Necunoscuta Libia

Publicat în Dilema Veche nr. 373 din 7 - 13 aprilie 2011
Necunoscuta Libia jpeg

În aparenţă formula este simplă: avem un dictator – Gaddafi – care şi-a atacat propriul popor, iar comunitatea internaţională sare în ajutorul populaţiei. Dar un enunţ atît de simplu mai degrabă ridică întrebări decît oferă explicaţii. Totul este relativ. În primul rînd, Gaddafi nu a apărut din neant, este lider al Libiei de peste 40 de ani, iar „cazierul“ lui nu este deloc curat. Represalii împotriva lui au mai existat, dar niciodată de asemenea proporţii. Motive destule ar fi fost în trecut, în special pentru că Gaddafi a sponsorizat acte de terorism pe teritoriu european, de exemplu. Atunci de ce abia după 40 de ani comunitatea internaţională s-a decis să îi aplice o corecţie de asemenea proporţii? Şi ce îl face diferit de familia regală saudită, de exemplu, care sponsorizează în toată lumea şcoli wahabite cu mesaj fundamentalist extremist? Rapid şi nu fără justificare, deja marea majoritate a opiniei publice din Africa de Nord şi Orientul Mijlociu invocă din nou dublul standard de care, spun mulţi arabi, dau dovadă marile puteri occidentale, pe principiul „sînt încălcări ale drepturilor omului peste tot în lume, dar intervenţiile au loc acolo unde este petrol“. De aici se deschid porţile pentru tot felul de speculaţii care subminează, dacă nu legitimitatea, cel puţin motivaţia umanitară a intervenţiei din Libia. O altă întrebare este: Cine sînt părţile în conflict intern în Libia? Presa în general a simplificat, la fel politicienii: Gaddafi şi populaţia revoltată. În primul rînd, s-a pornit de la premisa că aproape toată populaţia libiană este anti-Gaddafi, fapt departe de adevăr. Cu siguranţă, nu este exclus ca mitingurile în sprijinul colonelului să fi fost regizate, dar la fel de adevărat e faptul că Gaddafi nu este degeaba lider de peste 40 de ani. Pentru asta nu e suficientă doar forţa brută. Gaddafi a reuşit să ţină laolaltă, fie prin forţă, fie prin cointeresare, un amalgam de triburi şi clanuri cu interese divergente şi cu o istorie de lupte sîngeroase.

Pentru mulţi libieni, Gaddafi este omul care le-a oferit stabilitate, educaţie şi servicii medicale gratuite, le-a asigurat un nivel de trai relativ decent sau măcar venituri mici, dar sigure şi a ţinut Libia departe de războaie intertribale. Da, Gaddafi a construit jamahiria, inclusiv administrativ, tocmai pe sistemul tribal pentru că aşa a putut controla mai uşor triburile libiene, dîndu-le o oarecare autonomie, pentru ca apoi toate firele să ajungă pînă la urmă în mîna lui, dar asta a fost soluţia pentru o ţară şi o populaţie cu identitate în primul rînd tribală, şi nu naţională. Da, nu este democraţie, dar pentru libieni a funcţionat. Da, democraţia şi libertatea de expresie nu au avut ce căuta în Libia lui Gaddafi, dar cine poate spune că libienii au conştiinţa civică a europenilor, cine poate spune că libienii se gîndeau la imposibilitatea de a se exprima liber cînd beneficiau de servicii medicale gratuite? Pînă la revoltele de anul acesta, nu a existat o opoziţie propriu-zisă la regimul Gaddafi, aşa cum a existat, fie şi firav, în Egipt sau Iran sau Bahrein. În Libia, puţinele tentative de opoziţie au venit din partea unor lideri de triburi probabil insuficient „cointeresaţi“ de Gaddafi. În ce priveşte existenţa unei societăţi civile, oricît de plăpînde, ca cea din Egipt, nici nu poate fi vorba. Aşadar, rămîne de văzut cine sînt rebelii sau, mai bine zis, liderii acestora. Dincolo de discursul umanitar şi înălţător, membrii Consiliului Naţional de Tranziţie, cel recunoscut rapid de preşedintele Sarkozy ca singura entitate care reprezintă legal Libia, sînt de fapt foşti miniştri ai lui Gaddafi şi foşti apropiaţi ai acestuia, adică oameni ai regimului, oameni care au profitat de pe urma regimului Gaddafi. Cît de legitimă este susţinerea lor? Mai degrabă decît o revoluţie, ce se întîmplă în Libia pare un război civil în care coaliţia occidentală „benevolă“ şi NATO au ales să susţină una dintre tabere. În plus, Gaddafi a fost subestimat, la fel susţinerea de care se bucură în interior şi nu pare atît de uşor de clintit pe cît se aştepta Franţa, de exemplu, care vedea rezolvată problema în foarte scurt timp. În plus, militarii au o vorbă – „nimeni nu cîştigă un război doar din aer“ –  iar mandatul ONU exclude o intervenţie terestră. Ar fi nevoie ca rebelii să aibă capacitatea de a face pe teren ce fac occidentalii din aer, şi deocamdată, cu toate pierderile suferite, forţele lui Gaddafi sînt încă superioare militar. Şi presupunînd că Gaddafi este înlăturat într-un fel sau altul, cine şi cum va conduce şi administra Libia? Cine speră că triburile libiene se vor grăbi să aplice o democraţie de tip occidental, cu o reprezentare populară largă se amăgeşte şi ignoră realitatea culturală locală. Nu este deloc exclus ca, post-Gaddafi, Libia să plonjeze într-un război intertribal pentru putere, un război civil pe termen lung. Atunci poate veni momentul în care puterile care au pornit ofensiva împotriva lui Gaddafi să plătească oalele sparte, să îşi pună problema unei intervenţii terestre de menţinere a păcii şi să se trezească, după Irak, în situaţia de a se afla, spre oprobriul populaţiei din regiune, din nou, pe teritoriu arab.

Carmen Gavrilă este corespondent la Radio România Actualităţi.

Mälardalen University library interior jpg
Oare avem prea multă engleză în universitățile noastre?
Utilizarea englezei îndreaptă atenția către subiecte care sînt de interes global
p 22 WC jpg
Prosperitatea nu este totul și nu mai este de ajuns
Cred că în viitor oamenii vor redescoperi modul de trai simplu, fără stres, alergătură și concurență.
p 23 jpg
Preocuparea pentru suflet
Funcționarea umană fără „angajament sufletesc”, ca să spunem așa, fără ardoarea sau entuziasmul pe care îl provoacă cultivarea thymos-ului sau pneuma, este condamnată să eșueze pe termen mediu și lung și să provoace o criză internă în democrația liberală modernă.
Les Autres jpeg
Les Autres
Să transplantezi și să altoiești oameni este cu totul altceva, e alt nivel de performanță.
Merkel și Zemmour, sfîrșit și debut european cu nori cenușii la orizont jpeg
Merkel și Zemmour, sfîrșit și debut european cu nori cenușii la orizont
Ce va fi, oare, cu motorul franco-german al Europei? Va continua să funcționeze, chiar dacă nu la turații maxime?
O amintire jpeg
O amintire
Soboul era membru în Comitetul Central al Partidului Comunist Francez, director al Institutului pentru istoria Revoluției franceze și membru în redacția revistei Annales.
Migranții ca muniție de război și adecvarea Vestului la agresor jpeg
Migranții ca muniție de război și adecvarea Vestului la agresor
E vorba de un război hibrid, a admis șefa Comisiei Europene. Dar cine e agresorul? Dar ținta? Și cum e apărarea ei?
Vederi din Nisa jpeg
Vederi din Nisa
Nisa este cel mai frumos cadou pe care l-a făcut Napoleon al III-lea francezilor și tare mă tem că și cel mai durabil.
Fuga din paradis jpeg
Fuga din paradis
Cînd nu s-a mai putut sări sau catapulta peste zid, fuga a devenit şi în Berlin o aventură care costa viaţa.
„O idee în mințile noastre”: ce înseamnă să fii american atunci cînd nu ești născut în America jpeg
„O idee în mințile noastre”: ce înseamnă să fii american atunci cînd nu ești născut în America
America era deja o „superputere” atunci cînd amenința valorile tradiționale ale lumii de care au fugit imigranții.
De ce au fost inundațiile germane catastrofale jpeg
De ce au fost inundațiile germane catastrofale
În Germania, tot mai multe voci acuză autoritățile de o neglijență încă insuficient probată, care ar fi inclus omisiunea de avertizare (eficientă) a populației afectate în legătură cu pericolul dat.
Merkel, Biden, neînțelegerile transatlantice și provocările globale jpeg
Merkel, Biden, neînțelegerile transatlantice și provocările globale
Istoria pare a fi urmarea unor suite de neînțelegeri și de disonanțe cognitive.
Biden și drepturile omului jpeg
Biden și drepturile omului
Biden l-a criticat pe președintele chinez Xi Jinping, reproșîndu-i că nu are nici „o fibră democratică în corpul său”.
Grațierea prezidențială în SUA, o încurcătură din vremea monarhiei jpeg
Grațierea prezidențială în SUA, o încurcătură din vremea monarhiei
Nesocotirea flagrantă de către Trump a intenției originale a grațierii prezidențiale a fost doar una dintre multele provocări cu care acesta a confruntat sistemul politic stabilit prin Constituția SUA.
Despre zmeul COVID cel rău și Vaccin Frumos care l va răpune jpeg
Despre zmeul COVID cel rău și Vaccin-Frumos care-l va răpune
Cine va plăti spartele oale economice ale lockdown-urilor gestionate prost?
„Cazul” Mila jpeg
„Cazul” Mila
Se declanșează o întreagă campanie de ură contra ei, fiind acuzată de islamofobie.
Destituire și interdicție imediată pentru Trump jpeg
Destituire și interdicție imediată pentru Trump
Trump a încercat să submineze procesul democratic cu perseverență.
Prețul capitulării lui Merkel în fața șantajului maghiar și polonez jpeg
Prețul capitulării lui Merkel în fața șantajului maghiar și polonez
Existența însăși a Uniunii Europene se află în pericol. Și totuși, conducerea UE răspunde cu un compromis.
Revoluția „coifurilor de staniol” jpeg
Revoluția „coifurilor de staniol”
Trebuie să muncim mai mult pentru a comunica și pe înțelesul „proștilor”, al căpșunarilor, al badantelor.
„Un exercițiu de a rămîne conectați”  – interviu cu Ioana TRAISTĂ, co fondatoare a Cercului Donatorilor din Bruxelles jpeg
Jurnal londonez de pandemie jpeg
Jurnal londonez de pandemie
În iunie, unul dintre cele mai așteptate și intense momente a fost cel al redeschiderii faimoasei (și aglomeratei, în condiții normale) zone comerciale West End din Londra.
Abordarea olandeză: spațiu și responsabilitate individuală jpeg
Abordarea olandeză: spațiu și responsabilitate individuală
Olandezii au fost printre primii care au adoptat ideea de imunitate de grup, iar carantina implementată în Olanda a primit numele de „carantină inteligentă”.
În gaura cheii jpeg
În gaura cheii
Clepsidra pandemiei din 2020 se zărește prin gaura întunecată a cheii. Fiecare vine în vremurile de Covid-19 drept o eliberare de la ananghie. Credința este cheia ce se potrivește găurii ei.
La Sagrada desnuda jpeg
La Sagrada desnuda
Gripa asta „simplă” a oprit Spania în loc. A blocat-o, este anchilozată în acest moment, și nu doar din punct de vedere turistic.

Adevarul.ro

Luis Suarez FOTO EPA EFE jpg
Scandal uriaș după Ghana-Uruguay. Ce au făcut colegii lui Suarez în timp ce acesta plângea în hohote
E scandal imens după meciul Ghana - Uruguay de la Cupa Mondială 2022. Selecţionerul Uruguayului a sugerat că arbitrul german Daniel Siebert este de vină pentru eliminarea echipei sale de la CM 2022, informează DPA.
Congres AUR - George Simion - 27 mar 2022 / FOTO Inquam Photos / Octav Ganea
AUR cere ca România să nu mai ajute R. Moldova
Alianța pentru Unirea Românilor a adoptat în cadrul Congresului organizat la Alba Iulia o rezoluție prin care cere unificarea României și R. Moldova. Șeful formațiunii a susținut însă că România ar trebui să oprească ajutorul îndreptat către vecini.
Procesul comunist din Gara Teiuş: cum au fost judecaţi ceferiştii vinovaţi de catastrofa feroviară din 1968 jpeg
Cum erau urmăriți ceferiștii de către Securitate. Zeci de informatori erau folosiți de către „organe”
Securitatea comunistă avea în obiectiv și angajații de la CFR, domeniu de activitate care s-a dezvoltat mult după anul 1970. În Alba, dosarul de obiectiv „transporturi feroviare” a fost deschis în luna august 1972.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.