cei mai buni dintre noi vor fi capabili să răspundă în mod corect, să mestece pietroaiele cu fîn prezentate drept chifteluţe sănătoase cu rucola şi să nu se gîndească deloc la riscurile de a fi trăsniţi. Tot ei vor ajunge mari oameni politici, căci să mănînci cu entuziasm orice căcat reprezintă un mare talent.

– Vrei să vorbim?

Sigur că vrem. Ce ne-am putea dori mai mult decît să aflăm noutăţile din lumea modei, a baletului sau a patinajului pe gheaţă, problemele prietenelor dumneavoastră, costul rochiţelor sau cum se aleg pantofii cu toc? Faptul că sîntem brusc interesaţi de mîncare sau că vă facem o declaraţie de dragoste nu are legătură cu întrebarea dumneavoastră, ci e accidental.

Vrei să vorbim este, pentru noi, un fel de Hai la meci, iubi! Pentru că, iubitele noastre, a petrece două ore cu nişte sceleraţi care urlă, gîfîie, beau bere, transpiră, rîgîie şi înjură în timp ce privesc la nişte bezmetici care aleargă de tîmpiţi după un gogoloi este o chestie pe care v-o doriţi cu aceeaşi intensitate cu care ne dorim noi să avem discuţii. Desigur, există şi printre noi excepţii, asemenea doamnelor care se duc în mod dezinteresat la meci.

– Ce gînduri ai?

În acel moment, vrem să nu existe gînduri! Deloc, deloc. Oricum, nu avem şi nici nu vom avea vreodată vreun gînd spontan referitor la planurile pe termen lung ale relaţiei, la dus gunoiul, la noua colecţie de vară-toamnă sau la rezervările pentru vacanţă. Chestiile astea ne distrug creierul pe care noi îl folosim la lucruri mult mai serioase, cum ar fi să reţinem toate statisticile sportive posibile şi toate detaliile despre maşini, adică lucruri fundamentale pentru supravieţuirea speciei. Ce gînduri ai e ca şi cum ne-aţi întreba care sînt gîndurile noastre despre castrare. Recunoaştem că ne gîndim că ar fi o idee bună pentru duşmanii noştri, dar asta nu înseamnă că ne bucură personal perspectiva asta. Ca în cazurile precedente, există, bineînţeles, şi mici excepţii.

– Poţi să îmi dai şi mie telefonul tău?

Sigur, păpuşă. Ai pe undeva şi un bomfaier ca să îmi tai şi mîna cu care ţi-l dau, ca să facem lucrurile bine de la început? Instinctul de supravieţuire – sau, în unele cazuri, inspiraţia divină – i-a învăţat pe cei mai buni dintre noi că trebuie să avem două telefoane. Să vă dăm telefonul nostru e ca şi cum noi v-am cere să ne împrumutaţi pantofii superfavoriţi care au fost motivul pentru care v-aţi vîndut sufletul corporaţiei unde lucraţi. Sigur, dacă avem o asigurare senzaţională de viaţă sau dacă pur şi simplu aveţi instincte ucigaşe, întrebarea este foarte utilă, căci creşte exponenţial şansele de infarct. În cazul în care nu avem telefonul la noi, puteţi să ne cereţi laptop-ul. Are acelaşi efect. Atacul cerebral, amnezia temporară şi pierderea simţului direcţiei sînt consecinţe directe ale unor astfel de întrebări.

Am fost prins pentru o oră şi ceva în avionul care mă aduce acasă. Lîngă mine, o domnişoară îl nenorocea pe unul cu întrebări. Ce e mai sus e gîndit ca un mic ghid care să prevină încercările de evadare de la 11.000 de metri şi 800 de kilometri pe oră. Despre situaţia inversă, într-un articol viitor.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Sorin voluntar pompieri FOTO ISU Suceava jpg
Bodyguard pentru Jason Statham și Dolph Lundgren. El este Sorin, pompierul voluntar din Suceava
În timpul pandemiei a lucrat ca voluntar în spital timp de trei luni, are 3.000 de ore de gardă și a participat ca pompier voluntar la peste 400 de intervenții.
ferma lui victor ionut radu obarsia olt   foto arhiva personala jpg
Solariile, pe cale de dispariție. Scumpirea energiei ne arde la farfurie
Legumicultorii fie renunță la afaceri, fie își vor restrânge suprafața cultivată în spații protejate. Banii din programul de sprijin „Tomata” vin la aproape un an de la înființarea culturii, iar perspectivele pentru iarna care se apropie sunt sumbre.
contor energie electrica
Expert: Noile reguli pentru plafonarea prețurilor energiei sunt imposibil de aplicat
Conexiunea dintre locul de consum și numărul copiilor sau frecventarea școlii de către aceștia este imposibil de realizat de către emitentul facturii la energia electrică, spune Dumitru Chisăliță.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.