"E pasionant aici..."

Publicat în Dilema Veche nr. 85 din 1 Sep 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Cursurile de vară de la Sinaia Sîntem obişnuiţi, ca români studioşi şi - aleatoriu - bursieri, să găsim palpitanta atmosferă multiculturală la cursurile pe care le urmăm în cadrul unor universităţi străine. M-am bucurat să regăsesc acelaşi tip de atmosferă în România, la Cursurile de vară de la Sinaia. Cea de-a 46-a ediţie a Cursurilor de vară organizate de Universitatea Bucureşti, în perioada 23 iulie - 16 august 2005, a adunat, laolaltă, 70 de participanţi, din 24 de ţări, printre care Anglia, Argentina, Bulgaria, Croaţia, Cipru, Franţa, Germania, Japonia, Portugalia, Slovenia, SUA. Stînd de vorbă atît cu unii dintre profesorii români, cît şi dintre studenţii străini, am încercat să aflăm, pe de o parte, care sînt motivaţiile pentru care cei din urmă sînt interesaţi de România şi de limba română şi, pe de alta, cu ce informaţii au venit ei despre ţara noastră şi cum s-au confirmat/infirmat acestea la faţa locului . O nouă zonă de interes De la lector. univ. dr. Oana Chelaru-Murăruş, directoarea programului, aflăm că aceste cursuri de limbă, literatură şi cultură română, au debutat în anii '60 prin eforturile profesorului Boris Cazacu, dar şi ale altor lingvişti din generaţia sa, printre care academicianul Alexandru Rosetti. Programul cursanţilor a constat în ore de limbă română, pe nivele. După-amiezele au avut loc conferinţe, care au încercat să ofere studenţilor perspective mai largi asupra diverselor domenii ale culturii române. Dintre acestea, menţionăm: acad. Marius Sala - "Limba română - limbă romanică", prof. univ. dr. Mihai Zamfir - "Literatura română şi literatura europeană", Andrei Cornea - "Ideologii în România după '89", Sorin Alexandrescu - "Discuţii despre identitate în perioada interbelică", Pavel Şuşară - "Sculptura românească între Orient şi Occident", Mihai Coman - "Despre presa din România după 1989", Marian Popescu - "Arta spectacolului în România după cenzură". Acestora li s-au adăugat programele neconvenţionale: excursii la Bran şi Braşov, la Bucureşti, unde au văzut Galeria de artă românească şi Muzeul Satului, apoi la Sighişoara. De dragul multiculturalităţii, participanţii au fost încurajaţi să organizeze seri cu specific naţional: una grecească, exuberantă, o foarte specială seară japoneză, cu ceremonia ceaiului, şi o după-amiază slovenă cu o prezentare sistematică făcută de un ziarist de acolo prezent la cursuri. Cursanţii sînt, unii, studenţi filologi, alţii, cu altă formaţie, de pildă, ştiinţe politice şi masteranzi, doctoranzi, traducători, chiar profesori care predau limba română. Interesele lor sînt diverse - ne explică doamna Murăruş: pentru unii - e o chestiune de strictă formaţie profesională, pentru alţii - poate fi un hobby. Oricum, în majoritatea ţărilor europene se studiază limba română, cel puţin un curs opţional. Au fost prezenţi, de pildă, doi preparatori din Croaţia, care vor preda limba română, şi două profesoare din Bulgaria, care ţin ore de limba română şi au venit să afle mai multe lucruri despre cultură. Majoritatea totuşi sînt studenţi. Pentru unii, cursurile sînt doar o anticameră pentru alte studii de limbă şi civilizaţie română. Alţii o fac din interese personale, fiind căsătoriţi sau prieteni cu români, ori avînd rădăcini româneşti. O parte dintre ei sînt bursieri, o alta plătitori. Atîta timp cît îşi îndeplinesc obligaţiile faţă de cursuri, nu contează din ce motiv au venit. Numărul cursanţilor a crescut faţă de anul trecut. La fel - numărul de plătitori (participarea la cursuri costă 980 de dolari sau 950 de euro). Directoarea cursului oferă două posibile explicaţii: datorită mai bunei difuzări a informaţiei; şi, în contextul unei Europe care se reaşază şi se redefineşte, zonele marginale devin mai interesante. Prejudecăţile despre România mai sînt, încă, valabile. Una este cea cu Dracula, despre care a trebuit să li se explice ce şi cum cînd au vizitat Branul. O alta este mai curînd o spaimă: aceea că vor găsi o ţară fără cele mai elementare facilităţi. Toţi sînt şocaţi cînd găsesc un hotel de 4 stele, cu condiţii foarte bune. Raluca Brăescu, asist. univ. la Catedra pentru Străini din cadrul Facultăţii de Litere a Universităţii Bucureşti, adaugă că mulţi dintre cursanţi sînt informaţi şi despre lucruri mai serioase, precum: formarea limbii române; arta românească - au auzit de Brâncuşi, de Enescu; istoria veche - ştiu de cele trei provincii româneşti etc. Unii au auzit de Eminescu - un student chiar vroia să traducă din poeziile lui. Mai toţi ştiu că trebuie să fie atenţi pe străzi. Nu vin neinformaţi, probabil că se uită pe Internet. Tot dna Brăescu consideră că nu se deosebesc foarte mult de studenţii români: "Nici nu caută să-şi exprime alteritatea. Caută să fie cît mai omogeni şi mai apropiaţi de noi". Prejudecăţi şi revelaţii La rîndul lor, cursanţii ne împărtăşesc, direct, motivaţiile pentru care au venit la noi, informaţiile şi impresiile despre România: Elizabeth Halsey, Marea Britanie: "Am diplomă în traduceri din franceză şi vreau să adaug şi româna. Primul contact cu ea a fost prin intermediul unor prieteni români din Londra. Apoi m-am gîndit că să studiez o limbă din această zonă este o bună opţiune pentru traduceri. Am mai fost în România, anul trecut, în vacanţă. Înainte să-mi cunosc prietenii români, despre România nu ştiam decît poveşti cu orfani şi orfelinate. Cînd am venit prima dată aici, m-a frapat cît de calzi şi ospitalieri sînt oamenii şi ce nivel cultural au. Mi-au plăcut peisajele rurale şi anumite părţi din oraş." Teresa Leitao, Portugalia: "Lucrez pentru Parlamentul European: traduc din franceză, engleză, spaniolă. Am început să învăţ româneşte pentru serviciu, acum trei ani. Am ales româna pentru că mi s-a părut mai uşoară şi am o colegă, Doina Zugrăvescu, portughezo-română, care m-a îndemnat. Am venit la Cluj, de două ori, la un curs de interpreţi UE. Acolo am fost şi la nişte întîlniri pentru scriitori. La început ştiam doar că România e o ţară din Europa răsăriteană în care se vorbeşte o limbă latină. Ce se ştie în Vest despre aceasta nu e prea frumos: se vorbeşte despre sărăcia de aici. Cînd am cunoscut mai bine România, am fost impresionată pozitiv: de potenţialul de cultură, de voinţa de dezvoltare şi schimbare. Mi se pare pasionant aici. Nivelul de cultură al oamenilor de rînd e foarte ridicat, comparativ cu cel din Vest. Am cunoscut oameni aici care ştiu foarte multe despre Portugalia şi cultura ei. În momentul de faţă am încheiat traducera unei antologii de poezie de Dinu Flămînd şi am un proiect de traducere din Lucian Boia." Ivana Olujici, Croaţia: "M-am apucat de română în 1999, ca un hobby. Am cunoscut un om, prietenul meu de acum, croat din România, care studiază în Zagreb. Eram într-o situaţie mai complicată dacă nu învăţam şi eu româna: el vorbea şi croata, dar dacă eram într-o companie mixtă, şi români, şi croaţi, mă simţeam prost. Atunci eram studentă la croată şi istorie. Astăzi lucrez la Catedra de română din Zagreb, care, pe atunci, nu exista. Era doar un curs facultativ. Acum sîntem doi preparatori şi un profesor. Atunci, la început, ştiam despre Bucureşti şi Timişoara şi despre revoluţia din România. Trei lucruri care-mi plac foarte mult la România: Caraşul, localitatea din care este prietenul meu, un sat croat în care s-au păstrat tradiţiile, portul şi limba croată veche; natura, care aici este uimitoare; bisericile şi monumentele vechi, de exemplu Sarmizegetusa. Acum mă ocup de lucrarea de doctorat, care este despre literatura română, Camil Petrescu - Ultima noapte de dragoste, întîia noapte de război, în comparaţie cu un roman croat." Katia Georgieva, Bulgaria: "Am studiat patru ani limba şi literatura română la Universitatea din Sofia. Acolo este o catedră destul de mare, cu 5-6 profesori. M-am hotărît să o studiez, pentru că am nişte rădăcini româneşti: străbunica mea a fost româncă, iar bunicii mei ceilalţi sînt dintr-un sat românesc din Bulgaria. Cînd am fost copil, am ştiut nişte cuvinte româneşti şi am vrut să merg mai departe. Cred că pot găsi serviciu cu româna, pentru că mergem împreună spre UE şi legăturile dintre noi sînt mai strînse. La început, nu ştiam că sîntem foarte apropiaţi, în fiecare sens al cuvîntului, şi ca oameni, şi ca psihologie. Trei lucruri care-mi plac la români: cultura, mai exact muzica şi dansurile populare; oamenii, bineînţeles; Sighişoara. Nimic nu m-a şocat, pentru că în Bulgaria situaţia este asemănătoare. Deosebiri: cred că aici oamenii sînt mai amabili." Irina Christodoulou-Pipis, Cipru: "Pe jumătate româncă, după mamă. În copilărie vorbeam română. M-am născut în Cipru, am făcut toată şcoala în Cipru, Universitatea în Franţa şi Anglia. N-am studiat niciodată româna formal, prin cărţi. De profesie sînt interpretă de conferinţe: din greacă, engleză, franceză. Şi acum vreau să-mi adaug româna. Mama l-a cunoscut pe tata într-o vacanţă, în România, în '63, s-au căsătorit şi au plecat în Cipru. Ştiu multe despre România, pentru că în fiecare vară eram aici. Plus şase luni cînd a fost război în Cipru şi aveam 10 ani. Cînd eram mică nu-mi dădeam seama de diferenţe, ba chiar îmi plăcea aici, mi se părea că e mai verde decît în Cipru. Abia mult mai tîrziu mi-am dat seama că, de pildă, în România nu se găseau fructe. După Revoluţie, am fost în '90, apoi în '93. De atunci nu am mai venit, pînă acum, şi am văzut schimbări în bine: libertatea lumii de a se exprima. Acum se găsesc de toate. Desigur că, am observat, există mari diferenţe între Bucureşti şi ce găseşti cînd ieşi din el." Saori Hayashi, Japonia: "De zece luni în România. Soţul meu lucrează la Ambasada Japoniei din Bucureşti. E aici de cinci ani, deci presupun că vorbeşte bine. Eu sînt începătoare. Am absolvit Limba şi literatura rusă. Am lucrat în Japonia în organizaţii care ajutau la modernizarea Rusiei. Înainte să venim aici, soţul meu m-a prevenit în legătură cu deosebirile dintre România şi Japonia. Oamenii din Japonia nu ştiu decît despre Ceauşescu şi timpurile comuniste, precum şi despre Nadia Comăneci. Cînd am ajuns prima dată aici, în noiembrie trecut, a fost mult mai bine decît mă aşteptam. Poate şi pentru că era iarnă, ningea şi nu am putut vedea multe din lucrurile urîte de pe străzi. Am fost în Moldova, Maramureş. Îmi plac oamenii, sînt foarte amabili şi mă ajută. Ceea ce nu-mi place e că majoritatea, de cîte ori mă văd, spun ŤChina». De asemenea, în magazine, cei de aici nu îţi mulţumesc că ai cumpărat de la ei, aşa cum fac în Japonia." Mirko Stular, Slovenia: "Lucrez la Radioul naţional sloven. Despre România nu ştiam decît lucrurile legate de UE, şi puţine despre felul de viaţă de aici, mai ales cele economice şi politice: informaţii de bază despre Guvern, preşedinte. Pe lîngă asta, n-am scăpat nici eu de stereotipiile pe care le aveam cu toţii în minte: poveştile cu Dracula şi Vlad Ţepeş. Cînd am venit aici, am aflat alte istorii, cu strigoi, care mi s-au părut mai interesante decît cele cu Dracula. Am mai fost în România, foarte scurt, acum zece ani. Atunci mi s-a părut că oamenii sînt închişi: de pildă, la gară, nimeni nu m-a ajutat. Poate doar pentru că nu ştiau limbi străine. La graniţă nu erau, atunci, chiar nepoliticoşi, ci indiferenţi. Acum m-a impresionat pozitiv că vorbeau cu toţii engleza şi erau politicoşi. Aici, în Sinaia, mi s-a părut că oamenii încă mai sînt retraşi, ca şi cum le-ar fi frică să vorbească. Nu prea zîmbesc, nu prea rîd: am fost la un restaurant aici şi i-am spus doamnei de acolo ŤO cafea filtru, vă rog», doar-doar o fac să zîmbească. Nu s-a întîmplat aşa. Totuşi, oamenii s-au mai învăţat cu străinii. Cu cît ieşi din oraş, cu atît par mai binevoitori. Cred că lucrurile se schimbă aici, şi că, dacă voi reveni în 2-3 ani, va fi şi mai bine."

p 22 WC jpg
Prosperitatea nu este totul și nu mai este de ajuns
Cred că în viitor oamenii vor redescoperi modul de trai simplu, fără stres, alergătură și concurență.
p 23 jpg
Preocuparea pentru suflet
Funcționarea umană fără „angajament sufletesc”, ca să spunem așa, fără ardoarea sau entuziasmul pe care îl provoacă cultivarea thymos-ului sau pneuma, este condamnată să eșueze pe termen mediu și lung și să provoace o criză internă în democrația liberală modernă.
Les Autres jpeg
Les Autres
Să transplantezi și să altoiești oameni este cu totul altceva, e alt nivel de performanță.
Merkel și Zemmour, sfîrșit și debut european cu nori cenușii la orizont jpeg
Merkel și Zemmour, sfîrșit și debut european cu nori cenușii la orizont
Ce va fi, oare, cu motorul franco-german al Europei? Va continua să funcționeze, chiar dacă nu la turații maxime?
O amintire jpeg
O amintire
Soboul era membru în Comitetul Central al Partidului Comunist Francez, director al Institutului pentru istoria Revoluției franceze și membru în redacția revistei Annales.
Migranții ca muniție de război și adecvarea Vestului la agresor jpeg
Migranții ca muniție de război și adecvarea Vestului la agresor
E vorba de un război hibrid, a admis șefa Comisiei Europene. Dar cine e agresorul? Dar ținta? Și cum e apărarea ei?
Vederi din Nisa jpeg
Vederi din Nisa
Nisa este cel mai frumos cadou pe care l-a făcut Napoleon al III-lea francezilor și tare mă tem că și cel mai durabil.
Fuga din paradis jpeg
Fuga din paradis
Cînd nu s-a mai putut sări sau catapulta peste zid, fuga a devenit şi în Berlin o aventură care costa viaţa.
„O idee în mințile noastre”: ce înseamnă să fii american atunci cînd nu ești născut în America jpeg
„O idee în mințile noastre”: ce înseamnă să fii american atunci cînd nu ești născut în America
America era deja o „superputere” atunci cînd amenința valorile tradiționale ale lumii de care au fugit imigranții.
De ce au fost inundațiile germane catastrofale jpeg
De ce au fost inundațiile germane catastrofale
În Germania, tot mai multe voci acuză autoritățile de o neglijență încă insuficient probată, care ar fi inclus omisiunea de avertizare (eficientă) a populației afectate în legătură cu pericolul dat.
Merkel, Biden, neînțelegerile transatlantice și provocările globale jpeg
Merkel, Biden, neînțelegerile transatlantice și provocările globale
Istoria pare a fi urmarea unor suite de neînțelegeri și de disonanțe cognitive.
Biden și drepturile omului jpeg
Biden și drepturile omului
Biden l-a criticat pe președintele chinez Xi Jinping, reproșîndu-i că nu are nici „o fibră democratică în corpul său”.
Grațierea prezidențială în SUA, o încurcătură din vremea monarhiei jpeg
Grațierea prezidențială în SUA, o încurcătură din vremea monarhiei
Nesocotirea flagrantă de către Trump a intenției originale a grațierii prezidențiale a fost doar una dintre multele provocări cu care acesta a confruntat sistemul politic stabilit prin Constituția SUA.
Despre zmeul COVID cel rău și Vaccin Frumos care l va răpune jpeg
Despre zmeul COVID cel rău și Vaccin-Frumos care-l va răpune
Cine va plăti spartele oale economice ale lockdown-urilor gestionate prost?
„Cazul” Mila jpeg
„Cazul” Mila
Se declanșează o întreagă campanie de ură contra ei, fiind acuzată de islamofobie.
Destituire și interdicție imediată pentru Trump jpeg
Destituire și interdicție imediată pentru Trump
Trump a încercat să submineze procesul democratic cu perseverență.
Prețul capitulării lui Merkel în fața șantajului maghiar și polonez jpeg
Prețul capitulării lui Merkel în fața șantajului maghiar și polonez
Existența însăși a Uniunii Europene se află în pericol. Și totuși, conducerea UE răspunde cu un compromis.
Revoluția „coifurilor de staniol” jpeg
Revoluția „coifurilor de staniol”
Trebuie să muncim mai mult pentru a comunica și pe înțelesul „proștilor”, al căpșunarilor, al badantelor.
„Un exercițiu de a rămîne conectați”  – interviu cu Ioana TRAISTĂ, co fondatoare a Cercului Donatorilor din Bruxelles jpeg
Jurnal londonez de pandemie jpeg
Jurnal londonez de pandemie
În iunie, unul dintre cele mai așteptate și intense momente a fost cel al redeschiderii faimoasei (și aglomeratei, în condiții normale) zone comerciale West End din Londra.
Abordarea olandeză: spațiu și responsabilitate individuală jpeg
Abordarea olandeză: spațiu și responsabilitate individuală
Olandezii au fost printre primii care au adoptat ideea de imunitate de grup, iar carantina implementată în Olanda a primit numele de „carantină inteligentă”.
În gaura cheii jpeg
În gaura cheii
Clepsidra pandemiei din 2020 se zărește prin gaura întunecată a cheii. Fiecare vine în vremurile de Covid-19 drept o eliberare de la ananghie. Credința este cheia ce se potrivește găurii ei.
La Sagrada desnuda jpeg
La Sagrada desnuda
Gripa asta „simplă” a oprit Spania în loc. A blocat-o, este anchilozată în acest moment, și nu doar din punct de vedere turistic.
Noua religie atee din Apus jpeg
Noua religie atee din Apus
E o orbire iscată de vedeniile unei noi religii atee, propovăduite de fruntașii actualei revoluții culturale neomarxiste.

Adevarul.ro

1669494557875057 1XMKigNP jpg
Argentina-Mexic. Foștii campioni mondiali au jucat prost, dar au avut un jucător Messianic
Selecţionata Argentinei rămâne în cursă pentru optimile de finală ale Cupei Mondiale de fotbal din Qatar, după ce a învins echipa Mexicului cu scorul de 2-0 (0-0), sâmbătă seara, pe Lusail Stadium din Al Daayen, în Grupa C.
Bataie intre suporteri jpg
Bătaie între fanii englezi și cei galezi. Pumni, picioare și scaune folosite în ciocnire VIDEO
Două grupuri de fani, unul din Anglia, celălalt din Țara Galilor, după cum arată tricourilor pe care le purtau, s-au luat la bătaie în stațiunea spaniolă Tenerife. Meciul dintre cele două naționale va avea loc marți.
smurd masina foto shutterstock
Un șofer de 82 de ani a omorât doi pietoni, după ce, în urmă cu puțin timp, accidentase un biciclist
Un grav accident rutier a avut loc sâmbătă seara în Argeș. Doi pietoni accidentați pe DN7 au murit. Tragedia a fost provocată de un șofer în vârstă de 82 de ani, la scurt timp după ce mai provocase un accident.

HIstoria.ro

image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.
image
Cucerirea Vidinului, cea mai puternică fortăreaţă otomană de pe Dunăre
La începutul lunii mai 1877, Armata Română s-a concentrat în Oltenia pentru a împiedica manevrele otomane și a ține sub control cetatea Vidin, cea mai puternică fortăreață turcească de pe Dunăre.
image
Războiul Fotbalului: Meciul care a declanșat conflictul armat dintre El Salvador și Honduras / VIDEO
În istorie sunt consemnate tot felul de conflicte, pornind de la motive mai mult sau mai puțin întemeiate: pentru teritorii, pentru bogății, pentru glorie, pentru onoare, pentru amor... Iată însă că atunci când două națiuni sud-americane, Salvador și Honduras, au ajuns să se războiască, printre motivele conflictului s-au regăsit și niște partide de... fotbal.